Seria M10 a fost lansată de Olympus la sfârșitul lunii ianuarie 2014. Pe atunci exista deja pe piață un OM-D, modelul E-M5, lansat în februarie 2012, dacă nu mă înșeală cumva memoria. Primul E-M10 a obținut în testele dpreview.com un scor de 80% și medalia de aur. Se aprecia faptul că Olympus nu „restricționa” partea de „software”/facilități față de modelele superioare OM-D (la modul, dacă acestea sunt prezenta în E-M10, atunci să fie implementate la fel ca pe modelele superioare). De reținut acest aspect, vă rog. E-M10 Mark II a apărut undeva trecut ușor de mijlocul anului 2015, așadar la puțin peste un an față de primul model. Și acesta a primit un punctaj de 80%, dar doar medalia de argint (pe dpreview.com). E-M10 Mark III are pe același site același scor: 80% și aceeași medalie de argint. Așa cum am scris în scurtul test despre E-M10 Mark II, am apreciat printre altele obturatorul electronic (articolul cu pricina îl găsiți aici). Acesta ar fi și unul din argumentele pentru care aș face un update în privința E-M10. Din păcate însă, inginerii de la Olympus au intervenit și au modificat modul cum poate fi folosit taman această „facilitate”. Dar despre asta mai târziu în articol.

Se spune despre Olympus E-M10 Mark III că este o variantă îmbunătățită a lui Mark II (cum altfel?). Depinde din ce punct de vedere privești. Dacă este să ne concentrăm asupra construcției, așa este. E-M10 Mark III este mai stilat și mai „mușchiulos”. Dacă ne luăm după caracteristicile pur tehnice, hm, nu prea. Ce m-a „durut” pe mine cel mai tare este obturatorul electronic (îmi cer scuze că tot aduc vorba despre acesta, dar este poate cea mai importantă „găselniță” față de primul model, pe lângă stabilizarea pe cinci axe). La Mark II, obturatorul electronic poate fi ales oricând prin intermediul alegerii modului de funcționare a obturatorului (nu se ține cont dacă te afli în prioritate de diafragmă sau de timp, de exemplu). La Mark III, funcția este disponibilă limitat, prin intermediul modului de fotografiere avansat (AP), unde nu poți alege direct timpul de expunere, aparatul oferind obturatorul electronic (silențios) într-un echivalent al modului P. Din păcate, modul silențios nu salvează setările făcute, cum ar fi de exemplu punctul de focalizare. Dacă treci pe alt mod și apoi înapoi la „silențios”, o iei de la capăt cu setările. Se pare că producătorul japonez s-a gândit la obturatorul electronic preponderent pentru situațiile când nu vrei să se audă declanșarea și nimic altceva. Eu unul l-am folosit mai ales când am vrut să folosesc diafragma maximă în plin soare – adio filtre ND. Sunt optimist totuși: îmi place să cred că Olympus va scoate un update de firmware care să rezolve anumite lucruri „neplăcute”.
Pe de altă parte, Olympus a gândit E-M10 Mark III ca un aparat foto entry level pentru seria OM-D, simplificând opțiunile (asta în varianta Olympus – oricum Mark III are atât de multe funcții încât poate bulversa și un utilizator mai versat, neobișnuit cu setările și dotările specifice Olympus). Trebuie spus de la bun început: chiar dacă este un aparat entry level din seria OM-D, oferă mult mai mult decât o face concurența pe același segment. Mă refer aici la numărul de butoane dedicate, posibilitățile de personalizare, la diverse filtre și moduri de fotografiere, regăsite pe modelele Olympus mai avansate (acestea sunt totodată simplificate și uneori, din păcate, cu posibilități reduse de reglare). Unii cataloghează E-M10 Mark III ca fiind de fapt un aparat foto mid-level (de nivel mediu, adică). Pentru cine vrea mai multe de la un OM-D și nu pot trece direct la vârful de gamă E-M1 Mark II, recomand așteptarea apariției modelului E-M5 Mark III, bănuiesc a fi lansat pe parcursul trimestrului I 2018.

