Recunosc, sunt un „împătimit” al genților și rucsacurilor, mai ales cele foto, de când mă știu cu aparatul foto de gât. Mă gândesc extrem de amuzant de vremurile în care la noi în România era mai greu de procurat echipament dedicat pentru cărat sculele foto: ori nu găseai, ori era prea scump, de multe ri ambele variante. Mă bufnește pur și simplu râsul când mă gândesc că am mers cu aparatul foto DSLR în pungă pentru o destul de lungă perioadă de timp. Nu îmi permiteam să cumpăr un toc, o geantă sau un rucsac adecvat. Acum nu mai este nici o problemă să ai așa ceva încă de la început. Nu pot decât se recomand tuturor celor care au un aparat foto, indiferent de model sau gen, să folosească un „echipament” de transport adecvat, fie că se merge pe stradă, în drumeții sau cu mijloacele de transport.

Manfrotto NX este un rucsac versatil, de dimensiune medie, compartimentat distinctiv (foto și obiecte personale), de greutate mică raportat la dimensiunile generoase. Este elegant, plăcut la purtat.

Construcție
Materialele folosite sunt de calitate bună, se simte clar lucrul ăsta în momentul în care pui mâna pe rucsac. Cusăturile sunt și ele ok pe majoritatea suprafețelor. Singura zonă de cusături în care mi-a fost atrasă privirea a fost cea din partea dreaptă a mânerului de transport. Nu că ar fi ceva în neregulă, deranjează un pic, doar vizual și numai la o privire atentă.

Mânerul de mână este comod, având o căptușeală suficient de groasă pentru a oferi confort pe durată mare de timp de ținut în mână.  Bretelele sunt și ele căptușite, foarte comode la purtare. Îmbinarea cu corpul rucsacului este exemplară.

Avem pe o parte o chingă și un buzunar pentru trepied, buzunar care se închide cu un arici, putând fi folosit și în alte scopuri, chiar dacă nu se lărgește suficient de mult. Eu am „înghesuit” în acest buzunar un mic termos cu o capacitate de cca. 250ml.

Fermoarele sunt ok, cu o închidere rezistentă la stropii de apă.

Spatele este căptușit cu un material moale pentru a spori confortul. Găsim la mijloc o chingă ce permite „agățarea” rucsacului de troller.

Prinderea chingilor de partea de jos a rucsacului este exemplară.

Interiorul compartimentului destinat aparaturii foto este suficient de bine protejat. Nimic de reproșat în acest sens. Această „cuvă” poate fi detașată de rucsac, acesta transformându-se astfel într-un rucsac „obișnuit”.

Dimensiunile acestuia sunt suficiente pentru un body DSLR și două obiective de maxim 17 – 17,5 cm aranjate în picioare, cum ar fi de exemplu Nikon AF-S DX NIKKOR 55-300mm f/4.5-5.6G ED VR, Canon EF 70-300mm f/4-5.6L IS USM, Tamron SP 70-300mm f/4-5.6 Di VC USD, etc.

Compartimentul destinat obiectelor personale este generos, fără prea multe buzunărașe pentru diverse mărunțișuri. Locul destinat laptopului este pe măsura dimensiunii rucsacului: încape lejer un laptop de 15,6” (35cm lungime, 30cm lățime, 3cm grosime).

Singurul „neajuns” pe partea constructivă este dat de baierele de reglare mult prea lungi. Inițial am vrut să le tai cu foarfeca, pur și simplu. Apoi mi-a fost milă să „mutilez” rucsacul și am aplicat o măsură mai adecvată: am legat baierele cât am putut mai bine cu „liță” (sârmulițele alea care țin cablurile sau pungile legate la gură).

Nu este poate cea mai elegantă soluție, dar știu că ține.

Utilizare
Ca de obicei după ce iau o geantă nouă sau un rucsac nou, trebuie să plouă. Musai. Sau să ningă, depinde de anotimp. Nu de alta, dar ca să pot trăi pe propria piele cât de bine rezistă noua achiziție la intemperii. Așa și de data asta. Ploaie. Am putut astfel constata că apa fuge de rucsac mai ceva ca Jerry de Tom (sau invers). Bun așa.
Rucsacul ca atare nu este unul greu, cântărește doar 950g. Chingile și spatele sunt atât de fain realizate încât nu te deranjează la purtare. Am purtat rucsacul atât pe spate cât și în mână spre și de la servici, inclusiv în plimbări lungi de după programul de lucru.
Am ales rucsacul pentru mersul de zi cu zi la muncă. Este nevoie de spațiu: pachetul pentru prânz (în recipient de sticlă), un termos mic pentru cafeluță, aparat foto mirrorless cu gentuță cu tot (nu plec de acasă fără aparat foto, nu știu niciodată când mă apucă dorul să ies la pozat după o zi de muncă sau chiar în pauza de masă), un „penar” cu ustensile de scris și carnețel, umbrelă, laptop mic 2 în 1, un Kindle, eventual și o carte. Se adună ceva, nu glumă. Toate astea vin și cu o greutate pe măsură.
Drumul până la servici presupune și mișcare pe jos, nu sar din pat direct în mașină (personală sau transport în comun). Merg ceva pe jos. La fel și la întoarcerea acasă. Manfrotto nu mi-a dat până acum motive de „plâns”. Singurele chestii de care m-am lovit, așa, un picuț, au fost cele legate de baiere și fermoar, a căror cursă lungă duc uneori la o închidere sau deschidere mai „dificilă”.

