Sample Canon 24-105 STM -00

Este prima dată când scriu două articole despre același subiect. Motiv pentru care la al doilea, cel de față, nu știu de unde să încep, în așa fel încât să nu se suprapună cu primul articol scris pentru altcineva, altundeva, cândva.

Canon EF 24-105mm f/3.5-5.6 STM IS este obiectivul zoom standard pentru cei cu buget redus. Mă refer strict la formatul full frame, sau cadru întreg, cum i se mai spune (expresie pe care o găsesc destul de amuzantă, cadru întreg, pffff…).

În anul de grație 2016, există aparate foto DSLR full frame cu prețuri mai accesibile (iar dacă pupi și o oferă adevărată, te scoți, nu alta). Dacă acum ceva timp, aparatele foto digitale cu senzor full-frame erau considerate vârf de gamă, împreună cu tot ceea ce implica acest lucru, calitate maximă, corpuri ce necesită obiective pe măsură, modele destinate exclusiv profesioniștilor și firește preț pe măsură, în zilele noastre lucrurile s-au schimbat un pic mai bine pentru dumneavoastră. Și acest lucru datorită a două modele, primul fiind al celor de la Canon, modelul 6D. A urmat apoi cei de la Nikon, cu al lor D600 (scos între timp din fabricație), actualmente D610. Dacă este să vorbim de prețuri, Nikon D600 să găsește nou, pe amazon.de, la uimitorul preț de 1.500 Euro, iar SH începând cu 340 Euro (!). Nikon D610 costă la noi acum, în timp ce scriu aceste rânduri, 6.499,90 lei, prețul cel mai mic de-a lungul timpului ajungând la „doar” 4.999 lei. Canon 6D se vinde azi la 6.290 lei, cel mai mic preț fiind de 4.999 lei. Așadar o luptă destul de strânsă între cei doi competitori. Sony a început să scadă și el prețul la aparatul lor full-frame mirroless, A7 (model mai vechiuț): 4.599 lei (asta ca să nu se supere soniștii pe mine, hehe).

Pentru cine stă în cumpănă, recomandarea mea ca înainte de achiziționare să facă un test drive. Eu unul mi-am luat un Canon 6D. Voi? Ce vă place, da?   🙂

Așadar, avem un corp de full frame. Pentru care avem nevoie de un obiectiv compatibil. Cel mai abordabil este clasicul 50mm, atât pentru Canon, cât și pentru Nikon. Legat de 50mm, îmi aduc aminte de o situație extrem de amuzantă, de pe vremuri. Pe atunci lucram în domeniu, adică magazin foto. Consultant. Într-o seară se prezintă un client cu fiica domniei sale. Dorea nici mai mult, nici mai puțin, decât cel mai scump full frame din magazin. O căruţă de bani. Pentru fiica lui. Cam neobișnuit, fiica era o puștoaică de 16 ani, apreciam eu. Pun clientul să îmi confirme aparatul pe site și îl întreb de trei ori dacă acela este modelul dorit. Confirmă, tot de trei ori. Îi arăt şi preţul. Da domnule, ăsta este, ce naiba! Păi atunci ăla să fie! Mă pun pe facturat. Întreb dacă dorește cumva și un obiectiv, după ce îl întrebasem dacă are unul compatibil. Nu avea. Păi, fără obiectiv cam greu să faci fotografii. Mă întreabă care este cel mai ieftin. Firește, 50mm f/1,8, plasticosul cel fantastic. Întreabă de preț. Îi spun prețul. Cam scump, zice. Unul mai ieftin nu avem? Atunci am început să am dubii, așa că îl mai întreb încă de câteva ori, dacă ăla este într-adevăr aparatul dorit. Repet preţul de trei ori. Omul, puțin nervos, confirmă, ăsta este aparatul indicat de fiica sa, pe ăsta îl vrea! Între timp, aud colegii șoșotind, vinde Sorin aparatul ăla scump, moamă… Pe atunci, regula era să despachetez aparatul și să îi fac câteva teste, inclusiv unul, două cadre. Dezvirginez pachetul şi implicit aparatul. După prezentarea de rigoare, la casierie cu clientul. Cum plătiți? întreabă colega. Cu cardul (dacă spunea cash, îmi puneam cagula pe față, după care fugeam pe Marte!). Bagă omul cardul, tastează codul PIN… Fonduri insuficiente. Mai încearcă a doua oară. La fel. Omul începe să bombăne că doar tocmai ce alimentase cardul. Se scuză și spune că se duce la un bancomat să verifice soldul. Eu între timp îmi văd de ale mele. Clientul revine peste 20 de minute. Gata, am verificat, banii sunt pe card. Din nou, aceeași poveste. Atunci ne-am prins cu toţii. Omul făcuse o confuzie de modele, a uitat să mai pună unul sau două zerouri la numele modelului și avea cam două sau trei zerouri mai puțin pe card. Când s-a lămurit, s-a făcut alb la față și a plecat bombănindu-şi copilul. Concluzia: și un full frame din vârful gamei are nevoie de un obiectiv, hehehe!!