Caracteristici principale
– Senzor CMOS de 16 megapixeli (din care cred că s-a scos tot ce se putea, având în vedere că acesta a fost folosit pentru prima dată în E-M5 în 2012)
– Stabilizare pe 5 axe prin deplasarea senzorului de imagine (oferă corecție de până la 4 stopuri)
– Procesor nou, TruePic VIII
– Filmare 4K cu stabilizare mecanică și digitală
– Fotografiere în rafală cu până la 8,6 cadre pe secundă, 4,8 cadre pe secundă cu focalizare continuă
– Vizor electronic cu o rezoluție de 2,36 milioane puncte
– Ecran rabatabil cu o rezoluție de 1,04 milioane puncte

Construcție
Din punct de vedere constructiv, E-M10 Mark III este o încântare. Un amestec de plastic și metal din care rezultă un corp foarte bine închegat. Senzația când ții aparatul în mână este neașteptat de „solidă”. Când te uiți la dimensiunea lui nici nu îți trece prin cap cât de „dur” poate fi. Mânerul pronunțat și zona de sprijin a degetului mare, pronunțată și ea, contribuie din plin la o prindere fermă, confortabilă. Forma clasică este de necontestat. Este un corp care combină clasicul cu digitalul.

Zona de sprijin a degetului mare este mai generoasă, mai pronunțată decât la E-M Mark II, nu mai este acoperită total cu materialul cauciucat obișnuit, acesta acoperind acum numai fix zona de sprijin. Lasă astfel să se vadă pe laterale un plastic lucios, plăcut la atingere. Mie îmi aduce aminte de materialele folosite la casetofoanele anilor 80. 🙂


Dacă la M10 Mark II am scris că ecranul rabatabil pare mai fragil decât la prima variantă, la M10 Mark III construcția acestuia revine la ceea ce a fost odată: solidă, spate din metal, balama din metal, doar rama fiind în continuare tot din plastic (în comparație, la E-M10 Mark I totul este din metal). Chiar dacă are părți din plastic, ecranul nu are nici cel mai mic joc, indiferent de poziția în care este folosit.


Cele două rotițe selectoare (față și spate) sunt „redesenate”, la fel ca și selectorul de moduri și butonul de pornit/oprit. Toate în sensul bun. Rotițele de pe partea dreaptă oferă o aderență îmbunătățită și o acționare fermă, fără zone moarte. Butonul de pornit/oprit este și el cosmetizat, având o formă mai delicată. Per total însă poziția acestora a fost păstrată. Doar detaliile sunt „rescrise”, îmbunătățind totul acolo unde s-a putut.

 

Cele două rotițe selectoare din față și din spate sunt poziționate în așa fel încât să ofere o operare cât mai facilă, zonele se contact au o structură mai pronunțată față de modelul anterior, oferind o priză excelentă.

Butonul din stânga comutatorului rotativ de pornit/oprit nu mai este considerat Fn3 (buton personalizabil numărul 3). Cu ajutorul acestuia poți accesa meniul specific fiecărui mod de fotografiere. Exemple: în modul „Art”, apăsarea butonului îți permite să alegi între diversele filtre, în modul filmare permite alegerea între rezoluția înregistrării, în modurile PASM afișează Panoul Super Control, având astfel un acces rapid la o multitudine de setări ajutându-ne și de ecranul tactil.
Vizorul electronic oferă aceeași rezoluție ca și cel existent pe Mark II. Oferă o mărire 0,62x, o valoare care oferă o acoperire de 100% a ceea ce se vede prin obiectiv, ceea ce se „traduce” printr-un câmp de vedere mai mare și mai precis decât unele vizoare optice din DSLR-urile din aceeași categorie de preț (cum ar fi de exemplu Nikon D5600). Vizorul optic este în măsură să ofere o imagine foarte exactă a ceea ce se va salva pe cardul de memorie în privința culorilor și a luminozității, ceea ce ușurează modificarea parametrilor în funcție de dorințele utilizatorului. Vizorul optic oferă de asemenea informații suplimentare, cum ar fi grile, nivelă electronică, avertizări referitoare la expunere.
Ecranul LCD tactil este rabatabil la 90 de grade în sus și 45 de grade în jos (personal prefer un astfel de ecran față de cel rabatabil în jurul axului). Acesta oferă aproape aceleași facilități ca și vizorul electronic. Lângă vizorul electronic se află un senzor care odată activat comută între LCD ți vizor atunci când se duce aparatul la ochi. Dacă însă se rabatează ecranul, acesta este anulat, astfel încât senzorul să nu se declanșeze accidental în timpul utilizării, facilitate excelentă pe care nu am întâlnit-o la majoritatea aparatelor mirrorless produse de „concurență”. O diferență aș spune crucială între un mirrorless și DSLR: aparatul funcționează la fel indiferent dacă folosim vizorul electronic sau ecranul LCD.

