Nici nu am terminat bine de testat un obiectiv (de la alt producător, altă montură), că am primit următorul subiect de test, Fujifilm X-Pro 2 cu obiectivul Fujinon 35mm 1.4. Primul meu Fuji în teste. M-am bucurat ca de Crăciun, deși se apropie Paștele (în momentul în care l-am primit la teste). Aveam oricum de gând să solicit și un Fuji în teste, auzind numai lucruri bune despre producător și în special despre acest nou vârf de gamă.
Modelul a fost anunțat oficial în ianuarie 2016 (14 ianuarie 2016 în SUA, în Germania, comunicatul de presă datează 15 ianuarie 2016). Printre îmbunătățiri se numără vizorul optic, rezoluția captorului de imagine, procesorul (normal, doar a crescut rezoluția), obturatorul (care suportă acum un timp de expunere de 1/8000s), cel mai rapid sistem de autofocalizare din toată seria X, corp robust rezistent la praf, stropi de apă și îngheț (-10°), un meniu cu funcții noi, fotografierea la intervale de timp, funcție Wi-Fi integrată.

fujifilm-x-pro-2-01

Caracteristici principale:
(așa cum sunt prezentate de producător)
– butonul „View Mode” prin intermediul căruia putem alege folosirea vizorului împreună cu ecranul aparatului: senzor (afișare automată cu ajutorul senzorului), numai vizor, numai LCD, numai vizor împreună cu senzorul de ochi(senzorul pentru ochi va închide vizorul atunci când nu avem aparatul la ochi).
– stick-ul de focalizare – mic, amplasat foarte la îndemână, alegerea punctului de clar fiind astfel extrem de rapidă; găselnița permite atribuirea altor funcții pe butoanele selectorului principal de pe spate.
– două carduri de memorie
– modul C de pe rotița mare pentru compensarea expunerii: îți permite să folosești rotița de comandă din față pentru compensarea expunerii între -5 și +5 trepte. Prin apăsarea rotiței de comandă din față aceasta se blochează și nu mai permite modificarea setării. Fain.
– modul T (timp) de pe rotița de reglare a timpului de expunere – odată aceasta setată pe „T”, fotograful poate regla timpul de expunere cu ajutorul rotiței de comandă din față, timpul de expunere fiind afișat firește în vizor, astfel că nu vom mai fi nevoiți să luăm aparatul de la ochi atunci când pur și simplu dorim să schimbăm timpul de expunere.
– posibilitățile oferite în modul de focalizare manuală: odată comutat în modul de focalizare manuală, prin apăsarea continuă a rotiței de comandă din spate poți alege între modul standard, unde subiectul este neclar când nu se află în focus și clar când avem o focalizare corectă, modul Digital Split Image, un efect digital care simulează într-un mod excelent vechea rupere de imagine de pe aparatele foto analog (bătrânii ca mine își amintesc cu siguranță lucrul acesta) și Focus Peak Highlight, unde zona de claritate este redată conturat.

Construcție:
Aluminiu. Negru. Rezistent la intemperii. Numai să fie și obiectivul…
Corpul este destul de mare pentru un mirrorless. Execuția, de la calitatea materialelor și până la butoane și rotițe, impecabilă. Stilul retro este inconfundabil și extraordinar de bine implementat. Butoanele principale nu sunt pentru oricine și îți ia ceva timp să înțelegi „filozofia” Fujifilm. Ce am remarcat de la bun început este rotița pentru compensarea expunerii, prea mare pentru o asemenea funcție. M-am trezit nu o dată acționând această rotiță în loc de cea pentru setări. Nu am nimic negativ de reproșat în ceea ce privește strict construcția. X-Pro 2 este un tanc. La propriu și la figurat. Mânerul din dreapta față te ajută să ții mai bine aparatul, să ai o priză bună. Văzut din față, vizorul optic mare amintește atât e mult de un rangefinder analog… Ce mai, un aparat pentru nostalgici.

