Testarea lui Sigma 24-35mm f/2 DG HSM Art a început dintr-o întâmplare. Am postat pe facebook o opinie a unui fotograf străin referitoare la poate cel mai fain obiectiv m4/3 al celor de la Olympus, M.Zuiko Digital 12-40mm f/2,8. Discuția cu un amic a condus la o dilemă pentru mine: am acest obiectiv și îl folosesc pe un Olympus E-M 10. Dețin de asemenea și un full frame de la Canon, cel mai ieftin model, un 6D. Fiind o persoană care testează echipamente foto, lucru pe care îl fac de ani de zile, ca hobby, am început să cunosc avantajele și dezavantajele fiecărui sistem în parte. Două chestii legate de „dezbaterea” full frame / non full frame: la full frame dacă ratezi focalizarea (din diverse motive), ești halit. La m4/3, la aceeași diafragmă, ești mai în siguranță în acest sens, datorită profunzimii de câmp mai mare. Ok, nu au un DOF ca pe un full frame, dar depinde la ce folosești fotografiile și de modul în care ești nevoit să recurgi la post-procesare. La m4/3, datorită senzorului mic, dacă ai ratat expunerea, ești halit. Posibilitățile de salvare a unei imagini prost expuse sunt mult mai mari la un full frame. Cam atât deocamdată. Să revin însă la povestea cu Sigma 24-35mm f/2.

Echivalentul pe full frame în ceea ce privește 12-40 f/2,8 de la Olympus este firește un 24-70 f/2,8. Mă apuc de trimis mailuri la prietenii mei de la F64. Din păcate, taman în această perioadă (perioada nunților, botezurilor și cumetriilor), nu am „prins” un obiectiv cu această distanță focală. Aveam în gând două obiective, un Canon EF 24-70mm f/2.8L sau un Tamron SP 24-70mm f/2.8 Di VC USD. Dar nu a fost să fie.

În aceeași zi aveam de ridicat o comandă pentru hârtie fotografică, doar am acum la ce să imprim pozele – Canon Pixma G3400. Ajuns în magazin, după ridicarea comenzii de hârtie, mă uit prin vitrine… și văd acest Sigma 24-35mm f/2. Stau și mă gândesc… un zoom de cca. 1,45x? f/2? La ce ar folosi? Întreb dacă este disponibil spre testare. Astfel m-am „procopsit” cu „borcanul” în rucsac.

Sigma Art 24-35mm F2 DG HSM - 01

Pentru cei interesați de ceea ce reprezintă numele obiectivului, iată câteva informații:
– 24-35mm reprezintă, normal, distanța focală.
– f/2 diafragma maximă pe întreaga plajă focală (nu că ar fi cine știe ce de mare, hehe)
– DG: în mod normal oricine se gândește la designed for digital. De fapt, atunci când vorbim de Sigma, DG ne spune că obiectivul în cauză este compatibil full frame, iar cel DC este compatibil numai cu aparate cu senzor APS-C (Canon).
– HSM face referire la sistemul de autofocalizare și înseamnă Hyper Sonic Motor.
– A este pur și simplu „Art”, adică obiective fixe de o calitate excepțională, recomandat artistilor, hehe.

Sigma Art 24-35mm F2 DG HSM - 02

Prima impresie
Ce exemplar! Diafragmă f/2, greutate de 941g, filet filtru de 82mm, 9 lamele rotunjite, optică cu 18 elemente în 13 grupuri… Moamă! Impresionant.
Primul obiectiv zoom destinat aparatelor cu senzor full frame cu diafragmă constantă f/2!
Când am ridicat obiectivul de la bancul de probă nu am avut aparatul la mine, așa că nu l-am testat imediat. Asta nu m-a împiedicat să îmi fac o primă impresie despre greutate și dimensiune. Un alt obiectiv cu care va fi greu să mă plimb prin oraș, așa, în dorul fotografiei. Deh, viață de posesor de full frame, unde majoritatea obiectivelor luminoase (non prime) sunt mari și grele!
Așa cum ne-am obișnuit din partea Sigma, obiectivul vine la pachet cu un toc de transport și cu parasolar. În afara obiectivului, piesa de rezistență este parasolarul, extrem de bine realizat (pentru un parasolar, se înțelege) și care se fixează de zici că îl lipești cu super glue.

