Cuvânt înainte

Am fost luat pe nepregătite când mi s-a propus să testez o întreagă trusă Fuji GFX. Nu mi-a trecut niciodată prin cap posibilitatea de a testa un asemenea aparat, mai ales că nu practic fotografia ca profesie și deci nu am studio foto. Firește, l-am văzut expus în magazinul F64 din București, ba mai făceam și glume din când în când pe seama posibilității de a-l testa.
Despre ce este vorba?

Trusa GFX despre care voi povesti în cele ce urmează este compusă din corp Fujifilm GFX 50S, FujiFilm Fujinon Mid-telephoto macro 1:0.5 GF 120mm F4 Macro R LM OIS WR, FujiFilm Fujinon Standard prime GF 63mm F2.8 R WR și FujiFilm Fujinon Wide-angle standard zoom GF 32-64mm F4 R LM WR. Toate „ambalate” într-un geamantan de transport din plastic dur și cu burete la interior.

„Testul” nu este unul clasic. Nu o să găsiți test de ISO, de exemplu. Cele ce urmează reprezintă scurta mea experiență despre formatul mediu.

Încă ceva, nu de alta, dar încet încet te saturi de „deștepți”: unul aproape că murea de râs (acum nu știu dacă de unul singur sau cu alții de o teapă) că s-a făcut un test de obiectiv în parc. Poți face un test și în baie, dacă vrei. Pe urmă cică un obiectiv se testează în „low light”. Pe bune? Cred că trebuia înainte de asta să treacă pe la un consult oftalmologic. A, încă ceva: musai pe trepied: Mda, câtă înțelepciune. Altuia i-a plăcut titlul. Mda, o fi citit și restul? Sau s-a oprit doar la ceea ce i-a plăcut? Este ușor să te dai „mare”, să te crezi buricul lumii. O vină o poartă și alții, care îi „gâdilă”. Chipurile nu au fost convinși de un articol sau altul să cumpere produsul despre care se face vorbire. Pfff, pe bune, nene? Oare cine face o asemenea zicere se gândește ce ar putea credea alții despre el. Auzi frate la el, are nevoie de ce scriu alții pentru a cumpăra… Oare așa face și când își ia nevastă?

Prezentare

GFX 50S este primul aparat foto al companiei Fuji în format mediu, GF. Este dotat cu un senzor CMOS de 51,4 megapixeli format 43,8 × 32,9mm cu filtru Bayer. Din punct de vedere al dimensiunii, este mai mic decât formatul mediu pe film. Suprafața senzorului este cu 1,7x mai mare decât cea a unui full frame de 35mm.

GFX 50S este un sistem cu totul nou. La data lansării, obiectivele cu noua montura G erau în număr de trei, producătorul promițând alte trei obiective până la sfârșitul anului. Apropo, Fuji a anunțat noul GF în ianuarie 2017 (anunțul a fost făcut de domnul Kenji Sukeno, președintele Fujifilm Corporaton) și l-au scos pe piață în februarie 2017. Cele trei obiective lansate împreună cu aparatul foto sunt cele de 63mm, 120mm și zoomul de 32-64mm, fix cele aflate în trusă. La momentul în care scriu aceste rânduri, sistemul a fost „dotat” cu alte trei: GF23mmF4 R LM WR, GF45mmF2.8 R WR și GF110mmF2 R LM WR. Observați vă rog că toate sunt WR, adică Weather Resistant (rezistente la intemperii), ceea ce înseamnă că producătorul mizează pe o utilizare în natură. Deși este un sistem nou, cei de la Fuji nu au pierdut timpul, oferind pentru sistemul G și diverse accesorii (unele numai pentru GF, altele compatibile și cu alte sisteme de la Fuji): adaptor montură H la montură G (există astfel posibilitatea de a folos toate cele 9 obiective SUPER EBC FUJINON HC și 1 teleconvertor, însă numai cu punere la punct manuală; există contacte electrice, facilitându-se astfel comunicarea; adaptorul vine și cu un colier pentru trepied), gama de blițuri Fuji, printre care aș enumera EF-X500, mâner vertical cu compartiment pentru acumulator VG-GFX1, microfon MIC-ST1, telecomandă RR-90, adaptor vizor electronic EVF-TL1 (adaptor de înclinare a vizorului electronic), adaptor G (VIEW CAMERA ADAPTER G) care permite folosirea obiectivelor vechi Fuji pentru formatul mediu, cum ar fi de exemplu obiectivele CM FUJINON.

