Încep articolul un pic atipic. M-a atras în mod deosebit dimensiunea și faptul că este rezistent la intemperii (conform celor de la Panasonic). Plus prețul, foarte atractiv pentru ceea ce oferă aparatul (varianta G80M). Se prea poate să existe câțiva care să nu fie de acord, cu prețul mai ales. Ar fi anormal să nu existe. Vorbim însă de un aparat de generație nouă, cu un obiectiv cu o plajă focală echivalentă 35mm de 24-120mm, obiectiv și el rezistent la intemperii (apropo, câți știu cât costă cel  mai ieftin obiectiv rezistent la apă și praf pentru un full-frame?). Toate acestea la o primă vedere. După ce pui mâna pe aparat și îl pornești, descoperi multe altele și mai interesante.

Panasonic România a prezentat modelul G80 pe data de 19 septembrie 2016. dpreview a scris un review pe 31 octombrie 2016 și l-a premiat cu o medalie de aur (84%). ClubulFoto a scris un articol despre lansarea oficială a lui G80 în România pe 19 septembrie 2016. Alte articole românești le găsiți aici.

Acum a venit și rândul meu să testez acest model. Recunosc, nu am mai testat un Panasonic de foarte mult timp. De unde și entuziasmul meu la cele aflate și găsite la G80.

Construcție
Cum era de așteptat, o construcție exemplară, începând cu un corp din aliaj de magneziu (placa frontală) și până la garniturile existente ce face corpul rezistent la stropi și praf. G80 este un aparat foto ușor de operat, rotițele sunt destul de mari pentru a oferi o utilizare confortabilă, ecranul tactil răspunde bine la comenzi. Butoanele din spate s-ar putea dovedi prea mici pentru unii dintre noi. Chestie ce ține însă în mare parte și de obișnuință.
Din punct de vedere al mărimii și greutății, G80 se apropie de un DSLR de dimensiuni reduse, cum ar fi de exemplu Canon 100D (la ora actuală poate cel mai mic DSLR de pe piață – sunt curios să văd dacă vor mai scoate un model nou cu aceleași dimensiuni reduse, având în vedere că au deja un model de mirrorless, aflat la al doilea model).
Am apreciat la construcția lui G80 în primul rând mânerul generos. Apoi numărul de butoane personalizabile. Îți va lua ceva timp pentru a le personaliza așa cum îți dorești, dar merită tot efortul.
Butonul de pornit/oprit este foarte ușor accesibil cu degetul mare. După ceva exerciții (la sală) poți porni și opri aparatul doar dintr-un singur deget.
Blițul este suficient de puternic și luminează uniform. Suficient de puternic pentru a fi folosit într-o sufragerie de apartament de bloc. Firește, nu poate înlocui un bliț dedicat, dar se poate folosi foarte bine în caz de „urgență”.
Nu am găsit un buton sau rotiță care să prezinte un joc anormal, care să dea impresia unui lucru „de mântuială”. Butoanele și rotițele se lasă acționate eventual puțin mai greu decât la modelul Panasonic precedent, dar acest lucru este pus pe seama garniturilor de etanșare, care lipsesc la modelele anterioare.

Sistemul de focalizare
Se vorbește în diverse teste și review-uri de 49 de zone de focalizare, fără a se specifica un lucru important legat de aceste zone: avem 49 de zone de focalizare dacă se selectează alegerea automată a punctelor de focalizare (toate modurile ce țin de automatisme). În momentul în care este selectat „1 zonă”, punctul sau zona de focalizare poate fi aleasă oriunde pe ecran, fără nici o restricție.
Interesant este modul AFF (AF flexibil, focalizare automată flexibilă). Și chiar funcționează, destul de bine. Producătorul ne spune că AFF se folosește la fotografierea copiilor pentru că aceștia se mișcă brusc în direcții neașteptate. Ei bine, se poate folosi cu succes pe orice alt subiect al căror mișcări sunt neprevăzute. Recomand folosirea AFF împreună cu cele 49 de zone de focalizare.
Pentru a înțelege mai bine sistemul de focalizare disponibil pe G80 recomand consultarea manualului. Sistemul este prea complicat pentru a fi prezentat într-un articol de test. Depinde și de preferințele fiecăruia. Pot vorbi doar despre ce mi-a plăcut mie pe timpul testării.
# Focalizare Multi Personalizată: alegi în meniu o zonă de focalizare cu forma pe care o consideri optimă – orizontal, vertical, în formă de cruce sau până la 3 personalizări (liberă alegere de la o zonă până la toate zonele). M-am distrat puțin să văd cum interpretează aparatul doar două puncte de focalizare setate, unul central și altul lateral. Aparatul va focaliza firește pe subiectul cel mai apropiat de obiectiv, așadar va trebui să țineți cont de acest lucru.
# Punct de focalizare: pentru o punere la punct cât mai precisă. aparatul focalizează automat pe punctul selectat și afișează mărit (lupă) zona din jurul punctului ales pentru o verificare precisă și acceptare din partea utilizatorului. Se poate seta până și cât de mare să fie suprafața zonei de mărire! O chichiță foarte utilă pasionaților de macro! Sau pentru cazurile în care folosești un teleobiectiv și vrei să știi cu certitudine punctul exact pe care s-a făcut focalizarea.

