Scurt test de trepied – Cullmann Nanomax 400T

Mă gândesc că eu personal nu am mai scris de multă vreme despre trepied, accesoriu până nu demult indispensabil pentru fotografie. Între timp au apărut diverse sisteme de stabilizare. Unii neinițiați sunt de părere că în zilele noastre nu ai nevoie de trepied. Nu stau acum să dau lecții de fotografie celor care le știu pe toate. Prefer să îi las în ignoranța lor și să îmi văd de ale mele. Aici se face diferența între masă și cei într-adevăr pasionați de fotografie.

Cullmann_Nanomax_400_01

Personal dețin două trepiede serioase. Unul mare, de studio (ca să zic așa), un Manfrotto vechi, dar super ok, H de la o cunoștință, un cap Manfrotto 804RC2 și un SLIK Sprint Pro II 3-Way BK picioare cu cap 3way. Plus un monopied Giottos MM9180 cu cap Manfrotto 234RC. Dintre toate acestea, cel mai des folosesc Slik-ul. Asta pentru că este compact, se ridică suficient de mult, suportă cu brio aparate foto DSLR mai grele, plus că înălțimea minimă de fotografiere de doar 18 cm (valoare rotunjită) permite fotografierea dintr-un unghi total neobișnuit.

Continuă lectura

Anunțuri

Despre Canon EOS 100D

Am dat în arhivă peste un articol scris de mine în 2013. L-am recitit, modificat puțin față de prima versiune. În cinstea ta, Alex. De fapt, toate articolele despre Canon vor fi scrise cu gândul la tine, Canonistule, oriunde ai fi!

Să începem…

EOS-100D-01

Avertisment: Interzis gomoşilor, „pixelaţilor” (ăia care se uită cu „lupa” la tot şi toate), „profesorilor” de limba română, turcă etc.

Prima impresie

Am făcut cunoştinţă cu modelul Canon EOS 100D pentru prima dată în magazinul F64. Primul lucru care mi-a trecut prin cap, de la stânga la dreapta: nene, ce mic este! Deţin un Olympus E-450, despre care pot să spun că este un aparat foto DSLR foarte mic, ce-i drept, nu cu senzor APS-C. Al doilea lucru, de cum am pus mâna, materialul din care este construit, la exterior: plasticos pe naiba! Din nou, am avut un Canon EOS 350D, tot un „plasticos” – dar care nu m-a dezamăgit niciodată, după ce a fost calibrat mai bine, hehe. Dacă este să mă gândesc la o bilă neagră din punct de vedere constructiv este că degetele mi s-au lovit de peretele dinspre montura obiectivului. Neplăcută senzație. Şi eu am degete scurte! Contactul unghiilor (tăiate, normal) cu plasticul aparatului mi-a dat fiori. Nu înţeleg de ce nu s-a continuat cu materialul cauciucat şi plăcut la atingere, care acoperă mânerul aparatului. Îmi vine greu să cred că s-au oprit aici datorită costurilor. Totuşi, cine ştie… Banii sunt bani. Continuă lectura