Trebuie spus de la bun început: GFX 50S este un aparat foto destinat preponderent fotografilor profesioniști (fotografie comercială, modă, portretistică sau peisagistică).  Pentru cine mă cunoaște știe foarte bine că nu sunt genul de fotograf căruia să îi fie neapărat de folos un astfel de aparat foto, ceea ce nu m-a împiedicat să îl folosesc cu plăcere.

Dintre caracteristici aș reține următoarele:

* Senzorul CMOS de 51,4 megapixeli
* Vizor optic OLED cu o rezoluție de 3,69 milioane de puncte
* Un LCD tactil de 2,36 milioane de puncte, rabatabil orizontal și vertical, cu un diametru de 3,2 țoli
* Joystick-ul pentru alegerea punctului de focalizare
* Rezistența la stropi și praf
* Modurile de simulare pelicule Fuji
* Procesare RAW în aparat
* Posibilitatea de a folosi doua carduri de memorie SD (UHS-II)
* Wi-Fi

Prima impresie

Precum se știe, prima impresie contează foarte mult, chiar dacă pe parcurs se schimbă lucrurile. Când am scos corpul din geamantan, surpriză: ce mic este pentru un senzor așa de mare. Am luat apoi cel mai mic obiectiv disponibil: ce mare este micuțul ăsta de f/2,8! Vorbesc de obiectivul de 63mm. În asta constă „problema” dimensiunilor sistemului G de la Fuji: mărimea obiectivelor. Ai nevoie de o suprafață mare a „sticlei” pentru a acoperi senzorul ăla mare dinăuntru. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar arăta un obiectiv fix cu f/1,8 sau un f/1,4 pentru Fuji GFX 50S!

Autofocalizarea nu m-a impresionat, fiind chiar mai lentă decât sunt obișnuit la aparatele mirrorless mai „vechiuțe”. Mai târziu, documentându-mă și constatând pe propria piele, am aflat că viteza de autofocalizare depinde în mare măsură de obiectivul folosit. Punerea la punct automată este mai silențioasă și mai rapidă cu 120mm F4 Macro.

Faptul că nu sunt obișnuit cu sistemul Fuji (nici nu am testat multe aparate ale producătorului nipon), am avut ceva dificultăți în a descifra modul de funcționare. Mi-a lipsit în mod special rotița de moduri (A, Tv/S…). Cu toate acestea m-am descurcat și fără a citi manualul!

Lucrul căruia i-am simțit lipsa: stabilizarea de imagine. Stabilizarea se regăsește în anumite obiective. Din cele trei primite în trusa de testare, numai 120mm avea stabilizare.

Construcție

Corpul aparatului este de tip mirrorless în stil DSLR, din aliaj de magneziu, cântărind 740g fără acumulator, accesorii și card de memorie (vizorul electronic cântărește aproximativ 95g, acumulatorul cca. 81g). Dimensiunile exterioare (148 x 94 x 91 mm) sunt ale unui aparat foto compact pentru un senzor de o asemenea mărime (ca posesor Canon 6D, pot spune că GFX-ul este unul ușor, Canon având 770g iar ca dimensiuni 145 x 111 x 71mm). Lucrurile se schimbă însă când pui obiectivul pe Fujifilm (depinde în acest punct însă de ce obiectiv folosești).

Construcția este una extrem de solidă. Materialele folosite au fost alese cu atenție, ceea ce se poate observa destul de ușor, atât vizual cât și palpabil. Pot spune că GFX are un corp de granit (figură de stil).

Există mai multe lucruri care îți atrag atenția, pe lângă materialele de cea mai bună calitate: ușița compartimentului acumulatorului amplasată lateral, poziționată atipic, dar foarte utilă pentru cei care folosesc preponderent trepiedul; ecranul LCD pătrat situat în partea dreaptă sus, care oferă informații de bază; vizorul electronic care este detașabil; „blocul” de pe spate care „ține” ecranul dublu rabatabil (orizontal și vertical); cele două rotițe pentru timpii de expunere și valorile ISO.

Am întors aparatul pe toate fețele, am apăsat toate butoanele, am acționat toate rotițele, am „învârtit” ecranul LCD pe toate părțile. Nu am găsit nimic să îi reproșez!

La fel ca și la singurul Fuji testat de mine acum ceva vreme (Fujifilm X-Pro 2), mi-a plăcut foarte mult joystick-ul. Chiar dacă avem de a face cu un format mediu, dacă ai mâna suficient de mare, poți acționa joystick-ul cu degetul mare, fără bătăi de cap.