Ergonomie:
Pe spate observăm amplasarea a două butoane direct pe mânerul aparatului. Acestea sunt însă puțin îngropate, astfel că declanșarea involuntară este exclusă.
Restul butoanele de pe spate par oarecum înghesuite. Cel puțin am avut această impresie în mod acut pe toată durata utilizării aparatului. Poate datorită mărimii destul de generoase a corpului (în comparație cu mărimea și amplasarea butoanelor). Am apreciat însă spațiul liber din dreapta sus, exact acolo unde ții degetul mare.
Butonul cel mai iubit și abuzat este stick-ul. Schimbarea punctului de focalizare este extrem de rapidă. Un mare plus din partea mea.

x-pro2_front

1. Vizor
2. Lampă autofocalizare / lampă temporizator
3. Buton personalizabil
4. Rotița frontală de comandă
5. Selector vizor
6. Buton deblocare obiectiv
7. Selector mod de focalizare
x-pro2_back

1. Vizor
2. Senzor vizor
3. Buton selectare mod de vizualizare
4. Patină bliț
5. Buton măsurare expunere / buton personalizabil Fn3
6. Buton de blocare expunere
7. Stick selector puncte de focalizare
8. Rotița de comandă din spate
9. Rotiță timpi de expunere
10. Buton declanșator
11. Rotiță compensare expunere
12. Buton blocare focalizare
13. Buton meniu rapid
14. Buton redare imagini
15. Buton ștergere imagine
16. Bloc buton OK/meniu, selector, butoane cu diverse funcții
17. Buton display, buton înapoi
18. Ecran

x-pro2_top

1. Patină bliț
2. Microfoane (stânga – dreapta)
3. Buton blocare rotiță timp de expunere
4. Rotiță timp de expunere / sensibilitate
5. Buton Pornit/Oprit
6. Buton Fn personalizabil
7. Buton declanșator (se observă filetul pentru firul declanșator – în stil retro)
8. Rotiță compensare expunere

Ergonomia depinde în mare măsură de gusturi. Nu pot uita primul Olympus Pen Mini, un aparat foto mic, din corp de aluminiu, drept ca o scândură, fără nici un mâner de care să îl ții. Personal nu m-a deranjat deloc, dar am cunoscut cel puțin o persoană care nu s-a putut adapta cu aparatul fix pentru acest lucru, așa că l-a dat. Așadar, eu unul nu am avut nici cea mai mică problemă cu ergonomia. Cum o spun de fiecare dată, te poți obișnui cu de toate, dacă ești dispus la adaptări. Dacă ești încăpățânat, nu te poți adapta și gata, zici că aparatul nu este bun. Fujifilm X-Pro 2 este, în comparație, un aparat foto destul de gros, cu mâner de prindere suficient de mare pentru a fi ținut fără probleme cu o singură mână. Butoanele nu pot fi prea mari datorită caracterului compact al aparatului foto. Eu zic că ergonomia este per total ok.