Revin așadar la problemă. Avem corpul, dar ne trebuie obiectiv. Canon are L-uri faine, dar și prețuri pe măsură. Așa că s-a gândit să ofere și un 24-105mm pentru buget redus.

Dar oare Canon EF 24-105mm f/3.5-5.6 STM IS face față unui senzor de 36mm? Să vedem.

Așadar, Canon s-a gândit să ofere pentru posesorii de Canon 6D (și nu numai) un obiectiv zoom compatibil full frame cu o distanță focală clasică, cea de 24-105mm. Așa a luat naștere Canon EF 24-105mm f/3.5-5.6 STM IS. Nu este un obiectiv din gama L și nu se poate compara din punct de vedere constructiv cu acestea.

Voi arăta în cele ce urmează cum un obiectiv de buget (pentru full frame) este în stare să țină piept unor obiective mai „grele”. Ca și preț, este la aproape jumătate de fratele mai mare din gama L, Canon EF 24-105mm f/4L IS USM. Dacă vă decideți să luaţi un obiectiv EF 24-105mm f/3.5-5.6 STM IS, ar trebui avut în vedere achiziția unui parasolar, care nu este unul tocmai ieftin. Vorbesc de prețul pentru cel original, firește. Asta pentru că în buna tradiție Canon, parasolarul este un accesoriu ce trebuie achiziționat separat atunci când vorbim de non L-uri. Sau pentru cei comozi în ale cumpărăturilor obositoare, vreți și parasolar, luaţi un L! Iar dacă vă gândiți la filtre, acestea nu au cum să fie „de buget”, dat fiind diametrul filetului, 77mm. Punând la socoteală totul, tot este mai prietenos cu buzunarul cumpărătorului. Adunând, poate fi un motiv serios pentru care merită să luați în considerare achiziționarea unui Canon EF 24-105mm f/3.5-5.6 STM IS. Uff.

Pentru cine se gândește să se îndrepte spre alți producători de obiective cu modele similare 24-105mm sau 24-70mm (Tamron, de exemplu, nu are un 24-105mm sau cât mai echivalent), o veste nu tocmai îmbucurătoare: prețurile acestora se apropie de cel al L-urilor originale de la Canon.

 

Caracteristici principale: diafragmă maximă între f/3,5 și f/5,6; diafragmă minimă f/22 – f/32; diafragmă cu 7 lamele rotunjite; filet filtru de 77mm; distanță minimă de focalizare: 40cm; unghiuri de cuprindere: 84° – 23° 20′; stabilizare de imagine ce permite fotografierea cu până la 4 stopuri (conform producătorului); dimensiuni 83,4x104mm (159mm extins); greutate 525g.

 

Construcție

Materialul folosit cu preponderență este plasticul. Plastic care nu este plasticos, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Montura, firește, este din metal. Ar fi fost ciudat să fie din plastic, zic. Dacă este să comparam calitatea constructivă, 24-105-ul este mai bine clădit decât obiectivele de kit pentru formatul APS-C. Cele două inele se mișcă lin, cauciucul de calitate foarte bună oferă o priză excelentă. Motorul STM este extrem de silențios, un plus pentru cei mușcați de filmarea cu DSLR-ul.

Cei de la Canon s-au gândit că este bine să doteze obiectivul și cu un buton de blocare. Asta datorită faptului că lentila frontală este destul de grea, existând la un moment dat posibilitatea ipotetică ca partea frontală a obiectivului să „alunece” în jos în anumite situațiuni în strânsă legătură frățească cu gravitația. Lucru care mie mi s-a întâmplat o singură dată, cu obiectivul în rucsacul foto, în poziția cu capul în jos (poziția struțului, hehehe), după un sprint după autobuz.