Mi-a plăcut de asemenea existența butoanelor de blocare a celor două rotițe stânga-dreapta și modul în care acestea lucrează (blocare/deblocare – în funcție de necesități).

Ce nu mi-a plăcut foarte mult, în schimb, este butonul de compensare a expunerii, pur și simplu prea mic și incomod de operat. În plus, acesta trebuie ținut și apăsat pentru a putea modifica valorile de expunere, plus rotirea în același timp a rotiței din spate – procedură destul de incomodă. Aș fi preferat soluția o apăsare (pentru activare), schimbare valori cu rotița respectivă, apăsare pentru ieșire. Se poate muta compensarea expunerii pe rotița din spate, activarea făcându-se prin apăsarea acestea… dar nu mi-a plăcut nici această soluție, rotirea este „strânsă”.

Butonul pentru luminarea din spate a micului ecran LCD este și mai mic, din fericire nu este un buton folosit foarte des.

LCD-ul poate fi rabatat atât orizontal cât și vertical, la fel ca cel de pe fratele mai mic, X-T2. Putem folosi ecranul tactil și pentru alegerea punctului de focalizare (eu personal prefer însă joystick-ul pentru asta).

GFX 50S permite demontarea vizorului electronic, ceea ce face aparatul un pic mai ușor și mai „compact”. Dacă este folosit preponderent în studio, pe trepied, nu ai așa mare nevoie de vizorul electronic.

Aș dori să explic un pic sistemul folosit pentru obturatoare (obturator mecanic și obturator electronic). GFX 50S oferă 5 setări în ceea ce privește obturatorul:

MS – Mechanical shutter (obturator mecanic): după cum spune și denumirea, se folosește exclusiv obturatorul mecanic.

ES – Electronic shutter (obturator electronic): se folosește exclusiv obturatorul electronic.

EFCS – E-front curtain shutter: reduce timpul de întârziere între apăsare butonului de declanșare și începerea expunerii. Obturatorul mecanic este folosit la viteze mari. Să explic ce înseamnă electronic front curtain shutter (obturator electronic primă perdea): cu ajutorul acestuia se elimină vibrațiile date de declanșarea obturatorului mecanic. În general, obturatoarele-perdea (care sunt folosite la aparatele foto reflex SLR mai vechi) folosesc două perdele mecanice, una în față și o perdea în spate, sau prima perdea și a doua perdea, ambele în fața senzorului/filmului. La aparatele SLR mai moderne și la DSLR, dacă perdeaua este din lamele metalice, prima „perdea” este prima deschidere, a doua „perdea” este închiderea. În cazul aparatelor foto mirrorless, cum este și Fuji GFX 50S, obturatorul stă deschis în timpul live view înaintea declanșării. La apăsarea butonului declanșator, prima perdea se închide, după care se deschide pentru a expune imaginea pe senzor (în funcție de timpul de expunere). Cea de a doua perdea se închide după expirarea timpului de expunere. Mișcarea celor două perdele (pentru a înțelege mai bine modul de utilizare faceți rost de un aparat vechi pe film, cum ar fi Zenit, setați un timp de expunere lung care să permită observarea mișcării perdelelor care sunt din pânză – la aparatele foto mai moderne, pe film și la cele electronice – DSLR – obturatorul mecanic este format din lamele de metal, cu o funcționare similară celei din pânză, vorbim în fond de același principiu). La folosirea obturatorului electronic ca primă perdea, se evită folosirea primei perdele mecanice, această funcție fiind preluată de un sistem de control electronic al senzorului. Expunerea este „declanșată” electronic de către captorul (senzorul) de imagine și este apoi încheiată de închiderea celei de a doua perdele.
Nu folosiți această funcție când se fotografiază la timpi de expunere scurți. Există riscul de rateuri în expunere datorită celorlalte componente mecanice ale obiectivului folosit (mai ales când se folosesc obiective mai vechi, cu mecanism de închidere a diafragmei pur mecanic).
Folosirea acestei funcții reduce timpul dintre apăsarea declanșatorului și începerea expunerii, reduce zgomotul obturatorului (se aude numai perdeaua a doua), reduce posibilitatea apariției mișcării datorate obturatorului mecanic.