Caracteristici
Mă voi opri asupra celor mai evidente:
1. Senzor de 24MP X-Trans CMOS III (format APS-C). Fiind primul test de aparat foto Fuji, nu mă pot pronunța din punct de vedere personal în ceea ce privește calitatea senzorului față de modelele precedente. Pot spune că nu m-a impresionat în mod deosebit. Ca utilizator nu pot spune că am observat o imagine mai bună în urma tehnologiei Fuji.
2. 273 de puncte de focalizare, dintre care 77 cu detecție de fază (pătrat cu latura de 7×7). Înainte ca cineva să se entuziasmeze prea tare, cele 77 de puncte de focalizare cu detecție de fază pot fi utilizați în combinație cu intelligent hybrid AF. Intelligent hybrid AF este doar disponibil în modul Autofocus system, un sistem de focalizare automat, adică tu, ca utilizator, nu poți selecta punctul de focalizare, aparatul foto o va face pentru tine. Nu înțeleg „strategia”… Pentru mine, chestia cu 77 de puncte cu detecție de fază mă lasă indiferent din moment ce nu pot dispune de ele după bunul meu plac (în modul hibrid, pentru o acuratețe și viteză mai mare). Acum să nu credeți că sunt cârcotaș și că nu îmi place nimic la aparat. Punctele de focalizare cu detecție de fază sunt mai rapide și te ajută mult, în combinație cu punctele de focalizare cu detecție de contrast.
3. Vizor hibrid cu rezoluție de 2,36 Mpx, cu posibilitatea de imagine în imagine. Recunosc aici, cred că vizorul ăsta mă depășește. Mă refer la modul optic. Personal mă așteptam la altceva (măcar afișarea punctelor de focalizare – chiar dacă vizorul optic este specific rangefinder, adică nu vizare prin obiectiv).
4. Valori ISO între 200 și 12800, cu posibilitate de extindere între 100 și 51200 atunci când se trage în RAW. Am efectuat teste doar la valorile ISO native. La 12800, fotografiile sunt utilizabile (vizualizare pe monitor – dacă este să le printăm, acestea sunt și mai ok.).
5. Obturator cu timp de expunere de 1/8000 secunde, timp de expunere pentru sincronizare cu bliț 1/250 secunde. Avem și obturator electronic, cu timpi de expunere de până la 1/32000 de secunde. Recunosc, am „abuzat” de obturatorul electronic. Pentru pozat pe lumină în amiaza mare cu diafragmă de f/1,4 și la slujba de paște când nu aveam chef de atras priviri. Obturatorul electronic este chiar fain.
6. Simularea peliculelor Fuji. Hmm… Nu este genul meu și nu le-am folosit. Dat fiind faptul că simularea este tot digitală, găsesc mult mai interesantă simularea în post-procesare, unde ai la îndemână posibilități nelimitate de „simulare”.
7. Efectul de granulație în fotografiile alb-negru, format jpeg. La fel, nu folosesc. Nici măcar din curiozitate.
8. Filmări la 1080/60p. Bun pentru cine este pasionat de filmare cu aparatul foto. Din punctul meu de vedere, cred că filmarea cu un full-frame nu are egal. Restul e cancan.
9. După părerea mea cea mai importantă caracteristică: modul în care acest digital „emulează” rangefinder-ul anilor 60! Și nu mă refer aici la hipstereală (SIC!). Mi-a plăcut foarte mult stilul retro al lui Fujifilm X-Pro2. Implementarea este una extrem de reușită. Un digital pur sânge în stil retro!
10. Meniul aparatului foto a fost revizuit (față de modelul anterior). Dacă la modelul anterior aveam un meniu cu două subsecțiuni, noul meniu oferă mai multe subcategorii alese mult mai bine, astfel încât navigarea să fie mai prietenoasă cu utilizatorul.
11. Posibilitatea de a folosi două carduri de memorie, fie unul ca backup, fie ca extensie a spațiului de stocare.

fujifilm-x-pro-2-02

Utilizare
Ce mi-a dat cel mai mult de furcă este tocmai vizorul aparatului. Mi-a plăcut vizorul hibrid, dar după ceva teste trebuie să recunosc că nu este pentru mine. Personal am aparate foto mirrorless cu vizor electronic, DSLR-uri cu vizor optic, nu am avut probleme de acomodare atunci când trec de la unul la altul. Dar să îmi fie iertare, nu mă împac cu ceea ce oferă Fuji pe partea de vizor optic. Prefer modul electronic. Și spun asta ca unul care și-a început ucenicia pe un Smena, la care vizorul era doar o gaura acoperită cu un geam. Asta mă duce la gândul că modul optic la Fuji este bun taman pentru obiective manuale de genul celui de pe Smena. 🙂
Autofocalizarea nu m-a dat pe spate. Îmi pare rău, sunt obișnuit cu un timp de focalizare mult mai rapid. Nu, nu am vârful de gamă pe full frame sau mirrorless, dar constat o performanță mai slabă la Fuji atunci când vine vorba de autofocalizare. Inițial am crezut că este de la obiectivul din dotare, dar după ce am citit că este un obiectiv rapid… Nu știu ce să mai cred. Am început să caut pe net, poate mi-a scăpat mie ceva la setări. Pe urmă m-am liniștit. Așa este, nu este un aparat foto care să exceleze la viteza de autofocalizare.
Încă de la prima „aprofundare” a utilizării, mi-am dat seama că cei de la Fuji au venit cu o chestie mai specială: un corp retro care nu numai că arată ca atare, dar oferă rotițe de comandă foarte apropiate cu cele ale unui rangefinder analog, oferind în plus toate acele controale specifice aparatului digital. Așadar, poți avea modul full auto (cu posibilități de reglare a tandemului timp de expunere/diafragmă) prin poziționarea timpului de expunere pe A, a valorii ISO pe A și inelul de diafragmă tot pe A.