Despre funcționalitate, direct și la obiect
Precizare: chiar dacă aduc „critici” la Mark III, o fac din punct de vedere al unui posesor de Mark I și „tester” de Mark II.
– E-M10 Mark III are un meniu mai simplificat în comparație cu celelalte modele OM-D. Fiind obișnuit cu meniul „stufos” și învățându-i limba, nu sunt entuziasmat din cale afară de acest aspect. Ceea ce nu este valabil pentru ceilalți mai puțin familiarizați cu meniul Olympus. Dar chiar și așa vor fi cu siguranță voci care vor spune în continuare că meniul este prea complicat.
– Olympus oferă posibilitatea de a alege punctul de focalizare folosindu-se ecranul tactil chiar și atunci când folosești vizorul electronic. Acest lucru este folosit și de alți producători. Această abordare poate avea însă un neajuns: modificarea involuntară a punctului de focalizare la atingerea ecranului tactil cu nasul. Nu mi s-a întâmplat, dar am auzit că se poate, adesea taman când îți este lumea mai dragă (normal, nu?). Olympus a venit însă cu o soluție: funcția de AF a ecranului tactil poate fi pornită sau oprită prin atingerea de două ori în succesiune rapidă a ecranului tactil. Cerință: să nu uiți ce ai ales. 🙂
– Simplificarea japonezilor a mers până acolo încât au renunțat la posibilitatea de a controla blițurile TTL cu ajutorul blițului de pe aparat. Ca un „Olympusian” cu ștate vechi, nu pot decât să regret acest lucru.

– Altă „simplificare”: nu mai poți salva „Setările mele”, adică MySet.
– Ca și cum nu a fost de ajuns cu simplificările astea, încă una și mă duc: developarea fișierului RAW, redusă la baza bazei. Dacă la celelalte OM-D-uri putea converti RAW-ul în jpeg setând de exemplu balansul de alb sau culorile, acum „nema”/pa și la gară…
– Când aparatul este pornit se simte și se aude sistemul de menținere în poziție a senzorului (mecanismul electromagnetic de plutire – indiferent dacă stabilizarea este pornită sau oprită). Când aparatul este oprit și îl clătinăm mai viguros, se aude mișcarea senzorului – un prieten cu E-M10 Mark I m-a întrebat dacă nu cumva este un defect. Cu cât senzorul este mai mare, cu atât mișcarea este sesizată mai bine cu aparatul oprit (Pentax cu stabilizare în corp, de exemplu, zici că ai o piatră înăuntru).
– Stabilizarea poate fi setată doar în două moduri: activată și dezactivată. Dacă este activată (S-IS On), aparatul va detecta automat direcția de urmărire a subiectului și va adapta stabilizarea în mod corespunzător. Mai simplu nici că se poate.
– În încercările mele de a stabili un timp de expunere cât mai lung ținând aparatul în mână, am atins 1/1s la 12mm (Obiectiv Olympus M.ZUIKO DIGITAL 12-40mm f/2.8 PRO).


– Pe lumină artificială, viteza de împrospătare a vizorului optic (2,36 milioane de puncte) este mai slabă decât la vizorul primului E-M10 (a cărui rezoluție a vizorului este de „doar” 1,44 milioane de puncte). Nu înțeleg de ce.
– Obturatorul electronic a fost foarte ciudat implementat în E-M10 Mark III. Am pierdut o groază de timp căutând unde să îl activez (fiind obișnuit cu modelele Olympus mai performante sau direct cu predecesorul, E-M10 Mark II). M-am lăsat păgubaș… Funcționează numai în modul silențios din meniul AP sau Scene. În manual se spune că elementele marcate cu romb utilizează obturatorul electronic, dar în modurile P, A, S și M folosește obturatorul mecanic chiar și când „pui” pe romb și nu am reușit în nici un chip să folosesc pe cel electronic. Sincer, mă întreb ce rol au elementele marcate cu romb atunci.