Au fost însă și situații când sistemul automat de punere la punct nu a funcționat. În primul rând, vechea problemă a sistemului de autofocalizare mirrorless – detecția de contrast: dacă ai de a face cu o sursă de lumină puternică și directă îndreptată spre obiectiv, aparatul refuză „supunerea”. Remediu: focalizare în alt punct, cât mai aproape de cel dorit, dar în afara bătăii luminii puternice. Al doilea, întâlnit și la aparate DSLR (focalizare cu detecție de fază): ploaia sau ninsoarea puternică. Remediu: corecție manuală a punerii la punct.

panasonic-g80-44

Din câte mi-a fost dat să văd, urmărirea subiectului este destul de tare. Numai că pe mine personal nu prea mă încântă. Poate sunt de școală prea veche, dar îmi place să urmăresc subiectul eu însumi, nu să mă bazez pe electronică. Pentru cine este interesat de cum se descurcă sistemul de urmărire a subiectului, este invitat să se uite un pic aici.
Per total, sistemul de autofocalizare oferit de Panasonic G80 este unul dintre cele mai performante pe care le-am întâlnit la sistemul mirrorless.

Sistemul de stabilizare
Panasonic a îmbunătățit substanțial sistemul său de stabilizare. Avem acum un sistem dublu, unul pe 5 axe MKII ce încorporează un senzor giroscopic pentru combinarea stabilizării (sistem de stabilizare în corp) și altul pe 2 axe oferit de obiectivele cu stabilizare optică. Această combinație oferă un câștig de până la 5 stopuri.
În practică, am putut obține imagini nemișcate la o distanță focală de 120mm (echivalent 35mm – full frame) și un timp de expunere de ¼ secunde, cu și fără a ține aparatul la ochi (vizare prin ecranul de pe spate și/sau vizor).
În plus, G80 are un motor electromagnetic în unitatea obturatorului, motor care reduce vibrațiile cu până la 90% față de modelul precedent, G7. Sistem care ajută mult la reducerea mișcării.
Pentru cei nefamiliarizați cu stabilizarea în corp, prin mișcarea senzorului: când aparatul este oprit, sistemul care „ține” senzorul nu este sub tensiune și deci se mișcă. Lucru vizibil când se scoate obiectivul. În plus se simte când se „scutură” aparatul. Țin să spun toate acestea pentru că un amic mi s-a plâns de zgomotul ciudat pe care îl scoate aparatul și de când i-am oferit un al doilea obiectiv m4/3 a observat că senzorul era într-o parte (descentrat) și a intrat în panică. Așadar, este ceva normal ca senzorul să se miște. Lucru valabil nu numai la sistemele m4/3.

Exemple:
1. 60mm (120mm echivalent full frame / 35mm), ISO 200, f/22, timp de expunere 1/1 s, la limită

panasonic-g80-04

2. 60mm (120mm echivalent full frame / 35mm), ISO 200, f/11, timp de expunere 1/4 s

panasonic-g80-05

Dacă vă întrebați de ce astfel de imagini, răspunsul este simplu: întotdeauna este mai greu să fotografiezi lucruri mici, de aproape, la timpi de expunere mari (tremuratul mâinilor de accentuează datorită încordării – cei care fotografiază macro cu aparatul ținut în mână știu cel mai bine despre ce vorbesc).
Sistemul dublu de stabilitate este compatibil, din câte știu eu, la momentul lansării, cu doar cele două obiective de kit, 12-60 și 14-140. Panasonic promite însă mărirea compatibilității prin intermediul firmware update în anul acesta, 2017.