Nu sunt cârcotaș, mă rog, nu exagerat de foarte tare, hehehe, dar m-a deranjat destul de mult următorul aspect: dai puțin peste 8.000 lei (!) pe un aparat foto și nu ai și tu acolo un manual în limba română să îl descarci online, să salvezi copacii și natura. Nu este și basta. Fujifilm însă este prezent în limba română, în mediul online (mă refer la pagina web). Parțial în română. În altă ordine de idei, brandul nu este așa de cunoscut și de iubit la noi (dar poate mă înșel eu). Mă refer în comparație cu competența. Dar asta nu este o scuză să nu oferi manualul în limba oficială a țării în care îl comercializezi. Dacă stau și mă gândesc, există și o lege în acest sens, nu? Apropo de chestia legată de traduceri: mai țineți minte Colectiv? Unde s-au folosit artificii pentru exterior la interior? Instrucțiunile de utilizare erau în bulgară. Of… Altă poveste tristă.

Bile albe
1. Construcția
2. Butoanele mecanice
3. Aspectul de rangefinder clasic
4. Posibilitatea de a folos două carduri de memorie
5. Made in Japan, frate!
6. Majoritatea butoanelor se află pe partea dreapta, așadar poate fi folosit cu o singură mână (pentru pasionații de acest gen de utilizare).
7. Butoane dedicate pentru timp de expunere (obturator), mod de expunere, compensare, ISO și diafragmă, tipul de punere la punct (focalizare).
8. OBTURATORUL ELECTRONIC! (aplauze furtunoase, ca la defunctul congres!)
9. Wi-Fi
10. Face treabă bună în privința intervalului dinamic, în special în ceea ce privește zonele cu lumină puternică.

Bile gri
1. Calitatea imaginii per total. Se putea mai bine, părerea mea.
2. Viteza de autofocalizare. Nu este stelară cu toate obiectivele. Și nu cred că neapărat din cauza acestora.
3. Imposibilitatea de a alege voit focalizarea hibrid.
4. Sistemul de focalizare are uneori dificultăți, în condiții mai dificile de iluminare. Cu obiectivul avut în teste, chiar dacă luminos, am avut probleme de autofocalizare la lumina lustrei din sufragerie, de exemplu.
5. Nu are bliț încorporat. Dacă nu s-a prins nimeni de ce este poate important: NU neapărat pentru a fi folosit ca bliț normal, ci pe post de commander wireless TTL. Oricum, lumina frontală dată de un bliț este un fel de picior de lemn în plină meclă, hehehe. Lumina reflectată de sus sau din lateral este mai hartistică, mai rafinată și cel mai important, dă al naibii de bine în poză!
6. Altă bilă gri „haioasă”: după cum bine se știe, oamenii de la Fuji au „prostul” obicei de a oferi de-a lungul timpului update-uri de firmware chiar și pentru aparatele mai vechi. Chestie bună pentru unii, care se vor bucura de chestii la anul (să spunem). Dar cum rămâne cu cei care nu așteaptă anul să facă nu știu ce șmecherii, cei care fac fotografii acum? Ați prins ideea?