– Olympus E-M10 Mark III oferă o experiență de utilizare cât mai apropiată de un smartphone: are ecranul tactil cu răspundere promptă la comenzi și conectivitate prin WiFi. Datorită meniului simplificat și a funcțiilor orientate spre „amatori”, se adresează mai ales celor cărora aparatul foto de pe telefonul mobil nu le mai este suficient. De unde și funcțiile simplificate pe care eu unul le simt ca fiind o scădere față de modelul anterior, Mark II. Dacă încerci să privești lucrurile din această perspectivă, ceea ce a făcut Olympus, pare însă perfect logic. Cât succes va aduce această abordare… sau cât succes va avea… vom afla odată cu trecerea timpului. Până atunci, pot spune că Mark III pare mai stilat, oferind o calitate fotografică ușor superioară.
– Este destul de „vitezoman”: 8,6 cadre pe secundă în rafală, fără focalizare și măsurare TTL continuă și 4,8 cadre pe secundă cu AF continuu și măsurare continuă a luminii. Atunci când se folosește un card de memorie UHS-II, aparatul foto este în stare să salveze fișiere jpeg până când rămâi fără spațiu sau fără acumulator. Sau se salvează 22 de fișiere RAW după care aparatul încetinește.
– Am apreciat în mod deosebit stabilizarea pe cinci axe. Atenție, dacă folosiți obiective manuale va trebui să setați manual distanța focală pentru ca sistemul de stabilizare să poată lucra eficient, în caz contrar sistemul de stabilizare va lucra inadecvat.
– Din punct de vedere al conexiunilor, am apreciat în mod deosebit funcțiile prin WiFi cu aplicația Olympus Image Share (disponibilă atât pentru Android, cât și pentru iOS) și faptul că Olympus a renunțat la mufa dedicată, optând în schimb pentru un port micro-USB, ca la telefoanele mobile.
– În ceea ce privește filmarea, Mark III este capabil de înregistrări 4K la 25 cadre pe secundă, cu posibilitatea de a extrage imagini la o rezoluție de 8 megapixeli. Se poate înregistra alternativ în format full HD cu până la 50 de megapixeli, chiar și cu încetinitorul la 120 cadre pe secundă în format HD (1280 x 720).
– E-M10 Mark III are 121 de puncte de autofocalizare, „furate” de la OM-D E-M1 Mark II, dar sistemul de punere la punct folosește numai detecția de contrast, nu și pe cea de fază existentă la vârful de gamă. În consecință, nu are cum să ofere aceeași viteză de focalizare cu urmărirea subiectului. Punctele de focalizare acoperă aproape întreaga suprafață a ecranului. Se poate selecta un singur punct sau un grup de nouă puncte. Desigur, detectarea feței este prezentă, la fel și opțiunea de a focaliza pe ochii subiectivului.

