Test scurt – Venus Optics Laowa 7.5mm f/2 Ultra-Light Version

Am așteptat să testez un astfel de obiectiv de când am citit pentru prima dată despre el. Laowa 7.5mm f/2 a fost anunțat de producătorul chinez în septembrie 2016. Venus Optics a lansat atunci două obiective aș putea spune similare, unul pentru full frame (Laowa 15mm f/2 FE Zero-D) și altul pentru MFT (Laowa 7.5mm f/2). Producătorul chinez a catalogat obiectivele ca fiind din gama premiu, având specificații „extreme”. Prima impresie despre Laowa 7.5mm f/2 confirmă extrem de aproape ca făcând parte din gama premiu, dacă nu ar fi implementarea oarecum nefericită a parasolarului. Personal cred că 7,5mm f/2 este mai prietenos cu utilizatorul decât 15mm f/2 varianta pe full frame. Decisiv este faptul că la MFT setezi diafragma la f/5,6 și puțin sub infinit și ai cam totul clar, fără a îți mai bate capul cu punerea la punct manuală. La 15mm lucrurile stau altfel, având de a face cu un full frame, unde punerea la punct este mai pretențioasă. În plus, una este să faci clarul prin vizorul optic, fie el și unul mare și luminos, alta printr-un vizor electronic, cu posibilitatea de mărire a imaginii sau focus peaking.

Un adevăr despre producătorul chinez, de unde pentru mine și explicația de ca la noi nu prea se „vinde”, în ciuda calității foarte bune: Laowa nu este un nume foarte bine cunoscut pentru obiective produse de terți, cum ar fi producătorii Sigma, Tamron sau Samyang. Pentru cunoscători însă (se pare că prea puțini la noi), Venus Optics începe să aibă reputația unui producător serios, interesant și inovator. În timp ce scriu aceste rânduri îmi aduc aminte cum am citit despre începutul produselor japoneze de după al doilea război mondial: acestea erau văzute ca și „chinezăriile” de azi. Cred că istoria se repetă și nu va trece foarte mult timp și Made in China va fi similar cu Made in Japan.

Continuă lectura

Anunțuri

Test Olympus E-M10 Mark III

Seria M10 a fost lansată de Olympus la sfârșitul lunii ianuarie 2014. Pe atunci exista deja pe piață un OM-D, modelul E-M5, lansat în februarie 2012, dacă nu mă înșeală cumva memoria. Primul E-M10 a obținut în testele dpreview.com un scor de 80% și medalia de aur. Se aprecia faptul că Olympus nu „restricționa” partea de „software”/facilități față de modelele superioare OM-D (la modul, dacă acestea sunt prezenta în E-M10, atunci să fie implementate la fel ca pe modelele superioare). De reținut acest aspect, vă rog. E-M10 Mark II a apărut undeva trecut ușor de mijlocul anului 2015, așadar la puțin peste un an față de primul model. Și acesta a primit un punctaj de 80%, dar doar medalia de argint (pe dpreview.com). E-M10 Mark III are pe același site același scor: 80% și aceeași medalie de argint. Așa cum am scris în scurtul test despre E-M10 Mark II, am apreciat printre altele obturatorul electronic (articolul cu pricina îl găsiți aici). Acesta ar fi și unul din argumentele pentru care aș face un update în privința E-M10. Din păcate însă, inginerii de la Olympus au intervenit și au modificat modul cum poate fi folosit taman această „facilitate”. Dar despre asta mai târziu în articol.

Se spune despre Olympus E-M10 Mark III că este o variantă îmbunătățită a lui Mark II (cum altfel?). Depinde din ce punct de vedere privești. Dacă este să ne concentrăm asupra construcției, așa este. E-M10 Mark III este mai stilat și mai „mușchiulos”. Dacă ne luăm după caracteristicile pur tehnice, hm, nu prea. Ce m-a „durut” pe mine cel mai tare este obturatorul electronic (îmi cer scuze că tot aduc vorba despre acesta, dar este poate cea mai importantă „găselniță” față de primul model, pe lângă stabilizarea pe cinci axe). La Mark II, obturatorul electronic poate fi ales oricând prin intermediul alegerii modului de funcționare a obturatorului (nu se ține cont dacă te afli în prioritate de diafragmă sau de timp, de exemplu). La Mark III, funcția este disponibilă limitat, prin intermediul modului de fotografiere avansat (AP), unde nu poți alege direct timpul de expunere, aparatul oferind obturatorul electronic (silențios) într-un echivalent al modului P. Din păcate, modul silențios nu salvează setările făcute, cum ar fi de exemplu punctul de focalizare. Dacă treci pe alt mod și apoi înapoi la „silențios”, o iei de la capăt cu setările. Se pare că producătorul japonez s-a gândit la obturatorul electronic preponderent pentru situațiile când nu vrei să se audă declanșarea și nimic altceva. Eu unul l-am folosit mai ales când am vrut să folosesc diafragma maximă în plin soare – adio filtre ND. Sunt optimist totuși: îmi place să cred că Olympus va scoate un update de firmware care să rezolve anumite lucruri „neplăcute”.
Pe de altă parte, Olympus a gândit E-M10 Mark III ca un aparat foto entry level pentru seria OM-D, simplificând opțiunile (asta în varianta Olympus – oricum Mark III are atât de multe funcții încât poate bulversa și un utilizator mai versat, neobișnuit cu setările și dotările specifice Olympus). Trebuie spus de la bun început: chiar dacă este un aparat entry level din seria OM-D, oferă mult mai mult decât o face concurența pe același segment. Mă refer aici la numărul de butoane dedicate, posibilitățile de personalizare, la diverse filtre și moduri de fotografiere, regăsite pe modelele Olympus mai avansate (acestea sunt totodată simplificate și uneori, din păcate, cu posibilități reduse de reglare). Unii cataloghează E-M10 Mark III ca fiind de fapt un aparat foto mid-level (de nivel mediu, adică). Pentru cine vrea mai multe de la un OM-D și nu pot trece direct la vârful de gamă E-M1 Mark II, recomand așteptarea apariției modelului E-M5 Mark III, bănuiesc a fi lansat pe parcursul trimestrului I 2018.

Continuă lectura