Bile negre
1. Vizorul optic nu prea corectează luminozitatea și nu se ridică la nivelul competitorilor. Din păcate. Cum am mai spus, vizorul optic nu prea își are rostul, mai bine se axau mai mult pe vizorul electronic.
2. Costul de achiziție. Pe bune. Nu prea comentez prețul de achiziție, este normal treaba producătorului, că doar nu ne bagă nimeni mâna în buzunar. Banii pe aparatura foto îl scoatem noi singuri. Dar… prețul de achiziție pentru X-Pro2 este mult, mult prea mare. Față de alte aparate similare și chiar peste existente actualmente pe piață. Să coste foarte aproape cât un full frame din clasa medie? Pe bune?
3. Din seria dotări lipsă: GPS (nu râdeți, pentru cine face poze de călătorie, știe ce știe), nu are ecran touch, pe rotița de compensare a expunerii nu are un marcaj pronunțat pentru poziția zero astfel încât să poți reveni mai ușor la anularea compensării expunerii atunci când lumina este slabă sau cânt ții aparatul la ochi.
4. De la Ken Rockwell citire, nah, trebuie să îi dau dreptate aici: It’s sad to see Fuji starting to go down the same road as LEICA, which is to worry more about how a camera looks and feels than how well it takes pictures. LEICAs are for people who want nice cameras, not for people who want great pictures. This Fuji is starting to get more silly and less about photography with its careless menu system. (http://kenrockwell.com/fuji/x-pro2.htm#af)

fujifilm-x-pro-2-03

Obiectivul Fujifilm Fujinon XF 35mm f/1.4 R nu m-a convins. Este lent în autofocalizare, uneori foarte soft la f/1,4, aberații cromatice evidente, rateuri de focalizare. Mă așteptam la performanțe mai bune, mai ales că l-am folosit pe un aparat vârf de gamă.

În loc de încheiere
Nu pot să înțeleg cum alții preaslăvesc un aparat foto sau altul. Este cazul și lui Fujifilm X-Pro 2. Hai, măi, pe bune? King of Kings și alte asemenea afirmații? Să fim serioși!
Cineva scria la un moment dat că nu este chiar ok să compari un mirrorless gen rangefinder cu un DSLR. O observație: exceptând calitatea imaginii (firește raportată la aceeași mărime a senzorului). Aici nu ai nici o scuză! Cu indulgență, poate, chiar și în privința vitezei și preciziei de autofocalizare. Nici aici nu ar trebui să existe scuze. Fac o paranteză: singurul punct slab la focalizarea mirrorless (inclusiv vârfuri de gamă full frame. știu ce spun, le-am testat personal): autofocalizarea când îți intră în cadru o sursă de lumină puternică, gen far de mașină, felinar, far de avion, cam orice gen de far la o adică. Ciudat este că atunci când avem de a face cu lipsa contrastului, mirrorless este mai bun ca un DSLR. Ha!
Toate lucrurile „negative” prezentate de mine nu înseamnă că aparatul nu este ok. Ca să fim realiști, are puncte forte și puncte slabe, ca orice alt aparat foto. Mi-a făcut plăcere să îl „butonez”, m-am distrat folosindu-l. Și cam atât.
🙂

***

Test ISO

fujifilm-x-pro-2-04

Exemple de utilizare:

Pozat vehicule (una dintre pasiunile mele)…

Fotografii prin oraș…

Genul fotoreportaj (mă rog, ceva de genul)
🙂

Diverse

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Fujifilm X-Pro 2 cu Fujinon 35mm 1.4&8221;

  1. Apreciez curajul de a preciza punctele slabe.După cele cîteva cronici ditirambice pe care le-am citit, e odihnitor .Vanitatea fanilor Fujifilm-plus ceva interese comerciale agresive…-au dus la hiperbolizarea aparatului, în ciuda defectelor si-mai ales!-a prețului.Așa se nasc legendele.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s