Pentru că tot am adus vorba de lentila frontală mai grea, o curiozitate, aș spune: inevitabilul joc atunci când obiectivul se extinde la zoom. De obicei, la o astfel de construcție, jocul se simte mai mult la capătul lung al plajei focale, în cazul nostru la 105mm. Ei bine, la 105mm, acest joc este mai mic decât cel existent la 24mm.

Singurul punct negativ găsit la partea constructivă este „cedarea” constatată între înscrisurile „24-105mm Image Stabilizer” și cuvântul „Macro”. Atunci când se apasă pe partea dinspre montură, pe înscrisul 24-105mm Image Stabilizer și apoi pe cealaltă parte a butonului de blocare, pe cuvântul Macro, se aude un mic pârâit și se simte cum plasticul „lucrează”. Nu pot spune dacă este un „defect” legat de model și oricum nu este ceva așa de grav încât să nu poți dormi liniștit noaptea. Asta dacă nu este atacat piticul, firește.

 

Optica

Avem, din punct de vedere optic, 17 elemente în 13 grupuri, o lentilă (3-)SUD (Est), adică Super UD – Super Ultra Low Dispersion și 3 lentile asferice, toate acestea pentru o performanță optică cât mai bună. Testele de laborator ne indică următoarele:
f/3,5 – 4,5 – vignetare pronunțată, rezoluție centrală excelentă, rezoluție laterală bună spre foarte bună, aberații cromatice moderate, destul de vizibile însă pe laterale, la toate distanțele focale. Asta cu aberațiile cromatice în condiții de laborator, subliniez. Pe teren mai greu cu observațiile, în funcție de lumină, muchii, materiale etc.
f/5,6 – vignetare la jumătate față de cea existentă la f/3,5-4,5; rezoluție centrală excelentă, rezoluție laterală bună spre foarte bună, aberații cromatice moderate, mai vizibile însă pe laterale, la toate distanțele focale. Din nou chestia cu aberațiile… vezi mai sus.
f/8 – vignetare vizibilă la 24mm, foarte mică la celelalte distanțe focale, abia perceptibile în utilizarea propriu-zisă, rezoluție centrală excelentă, rezoluție laterală bună spre foarte bună.
f/11 – vignetare vizibilă la 24mm, foarte mică la celelalte distanțe focale, abia perceptibile în utilizarea propriu-zisă; claritatea scade un pic față de cea de la f/8, dar este mai „grupată” în zona de „foarte bună”. În altă ordine de idei, vignetarea nu pune probleme. Deloc.
f/16 – calitatea optică începe să scadă, dar se menține la un nivel acceptabil, situându-se în general între bun și foarte bun.

Diafragmă maximă în funcție de distanța focală:
24-27mm = f/3.5
28-41mm = f/4.0
42-49mm = f/4.5
50-66mm = f/5.0
67-105mm = f/5.6

Distorsiunile sunt prezente la capătul scurt, cel de 24mm (3,4%). În practică, depinde de distanța până la subiect, de unghiul de fotografiere, de subiect în sine.

Aberațiile cromatice sunt prezente, nu pot nega. Mai ales la diafragmă maximă. Nimic însă care nu se poate corecta în post-procesare.

Sample Canon 24-105 STM -07

Oricum, pentru a putea observa ceva trebuie să mărești imaginea cel puțin la 100% și să cauți bine (di tăt). Ciudat, acolo unde te aștepți să dai de aberații cromatice, nu dai (mama lui!). Exemplu imaginea de mai jos. De regulă, aberațiile cromatice se pot observa în jurul farurilor aprinse. Cadrul original arată un pic diferit față de decupajul prezentat. Mai trebuie spus că farurile autovehiculului nu se află spre marginea fotografiei, ci undeva spre mijlocul cadrului. Pe de cealaltă parte, între obiectiv și subiect s-a aflat un geam dublu de termopan. Așadar, nu tocmai condiții ideale. Dar alt exemplu nu am.

Sample Canon 24-105 STM -08

Imaginea cu grilajul Volgăi a fost captată la 24mm, f/3,5, ISO 100. Părți cromatice cât cuprinde. Am căutat aberații cromatice, dar nu am găsit. În concluzia dată în cadru, aberațiile cromatice se joacă de-a v-ați ascunselea pe teren, pardon, mon cher, zău așa.

