Scurtă prezentare Olympus E-M10 Mark II

Olympus E-M10 Mark II este considerat ca fiind mezinul seriei digitale OM. Aflat la cea de a doua generație, așa cum o spune și numele, s-au adus îmbunătățiri atât la partea interioară, cât și la cea exterioară. Chiar dacă vorbim de un „mezin”, E-M10 Mark II este superior multor aparate foto digitale cu ștaif. Pentru cei care se tem că mărimea senzorului contează… depinde la ce vrei să folosești aparatul. Având un factor de 2x în ceea ce privește echivalentul distanței focale și o profunzime de câmp mai mare chiar și la un f/1,8… este adecvat celor care vor un aparat cu posibilitatea folosirii unui teleobiectiv cât mai lung la o dimensiune și greutate mică… sau celor care caută un aparat pentru fotografia macro cu o profunzime de câmp suficient de mare la diafragme mai deschise… sau pentru cei în căutarea unui aparat foto cu senzor mare într-un corp mic. Apropo… tocmai ce am primit pentru un drive teste (hehehe) un Olympus 75-300mm f/4.8-6.7 II ED M.Zuiko.

Cuvânt înainte
Chiar dacă a trecut aproape un an de zile de când m-am putut juca cu M10 Mark II, aparatul este încă de actualitate. Se pare că de când nu mai lucrez în domeniu foto, timpul pentru a scrie articole despre aparatura foto devine din ce în ce mai scurt.
🙂

Dețin un Olympus E-M10 prima variantă de ceva vreme, iar Olympus ca marcă de aparatură foto de ani buni. De fapt, aventura mea DSLR a început cu un Olympus E-500 varianta de set dublu (două obiective). Ce vremuri! Chiar dacă calitatea imaginii de atunci nu se compară cu cea de acum, trebuie să recunosc.
Am trăit la cald, ca să mă exprim așa, lansarea primului Olympus PEN digital. Am trecut apoi prin mai toate lansările de modele, am testat tot ce s-a putut testa. Olympus nu m-a dezamăgit niciodată. Sau aproape niciodată. 🙂
De cum a apărut seria E-M10 mi-am spus că este exact ceea ce îmi trebuie. După doi ani de zile, am rămas la aceeași părere. Am salutat apoi apariția noului E-M10 Mark II, m-am înarmat cu răbdare pentru a îl putea testa în voie (din păcate piața din România nu este una mare pentru a primi exemplare de test imediat după lansarea oficială a modelelor Olympus) și acum iată-mă cu aparatul pe masă.

Construcție
Față de predecesor, foarte diferit. S-au împrumutat elemente de la E-M5 Mark II, ca să spun așa. Rotița de moduri s-a mutat în partea dreaptă, la stânga celor două rotițe pentru setări. În partea stângă a aparatului avem acum un buton rotativ pentru pornirea, oprirea aparatului și ridicarea blițului. Dacă la modelul „vechi”, ridicarea blițului se putea face și cu aparatul oprit (nu văd de ce ar ridica cineva blițul când aparatul este oprit…), la modelul nou acesta se ridică numai după ce s-a pornit aparatul (deblocarea este în continuare mecanică, blițul putând fi ridicat și când acumulatorul este scos din aparat, dacă este nevoie). Ca și la modelul precedent, lampa de bliț este mică mică (raza de acțiune este de 5,80 m la ISO 100), dar… se poate comanda cu el alte blițuri, wireless TTL. Ca de obicei, pot spune.
Selectorul de moduri și cele două rotițe de comandă sunt mai înalte, au o priză foarte bună, selectorul de moduri are o rezistență la rotire „plăcută”, nu foarte mare încât să fie frustrant, dar nici atât de slabă încât să permită rotirea accidentală.