Sigma Art 24-35mm F2 DG HSM - 08

Construcție
Excelentă! Din toate punctele de vedere. Nu s-a făcut nici un rabat la calitatea materialelor. Cele două inele (zoom și focalizare) au o mișcare lină, fină, fără nici cea mai mică sacadare sau întrerupere. Inelul de focalizare are o cursă lungă ceea ce permite o excelentă punere la punct atunci când se focalizează manual. Cursa de punere la punct de la distanța minimă de focalizare (28 cm) și până cea de 1m este foarte lungă (pentru un obiectiv digital), ceea ce permite o punere la punct foarte precisă. Cursa de la 1 m la infinit este în schimb foarte scurtă. Autofocalizarea internă este rapidă și silențioasă. Acționarea inelului de zoom nu modifică cu nimic lungimea obiectivului (așadar zoom tot intern).
Parasolarul este foarte bine realizat, cum am mai spus. Mi-a plăcut inelul de cauciuc de pe spatele acestuia, pe care este ștanțat codul de produs, obiectivul pentru care este destinat și firește numele firmei producătoare. Bine-înțeles, nu lipsesc  marcajele pentru o montare corectă pe obiectiv. Prinderea este foarte fermă și precisă. Nu cred că există riscul desprinderii involuntare de pe obiectiv (atât cât am putut testa).
Capacul pentru lentila din față este simplu, cu o formă „modernă”, mai „colțuroasă”. Sistemul și modul de prindere este bine conceput, astfel încât fixarea și scoaterea capacului de pe obiectivul cu parasolarul montat pe poziție nu creează nici un fel de problemă.
Motorul de autofocalizare ultrasonic își face foarte bine treaba. Nu îmi aduc aminte să fi avut o autofocalizare ratată memorabilă, ceea ce m-a încântat foarte mult, mai ales că am folosit obiectivul și la un eveniment, unde totul a fost punct ochit, punct lovit (din motive lesne de înțeles, nu pot publica imaginile respective, va trebui să mă credeți pe cuvânt; exemplu, la zomm 100% pot distinge până și firul proaspăt ras de pe fața proaspătului tătic).
Fiind un obiectiv cu corp predominant din metal (inclusiv baioneta, normal), nu are cum să aibă o construcție neadecvată.
M-a nedumerit un pic lipsa garniturii de cauciuc de pe montură. Spre comparație, Tokina 17-34mm f/4 o are, chiar dacă nu este specificat nicăieri că este un obiectiv sigilat la apă și praf. Așadar, recomand posesorilor de Sigma 24-35mm f/2 să țină tot timpul curată zona dintre montura obiectivului și montura aparatului. Cam ciudată alegerea celor de la Sigma: oferă un obiectiv rezistent la apă și praf fără garnitură de cauciuc la montură.

Sigma Art 24-35mm F2 DG HSM - 03

Optică
Din punct de vedere optic, obiectivul este compus din 18 elemente în 13 grupuri. Avem o lentilă FLD (Low Dispersion glass element), 7 lentile SLD (Special Low Dispersion) din care 2 asferice. Toate aceste elemente asigură o calitate foarte bună a imaginii. De ce spun foarte bună și nu excelentă? Pentru că în utilizarea pe teren am observat prezența unor aberații cromatice chiar și la diafragmă de f/8 și f/10 (chestia cu aberațiile cromatice este oarecum cu dus-întors; dacă expunerea este corectă, aberațiile cromatice sunt greu de depistat, dacă imaginea este supraexpusă, aceste aberații cromatice sunt ușor de observat, același lucru valabil la creșterea luminozității în post-procesare; cum exemplarul pe care l-am primit spre testare nu s-a înțeles 100% cu al meu 6D, am avut parte de multe cadre cam supraexpuse, unde aberațiile cromatice sunt mai evidente – o precizare: pentru a le observa trebuie să știi unde să cauți, cu atenție).
Cele nouă lamele rotunjite oferă un bokeh plăcut, bokeh afectat însă și de diafragma folosită.
Datorită diafragmei constante de f2, lentila frontală este mare, necesitând un filtru cu diametrul de 82mm. Cine dorește să folosească filtre, va trebui să ia în considerare un preț destul de mare pentru acestea. Filtrele de 82mm sunt mult mai scumpe decât cele pe 77mm, de exemplu. La care se adaugă prețul mai mare pentru filtre de calitate. Oricum, dacă se ajunge la filtre, recomand filtrele de calitate pentru a nu afecta calitatea optică.