 

Meniul

Recunosc, nu prea scriu despre meniul aparatelor foto pe care le testez. Ușurința în navigarea prin meniul unui aparat foto depinde în mare măsură și de utilizator, de obișnuință. Pe de altă parte nici nu am întâlnit un aparat foto al cărui meniu să fie un „dezastru” (asta dacă utilizatorul nu este un „dezastru” și el).

Meniul lui GFX 50S este structurat logic, ai nevoie doar de puțintică răbdare în a îl „descifra”. Recunosc, am avut câteva dificultăți să găsesc o anumită setare, dar nu a fost un capăt de țară. Pe de altă parte nici nu am stat să buchisesc meniul sau să personalizez butoanele, nu de alta, dar nu este aparatul meu, trebuie dat înapoi. 🙂

În privința personalizării, avem în total zece butoane personalizabile, inclusiv „blocul de săgeți”. În afară de acestea, butonul Q (meniul Q) poate fi de asemenea personalizat. Sincer, nici nu mă așteptam la altceva de la un asemenea aparat foto.

Fiecărui buton Fn i se poate atribui una din următoarele funcții:

– Compensare expunere
– Mărime imagine
– Calitate imagine
– Raw
– Simulare film
– Efect granulație
– Efect cromatică culoare – dacă este activat, mărește timpii între două cadre
– Interval dinamic
– Balans de alb
– Selectare setări personalizate
– Zonă de focalizare
– Verificare focalizare
– Mod autofocalizare
– Autofocalizare rapidă
– Detectare față/ochi
– Autodeclanșator
– Fotometrie
– Tip obturator
– Setări ISO automat
– Comunicare wireless
– Setări Fn pentru bliț
– Blocare TTL
– Bliț de modelare
– Ajustare nivel microfon
– Previzualizare profunzime de câmp
– Previzualizare expunere / balans de alb în modul manual
– Previzualizare efect imagine
– Histogramă
– Nivelă electronică
– Blocare numai pentru autoexpunere
– Blocare numai pentru autofocalizare
– Blocare autoexpunere/autofocalizare
– Autofocalizare activată
– Setări blocare
– Redare
– Nici o reacție (fără funcție)

Utilizare

Cine mă cunoaște știe că nu sunt „fotograf de studio” sau de peisaje. Locuiesc în București, ies din oraș doar în concediu și la sfârșit de săptămână, uneori (aviz amatorilor care nu le plac pozele făcute în parc sau pe stradă). Pot fi considerat fotograf de oraș. GFX 50S poate fi folosit și pe străzile localităților, pe câmpii și prin păduri, nu numai în studio. Chiar și pe Marte.

De când am primit trusa, am avut parte numai de vreme proastă. În primul sfârșit de săptămână, cer înnorat, un fel de ceață în depărtare. M-am enervat puțin pentru că exemplarul primit avea lipsă căpăcelul pentru sincronul central. Fuji afirmă despre FGX 50S că este rezistent la vreme rea, dar asta presupune existența tuturor căpăcelelor/protecțiilor.

Așadar, misiune dificilă cu GFX 50S… dat fiind vremea nefavorabilă pentru fotografiere (pentru iubăreții de poze WOW).

În cursul săptămânii am stat și am „buchisit” puțin la articol, am făcut poze la diferite valori ISO, prin casă și cam atât.

A venit și al doilea sfârșit de săptămână. Tot cu vreme nefavorabilă. Am reușit sâmbătă să ies afară, cu aparatul într-o geantă „sub acoperire”. Am decis să iau zoom-ul, acesta fiind cel mai nimerit pentru o tură de oraș.

Chiar dacă vremea mi-a pus bețe în roate, mi-a făcut plăcere să folosesc aparatul foto. După două ore de ținut în mână am început să resimt greutatea acestuia (cu tot cu obiectivul zoom undeva la 1,8 kg). Dat fiind dimensiunea… obiectivului, a atras ceva priviri pe stradă (din păcate; nu îmi place chestia asta – așadar GFX 50S atrage privirile – dacă mai am ocazia o să încerc și cu obiectivul de 63mm, ceva mai „micuț”). Testarea/fotografierea pe teren a decurs fără probleme, atât pe orizontală cât și pe verticală. Adică nu m-am împiedicat de mărimea sau greutatea aparatului. Singurul lucru de care m-am lovit este sensibilitatea senzorului vizorului optic atunci când alegeam să fotografiez de la o înălțime mică, prin ecranul LCD rabatat. A trebuit să țin aparatul la o distanță față de corp cam… incomodă. În rest, lumină să fie!