Avem la dispoziție 3 butoane ce pot fi personalizate (Fn1, Fn2 și Fn3), iar dacă folosim un obiectiv cu buton L-Fn, avem patru butoane ce pot fi personalizate conform nevoilor noastre individuale. Butonul Fn1 este amplasat pe mânerul pe care se sprijină degetul arătător. Din câte mi-am putut da seama în urma scurtei utilizări a aparatului nu există riscul de a-l acționa involuntar. Fn2 se situează în fața butonului pentru pornirea înregistrării video, oarecum paralel cu selectorul din față / butonul declanșator. Fn3 în găsim în stânga extremă, lângă butonul rotativ pentru pornirea și oprirea aparatului.
Cele două selectoare sunt amplasate mai ergonomic față de prima variantă de E-M10.
Suprafețele cauciucate au și altă textură, iar datorită mânerului din spate ceva mai mare și priza este alta. Chiar dacă butonul rotativ pentru pornirea și oprirea aparatului a fost mutat în partea superioară stânga, acolo unde la vechiul model se afla selectorul de moduri, nu a dus la înghesuirea comenzilor, cum s-ar putea crede la prima privire.
Finisajele sunt așa cum suntem obișnuiți de la Olympus: excelente. Față de primul model din serie, am impresia că ecranul rabatabil, mai bine zis materialele folosite (balamale, capac, construcție) sunt mai de calitate la E-M10 decât la E-M10 II. Se pare că s-a făcut ceva economie aici.
Din punct de vedere constructiv, pot spune că Olympus E-M10 II este o variantă îmbunătățită a lui E-M10, făcând firește abstracție de construcția ecranului rabatabil. Mi-a plăcut de asemenea blocul de săgeți, cel mai fain la un aparat Olympus m4/3 de până acum.
Firește, din punct de vedere constructiv nu se poate compara cu modelele superioare, E-M5 Mark II și E-M1, mai ales din perspectiva rezistenței la apă, praf și îngheț.

Senzor
Mă întreb, un pic retoric, cum un senzor își poate arăta vârsta? Pun această întrebare după ce am citit, nu o dată, această „expresie” de la alții ca mine, adică printre cei care scriu articole despre aparate foto. Bine, într-o lume care este dusă cu capul și crede că ceea ce e nou e musai mai bun decât ce este mai vechi, fie chiar vorba de o jumătate de an, ce pretenții poți să ai? Culmea este că dacă un pantof care arată excelent nu mai este bun/este vechi după o jumătate de an, carnea congelată de cinci ani este ok? Nu credeți că majoritatea sunt conduși după „principii” anapoda? Să nu deviez însă de la subiect…
Firește, dacă spui că senzorul este depășit tehnic fiindcă este „antic”, înțeleg. Dar de aici și până să spui că senzorul este vechi doar că au trecut ani de când a fost lansat și să subliniezi că nu mai este bun, asta este cu totul altceva. Mărturisesc, nu mi-am pus niciodată întrebarea cât de vechi este senzorul. Mă interesează mai mult cât de bun este. Faptul că un producător sau altul folosește același senzor de ani de zile… puțin îmi pasă atâta timp cât calitatea oferită este aceeași sau superioară, prin implementarea unui software mai bun.
Așa și cu senzorul modelului Olympus E-M10 II. Nu mă interesează cât de vechi este și că are „doar” 16 megapixeli atâta timp cât îmi plac culorile, contrastul, intervalul dinamic, zgomotul de imagine. Firește, întotdeauna este loc de mai bine. Dar uneori pur și simplu uităm să iubim fotografia de dragul fotografiei, nu al aparaturii.