Vizorul optic
Din punct de vedere al mărimii, nu excelează în mod deosebit. Rezoluția de 2,36 milioane de puncte este și ea „standard”. Mai puțin plăcut este faptul că eu unul nu pot vedea tot cadrul clar, poate și din cauză că port ochelari. Mi-a plăcut totuși faptul că poți seta sensibilitatea senzorului de proximitate.

Ecranul tactil
Avem un ecran tactil de 3 țoli la o rezoluție de 1.040.000 de puncte, complet articulat. Acesta răspunde excelent la atingeri, în unele situații fiind chiar prea sensibil.
Singura problemă „majoră” este dată de ducerea aparatului la ochi. Dacă atingi ecranul cu nasul se deplasează punctul de focalizare taman în zona de „impact”. Pentru a mai atenua din „problemă”, am mers la setările pentru ecranul tactil și am ales „Decalare” (offset). Asta a mai diminuat din mutarea punctului de focalizare cu nasul. Sau pur și simplu dezactivezi posibilitatea de focalizare prin intermediul ecranului tactil.

Rezistență

rezistenta-g80

Producătorul spune că G80 este rezistent la stropi și praf. Dacă este să ne luăm după manual, aparatul poate fi folosit între 0 și 40 de grade Celsius, la un nivel de umiditate cuprins între 10%RH și 80%RH. Toate acestea lasă loc liber interpretărilor, în lipsa unor date mai concrete. În plus, vreau să văd și eu utilizatorul în stare să obțină date despre umiditate în timpul folosirii aparatului. Din experiența mea personală legată de aparate rezistente la stropi, praf și temperaturi scăzute: cel mai mare „dușman” este condensul! Orice posesor de aparat foto știe că acesta rezistă fără probleme și la temperaturi mai scăzute de 0 grade Celsius. Atenție însă atunci când avem de a face cu diferențe mari de temperatură, mai când venim dintr-un mediu rece și intrăm în casă. Condensul intern reprezintă cel mai mare pericol, poate duce la costuri de reparație foarte mari și la refuzul acordării garanției de către producător. La o manipulare atentă nu ar trebui să existe probleme (după o utilizare îndelungată la temperaturi scăzute se recomandă depozitarea aparatului foto în geanta foto închisă pe cât posibil ermetic și permiterea acomodării la temperaturile mai ridicate pentru cel puțin două ore).
G80 este rezistent la intemperii. Ciudat este însă că producătorul nu specifică cât de „dur” poate să fie, la o adică. Nu se dă nici un standard, măcar pentru a ne face o părere. L-am folosit la -1°C și pe o fulguială anemică, firește, fără probleme. Altă dată la temperaturi și mai scăzute, pe ninsoare și vânt puternic. De asemenea fără probleme atâta timp cât îi porți de grijă și respecți condițiile de utilizare pe vreme nefavorabilă (și nu vorbesc de ploaie, vara).
Comunicatul de presă cu ocazia lansării oficiale ne spune, printre altele: „…G80 a fost concepută pentru a excela pe teren.”
Pentru mai multe informații rog citiți manualul de utilizare, pagina 12. Pentru cine nu îl are…
„Protecţia împotriva stropilor este un termen utilizat pentru a descrie un nivel suplimentare de protecţie a camerei împotriva expunerii la o cantitate minimă de umezeală, apă sau praf. Protecţia împotriva stropilor nu garantează că deteriorarea nu va apărea în cazul în care camera este supusă contactului direct cu apa.
Pentru a minimiza posibilitatea deteriorării, asiguraţi-vă că sunt respectate următoarele măsuri de precauţie:
# Funcţia Splash Proof (Protecţie împotriva stropilor) funcţionează în raport cu obiectivele care au fost special concepute pentru a susţine această funcţie.
# Asiguraţi-vă că bliţul încorporat este închis.
# Asiguraţi-vă că toate uşile, capacele de prize şi capacele compartimentelor cu terminale sunt bine închise.
# Asiguraţi-vă că vă aflaţi într-un loc uscat şi sigur când încărcaţi acumulatorul, obiectivul sau cardul de memorie. După înlocuire, asiguraţi-vă că uşile de protecţie sunt închise sigur.
# Dacă această cameră este expusă la apă, praf sau alte materiale străine, curăţaţi-o imediat, luând măsurile de precauţie necesare, astfel încât substanţa străină să nu pătrundă în cameră.
# În niciun caz nu trebuie să atingeţi sau să aşezaţi obiecte străine pe camera sau în apropierea senzorului de imagine a camerei.
Dacă pe monitor există nisip, praf sau lichide precum picături de apă, ştergeţi-le cu o cârpă moale, uscată.
# Dacă nu respectaţi aceste instrucţiuni, monitorul nu va răspunde corect la operaţiile tactile.
# Dacă monitorul este închis atunci când sunt prezente astfel de lichide, acest lucru poate duce la apariţia unor defecţiuni.”
Așa că l-am testat mai târziu, pe teren, pe o ninsoare mai puternică. A rezistat fără probleme. Firește, m-am purtat cu mânuși (la propriu și la figurat). În plus, nu am sărit calul, adică nu am stat afară cu orele și nu am supus G80 la frig mai mult de un minut, două, cât am luat cadrul.
Majoritatea producătorilor de aparate foto, în special DSLR și mirrorless, specifică ca și temperatură minimă clasicul 0°C. Dar oare cine nu a folosit aparatul foto și pe temperaturi mai scăzute? Eu unul am „abuzat” un Nikon D5000 și la -10°C. Fără probleme. Trebuie doar respectate condițiile minime pentru temperaturi negative (după ce fotografiezi, bagă aparatul în geanta/rucsacul foto – aici recomand cu căldură o geantă sau rucsac foto de calitate, care să se închidă cât mai ermetic; să ai un acumulator de rezervă ținut în buzunar, la cald; când ajungi acasă, lasă aparatul în geanta/rucsacul lui – cu cât diferențele de temperatură sunt mai mari, cu atât este nevoie de timp mai îndelungat pentru acomodarea la temperatura din interior – atenție mare la condens! Pentru siguranță depozitați geanta/rucsacul cu aparatul înăuntru mai întâi în cea mai rece zonă din casă, după o oră sau o oră jumate mutați geanta/rucsacul într-o cameră cu temperaturi de interior normale și mai lăsați-l încă o oră – se numește acomodare treptată).
Panasonic G80 nu a avut probleme cu vremea nefavorabilă (ninsoare și temperaturi de cca. -2°C).