Sample Canon 24-105 STM -09

Vignetarea în fotografiile uzuale nu bate prea tare la ochi. Nu am căutat vignetarea cu lumânarea sau cu bricheta, recunosc. Defect profesional personal, mie unul îmi place vignetarea, motiv pentru care pur și simplu m-am îndrăgostit de Canon 50mm f/1,8 STM, dar asta este altă poveste.

Flare-ul este destul de bine controlat, părerea mea. Pe perioada cât am avut obiectivul la testare a lipsit parasolarul, care ar fi putut ajuta în oarecare măsură la evitarea apariției fenomenului de flare, împiedicând căderea razelor soarelui direct pe lentila frontală a obiectivului.

Sample Canon 24-105 STM -10

Cel mai „violent” efect de flare din calupul de imagini „împușcate”.
În rest, nimic deosebit.

Sample Canon 24-105 STM -11

Utilizare practică
Am folosit cu mare plăcere obiectivul. Singurul lucru la care am avut grijă a fost să nu acționez prea rapid inelul de zoom, datorită efectului de pompă de aer. Să explic. Datorită construcției, la acționarea inelului de zoom, tubul și tot grupul optic din interior se mișcă spre exterior, așadar trage aerul. La acționarea inversă (de la capătul lung de 105mm la capătul scurt de 24mm), aerul este împins înapoi spre camera oglinzii. Așadar un efect de pompă de aer. Cu cât se mișcă mai rapid blocul înainte și înapoi, cu atât mai puternic este curentul de aer. Nu pot spune că pe durata testului am „pompat” praf în interiorul aparatului foto, dar nici nu am vrut să mă risc.

Am fotografiat cu 24-105mm la grădina zoologică, în grădina botanică, la un salon auto, prin oraș, în vizită la țară. Fără nici un fel de probleme. Acolo unde distanța focală maximă de 105mm era prea scurtă, am recurs la decuparea fotografiilor în post-procesare.

Distanța focală oferită nu este tocmai una optimă pentru fotografierea vietăților mari și mijlocii într-o grădină zoologică, unde este nevoie de un obiectiv mai tele. Se poate însă folosi cu succes la fotografierea de aproape. Este ideal pentru fotografia de stradă și chiar portrete (deși nu este un obiectiv luminos care să ofere o profunzime de câmp mică).

Grădina Zoologică București, 23.04.2016
Cum am spus și în celălalt articol și ceva mai sus, nu este un obiectiv croit tocmai pe astfel de ture foto. Pur și simplu este prea scurt la capătul lung. Cu toate acestea am putut lua câteva cadre bunicele.

Grădina Botanică București
Pentru fotografiat „natura”, este suficient. Nu poți fotografia insecte mici și păsări (mai ales la noi, unde păsările o zbughesc de cum te miros, nu ca pe alte meleaguri unde cu puțină perseverență și răbdare îți ajung și cei 105mm). Obiectivul se descurcă bine atunci când îl folosești într-o grădină botanică. Cu un raport maxim de mărire de 0,3x, oferă o „apropiere” bunicică a obiectelor mici. În caz de nevoie se poate recurge și la o decupare mai sănătoasă, că doar avem „cadru întreg”.

Salonul Auto București – Ediția de primăvară 2016
Dat fiind faptul că 24-105 face parte din gama obiectivelor bune la toate, am „îndrăznit” să îl iau la o tură și la un eveniment.
Ca să nu lungesc vorba inutil, obiectivul s-a descurcat foarte bine în toate situațiile. Singura excepție: atunci când ai nevoie de un timp de reacție extrem de scurt din partea autofocalizării și urmărirea subiectului în mișcare rapidă, aproape de fotograf.

La final, un amalgam de cadre luate în cele mai diverse situații.

La final, un scurt rezumat: un obiectiv construit suficient de bine încât să reziste ani buni, o optică care face față cerințelor unui full-frame, o plajă focală „universală”, totul la un preț accesibil. Nu este un obiectiv recomandat pentru subiecte aflate la distanțe mari și celor ahtiați după o profunzime de câmp „hartistică”.

Sfârșit

© Sorin VOICU 2016

Reclame

Un gând despre &8222;Canon EF 24-105mm f/3.5-5.6 STM IS&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.