Un mic exemplu în privinţa aberaţiilor cromatice, ultimul cadru cu corecție de rigoare în Adobe Lightroom.

Sigma Art 24-35mm F2 DG HSM - 04

Sigma Art 24-35mm F2 DG HSM - 04a

Sigma Art 24-35mm F2 DG HSM - 04b

Cum am spus, am remarcat aberaţii cromatice chiar şi la f/10:

Sigma Art 24-35mm F2 DG HSM - 05

Sigma Art 24-35mm F2 DG HSM - 05a

Nu este un capăt de ţară. Aberaţiilor cromatice depistate există numai spre margini margini.

Flare-ul… Să ridice mâna obiectivul care nu are flare! Cineva? Nimeni, normal!

Sigma Art 24-35mm F2 DG HSM - 06

Considerente personale
Din punct de vedere al distanței focale, acest obiectiv poate înlocui cu succes trei obiective fixe clasice: 24mm, 28mm și 35mm. Pentru cine folosește cu preponderență aceste distanțe focale poate înlocui cele trei obiective fixe cu Sigma 24-35mm. Personal nu sunt îndrăgostit de aceste distanțe focale. Folosesc cel mai mult 17mm, 50mm, 70mm până la 200mm.După mine, pentru cine se gândește la un obiectiv pentru diverse evenimente, Canon EF 24-105mm f/3.5-5.6 STM IS poate fi o alegerea foarte bună, având în vedere două aspecte importante: prețul de achiziție și faptul că la un eveniment se folosește preponderent o diafragmă de f/5,6 sau mai închisă, exceptându-se cele câteva cadre mai „artistice” (eu folosesc pe full frame și obiective superangulare f/8, de exemplu).

Cadrul de mai jos este luat la 35mm și f2. Claritatea este demențială pentru un f/2!

Sigma Art 24-35mm F2 DG HSM - 07
Pentru fotografia de stradă, 24-35mm poate fi prea lung la capătul scurt și prea scurt la capătul lung. Subliniez: poate fi!
Dacă ții neapărat să folosești diafragma maximă oferită, trebuie să te bizui pe două chestiuni: mână fermă și autofocalizare beton. Pe timpul testării, cred că am două, maxim trei cadre cu autofocalizarea ratată și nu bag mâna în foc că este din vina absolută a obiectivului. Un cadru în care am avut de a face cu un soare foarte puternic din lateral și o scenă cu contraste extreme (!), al doilea cadru atunci când am avut în scenă un geam cu reflexie (deși, pe de altă parte, în alt condiții similare, nu am avut probleme – marile sunt căile autofocalizării, hehe).
Expunerea nu este cea mai reușită (părere absolut personală). Obiectivul tinde să supra- și să subexpună atunci când avem de a face cu scene mai delicate, cu contrast mare (umbre pronunțate în lumină mai puternică). Sau atunci când crede el de cuviință – altă explicație nu am găsit. Cu toate astea, imaginile produse sunt unice. 🙂
Flare-ul nu pot spune că este mai pronunțat sau mai „urât” decât la alte obiective. Efectul de flare depinde mai ales din direcția în care razele soarelui „intră” în obiectiv.