Ce mi-a plăcut
# Declanșare la apăsarea pe jumătate (Half Press Release) – adică aparatul declanșează obturatorul imediat ce se apasă la jumătate butonul declanșator. Este un fel de focalizare rapidă – poate fi extrem de util atunci când te grăbești și ai nevoie de o declanșare instantanee. Sau la fotografia macro cu aparatul ținut în mână – riscul de a focaliza aiurea din cauza mișcării la o declanșare normală este redus la minim. Funcționează chiar nespus de bine.
# Filmarea. Pe lângă faptul că are mufă de microfon extern, autofocalizarea cu obiectivul de kit este uimitor de fină. Nu sunt un amator al filmărilor, am un aparat de filmat, pe care nu prea îl folosesc, nu l-am mai folosit, cred, de un an de zile. Cu Panasonic G80 mă simt foarte confortabil pentru că știu că dacă am nevoie rapid de o filmare obțin una de calitate cu minim de efort din partea mea.
# Stabilizarea dublă de imagine pe 5 axe (optic pe 2 axe, stabilizare în obiectiv și stabilizarea în corpul aparatului, pe 5 axe, prin mișcarea senzorului).
# Corp parțial din aliaj de magneziu, rezistent la intemperii.
# Chiar dacă nu sunt un pasionat de filmare, posibilitatea de a înregistra 4K (rezoluție 3840 x 2160) la 30, 25 și 24 cadre pe secundă la o rată de transfer de 100Mbps în format MP4.
# Obturatorul de construcție nouă ce minimalizează vibrațiile produse de acesta. Putem deci folosi obturatorul mecanic în situațiile în care în mod normal eram nevoiți să trecem pe obturator electronic.
# Senzorul fără Low Pass Filter (filtru trece jos) – ajută la captarea mai multor detalii.
# Rafală de 9 cadre pe secundă cu obturator mecanic în mod H, 40 de cadre pe secundă cu obturator electronic în mod SH (imagini jpeg mărime S, 4MB, 2272×1704 pixeli)
# ISO între 100 (minim 200 nativ) – 25.600.
# AF de mare viteză – 0,07 secunde. Mi-a plăcut posibilitatea de a focalizare cu butonul declanșator apăsat numai până la jumătate.
# Obturator mecanic (până la 1/4000s) și electronic (până la 1/16.000s)
# Un mod economic nou, ce ajută la economisirea acumulatorului
# Funcții WiFi, deși… vezi ce nu mi-a plăcut
# Construcția, se spune mai îmbunătățită față de modelul G7: puțin mai mare și mai greu (mai bine echilibrat), cu un mâner de prindere mai pronunțat.
# Cablul de date microUSB – ca al telefonului mobil. Păcat că nu se permite și încărcarea acumulatorului.
# Apăsarea îndelungă a butoanelor personalizabile te duce la meniul de alocare al butonului respectiv, direct și simplu. Fiecărui buton personalizabil i se poate atribui una din cele 14 funcții disponibile (pe gustul fiecăruia).
# Alegerea punctului de focalizare exact acolo unde îl dorești, pe tot ecranul tactil, de la un colț la altul.
# Funcția „Post focus”. Prin intermediul acestei funcții avem posibilitatea de a alege punctul de focalizare ulterior, într-un mod extrem de simplu. Mi s-a părut mai interesantă și foarte utilă pentru cei pasionați de macro funcția de Focus Stacking, dându-ți posibilitatea de a combina fotografiile. Pentru aceasta se folosește filmarea 4K, ca de altfel și la post focalizare:


Și fotografia finală:

panasonic-g80-01

Alt exemplu:

Fotografia așa cum arată în condiții normale, având un obiect mic fotografiat de aproape, la o diafragmă de f/7,1:

panasonic-g80-02

Fotografia finală folosind stacking:

panasonic-g80-03

# Posibilitățile de personalizare, nu numai a butoanelor fizice, ci și a celor 5 butoane ale interfeței tactile (Fn6, Fn7, Fn8, Fn9 și Fn10).
# Meniul rapid (Q) poate fi și el personalizat, atât cel pentru partea de fotografii cât și cel pentru cel video.
# Multitudinea de setări pe partea de video.
# Autofocalizarea pe partea de video, cu obiectivul de kit 12-60, este una dintre cele mai bune cu care am avut de a face. Jos pălăria. Singura problemă cu 4K: îți trebuie sculă serioasă pentru o eventuală prelucrare, cât și un player bun (PC), majoritatea sacadează la redare.
# Evidențiere umbră: Se modifică intensitatea luminilor puternice și a umbrelor. Funcționează la fel ca opțiunea celor de la Olympus legată de controlul luminozității înalte și al umbrelor. Se modifică intensitatea luminilor puternice și a umbrelor.
# Focus stacking prin intermediul filmării 4K – rezultă fotografii jpeg de 8MB.
# Efectele aplicate în cameră asupra filmării 4K nu are impact negativ asupra fluidității (cum din păcate am constat la alți producători de aparate foto).
# Filmarea cu obiectivul de kit 12-60 este surprinzător de bună, am acționat inelul de zoom cu încredere, nu am auzit zgomot deranjant, iar autofocalizarea a percutat foarte bine.
# Calitatea filmării în condiții de lumină slabă.
# Focalizare automată senzor de ochi –  dacă se activează această opțiunea camera va focaliza automat atunci când se duce aparatul la ochi (firește folosindu-se punctul de focalizare setat).
# Braketing pentru mai multe setări: expunere, diafragmă, focalizare și balans de alb.
# Posibilitatea de a alege sensibilitatea sistemului de autofocalizare (între -2 și +2).
# Memorie tampon impresionantă. A fost nevoie de zeci de cadre RAW luate în rafală până când s-a umplut memoria tampon (în acte să dă 45 de cadre și nu am motiv să cred că nu este așa).
# Comportamentul la zgomotul de imagine. Nu mă refer la jpeg-uri, ci la fișierele RAW.

panasonic-g80-06a

Imaginea de mai sus este un decupaj realizat la 100%.
Fotografia întreagă arată așa:

panasonic-g80-06

În realitate, acest mic bibelou se află într-un loc într-adevăr întunecos.
Fără compensarea expunerii pe care o aplică aparatul automat (prioritate de diafragmă):

panasonic-g80-06b

Alt exemplu:

panasonic-g80-07a

Fotografia întreagă:

panasonic-g80-07

# Filtrele „artistice”: foarte distractive. Mai ales că ai posibilitatea de a le modifica anumiți parametri, ceea ce le mărește gradul de distracție.