Bile albe
# Materialele de calitate bună
# Mărimea interioară generoasă
# Compartimentul de laptop destul de mare
# Posibilitatea de a uni cele două compartimente de sus și de jos prin intermediul unui fermoar ascuns.
# Aspectul elegant
Bile negre
# Dificultate în deschiderea completă a fermoarului în partea de sus (compartimentul de diverse/laptop) atunci când avem un trepied legat de rucsac.
# Numărul mic al „buzunărașelor” din interior.
# Lipsa unui buzunar exterior pe cealaltă parte (pentru o sticluță de apă, se exemplu) –  pentru a fi cinstit, existența acestuia ar fi luat din eleganța rucsacului.
# Accesul la compartimentul foto – pe mine nu mă interesează, oricum folosesc acest compartiment în alte scopuri, nu suport să am echipamentul foto jos și compartimentul de diverse sus, nu am înțeles de ce producătorii de rucsacuri aleg această variantă. Dacă îți scapă rucsacul, primul compartiment care se lovește sol este cel cu echipament foto, peste care mai apasă apoi greutatea de deasupra, totalmente aiurea. Eu folosesc însă acel compartiment foto de jos pentru depozitarea și transportul termosului și al pachetului pentru masa de prânz, materialul căptușit pentru foto etanșeizând termic totul foarte bine (hehe). Aparatul foto vine în geanta/tocul lui deasupra, mult mai bine protejat, atât la șocuri cât și la apă sau termic (pe timp de iarnă). În plus, dacă mi se face poftă la o tură foto pe drum, scot gentuța și o pun pe umăr sau prinsă de curea, accesul la aparatul footo făcându-se astfel mult mai rapid.

Concluzie
Perfect pentru nevoile mele, suficient de elegant pentru a îl purta chiar și la costum și cravată. Preț foarte ok, mai ales dacă îl nimerești la reducere.
Recomandare: pentru ploi puternice sau viscole, este bine să îl protejați cu o husă de ploaie adecvată, rezistă cu brio la ploi ușoare, dar nu și la cele cu găleata.

***

Despre Manfrotto
Manfrotto este un foarte cunoscut brand pentru accesorii foto. Firma are peste 44 de ani de experiență în domeniu. Fondatorul firmei, Lino Manfrotto, a murit în februarie 2017, la vârsta de 80 de ani. Întemeietorul firmei a fost un fotograf profesionist și și-a început cariera ca fotojurnalist pentru numeroase publicații locale din orașul său de baștină, Bassano del Grappa. Lini Manfrotto și-a construit primul trepied în garajul propriu (ce ne făceam fără garaje? Mai toate persoanele inovatoare și-au început „cariera” în… garaj). A recurs la un partener, inginerul Gilberto Battocchio, care pe atunci lucra pentru o firmă de mecanică în același oraș, Bassano (1972). Firma înființată a scop pe piață primul trepied în 1974. Multe persoane din lumea foto a făcut cunoștință cu produsele Manfrotto datorită trepiedelor și a monopiedelor de calitate produse de firma din Italia.
Manfrotto face parte din grupul Vitec, grup care cuprinde și brandurile foto Avenger, Gitzo, National Geographic (sub licență), Lastolite, Colorama.

Primul trepied adevărat pe care l-am cumpărat (folosit) a fost un… Manfrotto. Îl mai am și acum (ține o veșnicie). La fel și capul de trepied achiziționat mai târziu.

Manfrotto a intrat puternic pe piața genților și a rucsacurilor din România odată cu fuziunea cu producătorul Kata, în 2014. Trebuie să fiu sincer. Până la „dispariția” producătorului Kata, nici nu știam că Manfrotto produce genți și rucsacuri foto. Poate că până atunci importatorii Manfrotto nu au adus sau nu au promovat gențile/rucsacurile/tocurile Manfrotto, piața din România fiind dominată de Lowepro, Tamrac și Kata.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s