Caracteristici principale:

• Stabilizare pe 5 axe (față de stabilizarea pe 3 axe din primul model)
• Corp metalic solid, rotițe rotative din metal
• Vizor electronic OLED cu rezoluție mare, de 2,36 milioane de pixeli
• Wi-Fi încorporat pentru folosirea telefonului sau tabletei pe post de telecomandă și pentru transferarea imaginilor pe dispozitivele inteligente
• Clipuri video 4K în mod interval de timp (timelapse)
• Compatibilitate cu peste 40 de obiective m4/3
• Rafală de 8,5 cadre pe secundă
• 14 filtre de imagine
• LCD tactic rabatabil de 3 inci
• Cel mai bun sistem de îndepărtare al prafului de pe senzor, Olympus Supersonic Wave Filter
• Suprafață tactilă pentru urmărirea subiectului cu autofocalizare, mai pe românește, după ce duci aparatul la ochi poți folosi ecranul tactil pe post de alegere a punctului de focalizare folosindu-te de degetul mare. Adică punctul de focalizare va fi ales în funcție de poziția degetului pe ecranul tactil.
• Focus Bracketing – în acest mod, E-M10 Mark II realizează un număr de fotografii, fiecare cu punct de focalizare diferită. Este extrem de util în special pentru fotografiere macro (da!).
• Obturator electronic – dat naibii de silențios și cu timp de expunere de până la 1/16.000s (ha, adio filtre ND!). Să nu mai vorbesc de lipsa vibrațiilor datorită obturatorului mecanic, la fotografierea de pe trepied.

Olympus M.Zuiko Digital 7-14mm 2.8

Este un monstru. La propriu și la figurat. E mare, din metal și sticlă, e greu, are ditamai lentila frontală, este de 2,8 pe întreaga plajă focală și arată MARE pe un E-M10 Mark II. Din punct de vedere vizual cred că cel mai bine arată pe E-M1.
Construcția este pe măsura inscripției PRO. Punct.

Utilizare
Nu este un obiectiv pe care să îl porţi permanent cu tine, asta este clar. În primul rând datorită dimensiunii. Pus pe un E-M10 sau un Pen, „dezechilibrează” aparatul foto. Dacă ai un E-M1, este altceva, fireşte.
Dacă ai în schimb nevoie de un ultra-wide zoom, oferă tot ceea ce îţi poţi dori de la o astfel de distanţă focală.
Personal m-am împăcat întotdeauna bine cu astfel de obiective, încă de când am pus mâna pe primul de genul, un Tokina 12-24mm f/4. Iar de când Olympus a scos capacul „magic” de 9mm…. Dar asta este altă poveste.
Singurele minusuri, din punct de vedere strict personal, ar fi greutatea în focalizarea în condiții dificile de lumină. M-am enervat la culme încercând să obțin o autofocalizare pe o clădire aflată vizavi, cu tot contrastul existent! Pur și simplu nu a vrut! Iar tot legat de focalizare… confirmarea că s-a focalizat corect, aparatul declanșează (setat anterior în așa fel încât să nu permită declanșarea dacă focalizarea nu este confirmată), dar poza nu are absolut nici un punct clar. Na, s-a mai întâmplat și la alte obiective, dar parcă niciodată, dar absolut niciodată în asemenea hal. Pun chestia asta în primul rând pe seama slăbiciunii specifice mirrorless (s-a întâmplat și la alte case, inclusiv la un full frame mirrorless vârf de gamă cu unul dintre cele mai tari obiective pe care am avut ocazia să pun mâna!) și în al doilea rând, cumulat cu primul: suprafața mare prin care intră lumina. Pot să sară alții în sus de indignare, altă explicație nu am. Îmi bazez prezumția pe experiența pe care o am cu mirrorless și ca fotograf.
În rest, numai de bine. Clar chiar de la f/2,8!

Nu am avut prea mult timp la dispoziție pentru a testa mai pe îndelete aceste două „bijuterii”. Dar a fost suficient pentru a îmi face o părere: Olympus E-M10 Mark II oferă suficient de multe îmbunătățiri față de primul model încât te face să dorești un upgrade. Olympus M.Zuiko Digital 7-14mm 2.8 este un obiectiv care va oferi cu siguranță satisfacție maximă utilizatorului.

Galerie

Test ISO

ISO 100

ISO 200

ISO 400

ISO 800

ISO 1600

ISO 3200

ISO 6400

ISO 12800

ISO 25600

Imagine ISO 25600