# Amplasarea filetului pentru trepied/monopied: pe axul central al obiectivului, dacă se folosește talpa unui cap decent ca dimensiune se poate schimba acumulatorul și fără a deșuruba plăcuța.
# Urmărirea subiectului cu rafală și obturator electronic: dacă nu ai ști că funcționează, ai impresia că aparatul nu poate trage rafală cu obturator electronic. Abia după ce descarci fotografiile îți dai seama că te-ai înșelat, Iar la viteza cu care se trage în rafală cu obturatorul electronic  se poate crea și un mic filmuleț de genul gif, sau slow motion clip.

# Cea de a două rotiță din stânga (setări disponibile: o singură imagine, rafală, fotografie 4K, post-focalizare, temporizator, fotografii secvențiale / animație).

Ce nu mi-a plăcut
# Modul de conectare WiFi la calculator pentru transferul fișierelor. Asta pentru că Panasonic cere instalarea unui program în care trebuie să introduci seria aparatului. Având unul demo, seria nu a fost acceptată. Rușinică!
# Deși are mufă de microUSB, aparatul nu se poate încărca prin intermediul acestuia.
# Setările pentru Auto ISO. Cam depășite pentru 2016. Nu se poate specifica timpul minim de expunere, o zonă de timpi de expunere sau în relație cu distanța focală, ISO automat nu se poate folosi în modul manual în timpul filmării, când se folosește ISO auto în modul manual pentru fotografii nu se poate folosi compensarea expunerii.
# Problemele care vin cu filmarea MP4 la rezoluția de 4K. De exemplu, Windows Media Player din Windows 7 nu are codecul, Media Player Clasic redă sacadat, VLC Media Player redă audio corect dar îngheață imaginea. Singurul player pe care îl am și care a redat fără cusur imaginile MP4 4K ale lui G80 este DVDFab Media Player (!).

Concluzie
Pentru mine una foarte simplă: merită fiecare bănuț, pentru ceea ce se oferă. Are multe funcții cu adevărat utile. Față de concurență, inclusiv față de cei direcți, te atrage prețul. Trebuie să specific acest aspect legat de preț dat fiind faptul că ne confruntăm cu o creștere destul de mare al prețurilor aparatelor foto digitale. Chiar dacă acest aspect nu are a face cu calitățile tehnice ale aparatului, acesta poate fi totuși un factor decisiv în alegerea unui aparat foto. Pentru unii fiind chiar unicul criteriu.
Tot pe această temă, prețul. Există, cum este și normal, aparate foto cu obiective schimbabile și la jumătate de preț față de G80.Trebuie să știm însă în primul rând ce vrem de la un aparat foto și, destul de important, ce gamă de obiective avem pentru sistemul respectiv. Vorbesc aici din proprie experiență. Am avut personal diverse aparate, de la cele pe film, clasice, compacte, intermediare (bridge), DSLR, mirrorless. Să nu mai vorbesc de cele testate, aparate și obiective. Dacă ar fi trebuit să fac un upgrade la aparatura m4/3 pe care o am, aș alege cu siguranță G80.
Față de un DSLR, fie el și rezistent la intemperii, are drept avantaj în primul rând obturatorul electronic, ce îți permite să folosești diafragme foarte deschise (f/1,4) în plin soare, dacă ai nevoie de așa ceva. La un DSLR trebuie să folosești filtre pentru a realiza același cadru în aceleași condiții, filtre care costă destul de mult dacă ești interesat de păstrarea cât de cât a calității imaginii. Apoi vizualizarea în timp real pe ecranul LCD și viteza de autofocalizare apăsând pe ecranul tactil. Nici un DSLR nu a atins această viteză. Combinat cu un ecran rabatabil, nici nu mai avem ce discuta. Fotografierea silențioasă cu obturatorul electronic – un obturator mecanic nu are nici cea mai mică șansă în fața acestuia. Paleta mare de obiective pentru sistemul m4/3 față de alte mărci. Prețul obiectivelor din vârful de gamă. Ca să fiu sincer, singurul dezavantaj major este acumulatorul. Având de a face cu un sistem aproape 100% electronic (excepția fiind obturatorul mecanic), consumul de energie este incomparabil mai mare decât la DSLR.
Din punct de vedere al calității imaginii, nu se poate compara cu un DSLR full frame (35mm). Un senzor m4/3 nu poate atinge niciodată profunzimea de câmp al unui senzor de 35mm (vorbim firește despre obiective cu aceeași luminozitate).
Pentru cei interesați de fotografierea de evenimente: până acum nu am putut bate un senzor m4/3 la claritatea de la un colț la altul al cadrului la diafragmă maximă, foarte necesar la fotografia de grup. Dacă ar fi să practic și să îmi câștig existența din astfel de gen de fotografie, nu ar lipsi din trusă un aparat cu senzor m4/3 cu un obiectiv grandangular. Fie și numai pentru fotografiile de grup.