Sigma Art 24-35mm F2 DG HSM - 09
Se spune despre Sigma 24-35mm f/2 că este un obiectiv bun și pentru fotografia de aproape, dat fiind distanța minimă de focalizare și de un raport de mărire de 1:4,4. Pe mine personal nu m-a impresionat la acest capitol. Fotografiind prin muzeul satului din București, mi-a ieșit pur și simplu în cale o pânză de păianjen cu locatarul în mijlocul iei. Brusc, o muscă, probabil speriată de apropierea mea, se izbește violent de pânză. Păianjenul reacționează mai ceva ca Spiderman și musca este „anesteziată”. Nu am reușit nici un cadru cu această întâmplare, deși mi-am dat toată silința (pentru cine mă cunoaște, știe că îmi place fotografia macro).
Am avut ocazia să folosesc obiectivul și la un eveniment (botez). L-am folosit cu foarte mare plăcere, distanța focală oferită fiind foarte adecvată unor astfel de evenimente. În ciuda luminozității mari, am folosit o diafragmă mai închis de dragul profunzimii de câmp. Nu am ratat nici un moment, obiectivul s-a comportat exemplar. Focalizare precisă și suficient de rapidă, claritate excelentă. Folosindu-l, mi-am dat seama că poți acoperi un eveniment cu aproape orice obiectiv, depinde de obișnuință. Distanța focală de 24-35mm este arhisuficientă, excepție portretele strânse. Depinde de stilul fiecăruia și de rezultatul dorit. De ce mi-a plăcut această distanță focală? Am putut lua cadre largi și altele ceva mai strânse. Iar dacă am avut nevoie în final de un cadru şi mai strâns, am recurs la un crop. Pe toată durata evenimentului nu a fost o secundă în care să îmi fi dorit o distanță focală mai scurtă sau mai lungă. În altă ordine de idei, am folosit la alt eveniment numai un 50mm, la alt eveniment numai un 17-35mm. Fără nici un fel de probleme. După părerea mea poți acoperi un eveniment cu orice obiectiv avut la îndemână. Singurele condiții ar fi o claritate bună și o autofocalizare precisă. La care se adaugă obișnuința şi practica fotografului. Aşadar, nu am avut probleme în acest sens cu obiectivul celor de la Sigma.
Un alt punct de vedere: Sigma a reușit cu acest obiectiv să înlocuiască cu succes trei obiective fixe luminoase (inclusiv cele de la concurență), spre satisfacția utilizatorilor. Cine folosește intens astfel de distanțe focale va aprecia foarte mult obiectivul 24-35mm. Ca un posesor de Tokina 17-35mm f/4, apreciez în mod deosebit capabilitățile obiectivului Sigma, mai ales când vine vorba de condiţii cu lumină slabă unde nu vrei sau nu poți folosi blițul. Contează mult luminozitatea. Una este să tragi la ISO 1600 și alta la ISO 6400. Diferențele sunt notabile, chiar dacă ai de a face cu un senzor performant în ceea ce privește valori ridicate ale ISO. Să nu mai vorbesc de diferențele între timpii de expunere.

Documentându-mă pe net despre obiectiv, am citit la un moment dat într-un test că obiectivul ar avea o problemă legată de focus shift între f/2 și f/5,6. Mi-am revizuit imaginile și nu am putut constata așa ceva. Se prea poate să fi existat probleme cu obiectivul primit la testat de către utilizatorul respectiv. Pe de altă parte, nu m-a interesat niciodată posibilitatea sau impulsul de a face teste „de laborator”. Mi-a plăcut întotdeauna testele practice, uzuale, în situații reale, pe teren.

Uitându-mă peste diverse fotografii, pot spune că este cel mai clar obiectiv cu care am avut de a face până acum. Singurul minus pe care aș dori să îl aduc în discuție, este „problema” de comunicare cu Canon 6D în ceea ce privește expunerea (nu îmi pot explica altfel supraexpunerea de care m-am lovit în utilizarea obiectivului).

La final de articol
Sigma 24-35mm f/2 DG HSM Art este obiectivul aproape perfect dacă aș fi dorit unul luminos pentru distanțele focale 24-35mm. Fără nici cel mai mic dubiu. În ultima vreme, Sigma a scos pe piață obiective faine, unul după altul. Iar ca plasă de siguranță există Sigma Dock pentru calibrare. Personal nu dețin nici un obiectiv Sigma care să fie compatibil cu Sigma Dock pentru a avea o părere personală în privința acestuia. Din câte am înțeles, este o „găselniță” foarte bună.
Rar mi-a fost dat să văd un obiectiv care să ofere o asemenea claritate. Focalizarea este suficient de rapidă și ce este mai important, foarte precisă. Aberațiile cromatice sunt prezente, uneori „supărătoare”, dar pun această tendință pe seama comunicării între obiectiv și aparat, dat fiind expunerea uneori „dubioasă” – însă numai când în cadru avem de a face cu zone foarte contrastante.
Am apucat să o trăiesc și pe asta: un obiect zoom care depășește obiective fixe luminoase, de calitate. Bravo Sigma!

O mică galerie:

O incursiune la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”
(click pe imagine, vă rog)

Sigma Art 24-35mm F2 DG HSM - 17

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.