Apropo de lumină… Seara am scos din nou aparatul. Să ia și el o gură de aer de seară, mai ales că s-au aprins și luminițele de primăriei. De data asta am luat obiectivul de 63mm. A fost cam frig, ocazie cu care am depistat un alt punct negativ: îți îngheață mâna pe aparat datorită corpului din aliaj de magneziu! Și încă ceva: stabilizarea! Adică lipsa stabilizării se face simțită din plin. Vă dați seama, pe lumină slabă, fără un obiectiv de cel puțin f/1,8, fără stabilizare… Adică Bucureștiul este așa de bine luminat încât îți trebuie ori trepied, ori o combinație între obiectiv luminos și stabilizare. Musai! Firește, poți crește valoarea ISO, iar asta nu este absolut nici o problemă pentru GFX 50S!! Chestia este că… frigul! Începe să îți tremure mână. Și ar fi fost bine să ai o stabilizare în caz de orice.

Nu am avut probleme cu sistemul de autofocalizare pe timp de noapte. Singurul aspect mai neplăcut a fost uneori focalizarea mai lentă. Că tot am ajuns în punctul ăsta… dacă se folosește obturatorul mecanic ai timpi mari de la primul cadru și până când poți vedea din nou ce se petrece în fața ta. Chestia asta poate fi uneori deranjantă. Pentru mine este puțin ciudat: dacă folosești rafala, nu ai nici o imagine „moartă” până când se umple memoria tampon. Indiferent dacă se folosește obturatorul mecanic sau cel electronic. În plus, dacă se folosește orice alt „efect” (cum ar fi de exemplu cromatica), secundele care trec până când poți trage următorul cadru cresc și ele (cu toate că am dezactivat vizualizarea cadrului luat, la aplicarea efectului cromatic aceasta este afișată pentru o secundă – cam aiurea).

Formatul nativ al aparatului este 4:3, dar asta nu-l împiedică să ofere și alte formate: 3:2, 16:9, 1:1, 65:24, 5:4 și 7:6. Datorită senzorului mare, chiar și când se folosește cel mai mic raport de aspect avem totuși o rezoluție de 25 de megapixeli. Iar dacă se trage RAW avem la dispoziției tot formatul 4:3.

Dynamic range (interval dinamic) setările sunt atipice față de celelalte aparate foto. Intervalul dinamic controlează contrastul. Valorile mici cresc contrastul atunci când se fotografiază la interior sau afară când cerul este acoperit. Valorile mari reduc pierderile de detalii în zonele cu lumină puternică și în umbre când se fotografiază scene cu un contrast mare. Așadar, valorile mari se recomandă atunci când avem de a face cu soare puternic și umbre accentuate sau când avem de a face cu oameni care poartă alb. În cazul în care se selectează „Auto”, aparatul foto va selecta automat DR100 (100%) sau DR200 (200%) în funcție de subiect și condițiile de fotografiere. Timpul de expunere și diafragma vor fi afișate când butonul declanșator va fi apăsat pe jumătate. DR200 (200%) va fi disponibil la valori ISO de peste 200, DR400 (400%) la ISO 400 și peste.

 

Mi s-a părut interesant sistemul folosit pentru obturator, cel mecanic și cel electronic. GFX 50S oferă 5 setări în ceea ce privește modul de funcționare al obturatorului:
MS Mechanical Shutter: obturator mecanic
ES Electronic Shutter: obturator electronic
EFCS E-Front Curtain Shutter: reduce timpul de întârziere între apăsarea butonului de declanșare și începerea expunerii. Obturatorul mecanic este folosit la viteze mari.
MS Mechanical + ES Electronic: aparatul foto va alege între obturatorul mecanic sau cel electronic în funcție de condițiile de fotografiere.
EFCS E-Front Cortain + ES Electronic: aparatul foto alege între prima perdea pentru obturatorul electronic sau cel mecanic în funcție de condițiile de fotografiere.

În cazul în care se selectează oricare opțiune în afară de MS Mechanical Shutter (obturator mecanic), se poate alege un timp de expunere mai rapid de 1/4000s prin rotirea selectorului timpilor de expunere la 4000 și apoi rotirea rotiței frontale de comandă.