untitled-1

P.S.:
Pentru cei care se întreabă ce reprezintă G80H sau G80M, ultima literă se referă la obiectivul din kit:
Panasonic Lumix DMC-G80H – Lumix G Vario 14-140 mm / f3,5-5,6 ASPH. / Power O.I.S.
Panasonic Lumix DMC-G80M – LUMIX G Vario 12 – 60 mm / f3,5-5,6 ASPH. / Power O.I.S.

P.P.S.:
De asemenea, nu înțeleg fazele de genul „imagini descărcate direct din aparat, neprocesate”. Cum vine asta, lași aparatul de capul lui? Chiar dacă este vorba de un test de aparat foto, imaginile pe care acesta le reproduse pot fi altele decât „scoase direct din aparat”. Dacă tu, ca un fotograf ce ești, o dai în bălării cu setările? Este aparatul de vină pentru calitatea eventual îndoielnică a imaginii? Doamnelor și domnilor, să fim serioși. Dacă lași un aparat foto să scoată fotografiile așa de capul lui… înseamnă să te lași pe mâna specialiștilor care l-au programat. Și, fără nici o scuză de rigoare din partea mea, este o prostie. Pentru a demonstra ce poate un aparat foto este să iei cel mai prost cadru luat (mă refer la expunere și balans de alb, cu subiectul clar), eventual voit capturat prost și apoi să vezi ce poți scoate din fișierul respectiv. Asta dacă ești fotograf și nu doar un mecanism atașat la aparat. Pe de altă parte, în lumea în care trăim acum, toți vor lucru de cea mai mare calitate și asta cât mai repede. Pentru astfel de „fotografi”, firește, astfel de exemple sunt „utile”. Indiferent de ce și cum, spor la treabă!

© Sorin Voicu 2017

Reclame

4 gânduri despre &8222;Test Panasonic Lumix DMC-G80M&8221;

  1. Am citit articolul pe nerasuflate. Poate si pentru ca sunt foarte interesat de achizitonarea acestui aparat.
    As mai avea nevoie de inca cineva sa-mi zica ce sa aleg. In acest moment detin un Nikon d5300, dar doresc sa fac un upgrade pentru video (NBC-uri / videoclipuri muzicale / clipuri de promovare samd). Inca sunt indecis intre a alege acest G80 sau Canon 6d/7d mk ii.
    Detin si un shoulder grip cu focus ring.
    So? What should i choose?

    Merci!

    p.s. felicitari pentru articol, foarte bine scris, am gasit toate informatiile necesare, inclusiv acel G80H sau G80M care ma bagase nitel in ceata.

    Apreciază

    • Mulțumesc frumos pentru apreciere.
      Nu pot să dau sfaturi pe partea de video, din lipsă de experiență.
      Din punct de vedere al imaginii, este exact ca la fotografie: full frame, APS-C și m4/3, fiecare cu puncetele sale forte.
      Dacă este nevie de 4K (acum sau mai târziu), aș tinde spre Panasonic.
      Pentru bokeh deosebit, firește, 6D (full frame).

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.