 

Ce mi-a plăcut
– Posibilitatea de a salva până la trei setări diferite pentru ISO automat.
– Dacă ar fi să aleg ce îmi place cel mai mult la capitolul ergonomie, aș alege două: mânerul și joystick-ul.
– Autofocalizarea este precisă (cu condiția să setezi aparatul să permită înregistrarea fotografiei numai după confirmarea punerii la punct). Am avut rateuri până când am setat această funcție, fiind obișnuit cu o autofocalizare mai rapidă, atât pe mirrorless cât și pe full frame.
– Acumulatorul: ține mult pentru un mirrorless.
– Intervalul dinamic al fișierelor RAW
– Pur și simplu: imaginile oferite de senzorul mare. Ca unul care folosește senzori de la aparate compacte, micro4/3 și full frame, atunci când mă uit la cadrele luate cu GFX, se „vede” senzorul.
– 425 de puncte de focalizare – deși am folosit doar pe cele 117 puncte, este bine de știut că poți avea mai multe atunci când nevoile o cer.
– Efectul de cromatică a culorii (Color Chrome Effect) – se mărește contrastul pe zonele saturate ale imaginii, astfel ca aceasta să nu mai fie… „plată”. Pentru cine dorește să folosească acest efect: necesită o putere de calcul considerabil, motiv pentru care nu poate fi folosit împreună cu fotografierea în rafală.
– La nevoie poți procesa imaginile direct în aparatul foto, salvând imaginea finală și sub formă de TIFF.
– Rezistența la capriciile vremii.
– Compartiment pentru două carduri SD.

Ce nu mi-a plăcut
– Autofocalizarea – aș fi dorit să fie un pic mai vioaie. Vânează destul de des, mai ales dacă decizi să alegi cea mai mică zonă posibilă și când ai un contrast scăzut.
– Nu este un aparat foto pe care să îl folosești „de la șold” (adică dus la ochi, pornire și focalizare).
– AF-C (autofocalizarea continuă) este… mai lentă, astfel încât nu am folosit-o deloc.
– Autofocalizarea pe timp de noapte – sunt obișnuit cu una mai rapidă, atât pe mirrorless cât și DSL-R.
– Moiré (moar) vizibil în anumite condiții.

 

Concluzie

Îmi este greu să trag o concluzie în stil „clasic”. Asta pentru că GFX 50S este un aparat foto care nu se adresează oricui. Îți trebuie buget nu glumă dacă vrei să îți construiești o trusă pe acest sistem.

Din punct de vedere al construcției și al ergonomiei, aparatul stă foarte bine. Cum am mai spus, datorită mânerului proeminent stă foarte bine în mână. Greutatea și dimensiunile nu sunt cu mult mai mari decât celelalte aparate full frame din aceeași categorie de greutate.

Din punct de vedere ergonomic, modul cum se face compensarea expunerii este singurul punct negativ major.

În privința performanțelor, Fuji GFX 50S este un aparat foto care poate fi folosit fără probleme pe subiecte statice sau subiecte lente. Chiar dacă se poate să mă repet sau cu riscul de a spune ceea ce poate fi considerat de alții un „clișeu”: un aparat foto de format mediu este predestinat studioului, peisagisticii și portretisticii. Profesioniștii cunosc foarte bine argumentele. Cu o mică precizare: Poate fi folosit cu succes și pentru fotografia urbană cu un obiectiv „sub acoperire”.

Timpul de pornire este ok, chiar dacă nu este unul rapid. Poate mai deranjant este timpul necesar pentru „trezirea” aparatului din starea de „repaus”.

Sunt persoane care și-au exprimat nemulțumirea față de timpul de sincronizare cu blițul (maxim 1/125 secunde). Depinde, pentru lucru în studio este ok, problematic doar pentru cei ce ar dori să folosească un sistem de blițuri afară.

Autofocalizarea este precisă (cu tot cu „imperfecțiunile” specifice mirrorless). Inconvenientul constă în dificultatea de focalizare pe timp de noapte, adică în condiții proaste de iluminare. Autofocalizarea mai depinde și de obiectivul folosit.

Calitatea imaginii este remarcabilă. Cu alte cuvinte, fișierele RAW oferă suficientă „putere” pentru a recupera detalii acolo unde la alte aparate foto acest lucru nu este posibil fără accentuarea zgomotului de imagine și implicit a pierderii de detalii (și nu mă refer aici la contururi). Trebuie spus că GFX nu recurge la amplificarea semnalului pentru valorile ISO de peste 1600, ceea ce se „vede”.

Firește, este loc și de mai bine, mai ales dacă ne gândim la competitorii din segmentul full frame. Chiar dacă Fuji are un avantaj în ceea ce privește intervalul dinamic și detaliile, există aparate full frame care nu se deosebesc chiar așa de mult.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.