– Focalizarea este pur și simplu superbă pe subiecte care nu se mișcă. Funcția de focalizare la atingerea ecranului LCD este excelentă, atât în precizie, cât și viteză. La subiectele în mișcare, sistemul de autofocalizare specific mirrorless își spune cuvântul. Autofocalizarea continuă este ok dacă se alege rafală lentă și nouă puncte de focalizare. Se pot obține rezultate mulțumitoare. Pe de altă parte, pentru a obține fotografii reușite în mișcare trebuie să cunoști foarte bine aparatul și ce setări trebuie să faci. Nu este suficient doar setarea pe AF-C și rafală și gata, totul va merge brici. Depinde de ce obiectiv folosești (din ce categorie face parte din punct de vedere al performanțelor), ce distanță focală folosești, care este subiectul, ce timp de expunere este adecvat pentru subiectul în cauză etc. Este mai ușor să fotografiezi în rafală cu un obiectiv cu distanțe focale medii decât cu teleobiective la distanța focală maximă. Dacă ești fotograf în domeniul sportului, E-M10 Mark III s-ar putea să nu fie aparatul adecvat sportului. S-ar putea…
– Procesorul TruePic VIII ajută din plin la viteza de reacție a lui Mark III. Dacă se folosește obiectivul de kit, acesta necesită câteva secunde în plus până trece în poziția de lucru. Dacă se folosește în schimb obiective „normale”, viteza de pornire crește considerabil. Nu am avut de ce să mă plâng la capitolul viteza de reacție.
– Modurile de expunere oferă soluții pentru toate gusturile: măsurare matriceală, măsurare preponderent centrală, punctiformă, punctiformă cu accent pe zonele luminoase (highlight), punctiformă cu accent pe zonele de umbră (shadow).
– Reducerea zgomotului de imagine a fost ușor îmbunătățit față de modelul precedent, asta datorită firește noului procesor de imagine, TruePic VIII.
– Nefiind o persoană care să filmeze mult, doar am încercat modurile de filmare. E-M10 Mark III oferă filmări 4K, combinate cu stabilizare pe 5 axe și culori specifice Olympus, o combinație ce oferă clipuri video deosebite. Chestiune care ăl detașează de alte aparate foto din aceeași categorie. Mai ales că Mark III oferă un control complet manual asupra expunerii, cu control prin intermediu ecranului tactil (control focalizare și expunere). Partea negativă: nu există mufă pentru microfon extern sau căști.
– Din punct de vedere pur tehnic, senzorul de 16 megapixeli este surclasat de senzorul existent în majoritatea aparatelor foto din 2017 (24 de megapixeli). Cu toate acestea, datorită noului procesor, s-a reușit o îmbunătățire ușoară a calității. Are suficiente detalii pentru printuri de dimensiuni medii și se ține bine și la valori ISO mai mari.
– Pentru fotografiat copii sau portrete în general, unde este esențial să focalizezi cât mai precis: folosește detectarea ochiului (experimentează toate posibilitățile: ochi stâng, drept, pe cel mai aproape – chiar funcționează și merită încercat).

Modul de fotografiere avansată (AP – Advanced Photography mode)

Este considerat de mulți cea mai bună idee pe care a avut-o Olympus pentru modelul E-M10 Mark III. Ce este acest mod? Ei bine, s-au adus la suprafață caracteristici care erau deja existente dar „ascunse” în meniu, grupate acum în acest nou mod de pe rotița de moduri: AP. Accesarea acestora devine foarte facilă odată selectat modul AP: se apasă butonul de scurtături al aparatului foto, butonul acela din stânga comutatorului de pornit/oprit. Se va afișa astfel un meniu drăguț cu imagini drept exemplu plus un text care explică ce face caracteristica respectivă. În AP putem alege între următoarele caracteristici: expunere dublă, HDR, mod de fotografiere silențios, bracketing autoexpunere și unele specifice Olympus, cum ar fi corecție de perspectivă, expunere în timp real și compunere în timp real (pentru expuneri lungi pe timp de noapte perfecte).

Filtrele artistice
Nu pot să uit lansarea primului aparat foto Olympus mirrorless, E-P1, în mica terasa a magazinului F64 din strada Vigilenței. O mână de oameni, dar oameni cu greutate în lumea foto a acelor vremuri. Pentru cine este interesat, articolul îl găsiți aici., pagina 8-9 (ce tânăr eram!). Apropo de istoria Olympus, un articol interesant este prezent pe pagina F64, Olympus – 90 de ani de traditie si inovatie.
Să revin însă la ceea ce vreau să spun cu lansarea primului PEN: țin minte că lumea zâmbea pe sub mustață când au făcut cunoștință cu filtrele artistice pe mirrorless. Olympus introdusese deja filtrele astea pe patru dintre DSLR-urile sale (primul aparat era E-30, urmat apoi de E-620 și E-450). De atunci și până acum lucrurile s-au schimbat, filtrele artistice sunt mai multe. Faptul că Olympus le oferă demonstrează că sunt persoane care le folosesc, altfel nu văd rostul.

Poza luată ca bază.

La E-M10 Mark III avem:

– Pop Art I – se evidențiază culorile

– Pop Art II

– Focalizare fină (Soft Focus) – oferă imaginii o atmosferă mai „blândă”.

– Colorit Pastel I (Pale&Light Color) – culori pastelate și o luminozitate mai mare.

– Colorit Pastel II

– Tonuri deschise (Light Tone) – cum spune și numele, se deschid toate tonurile, atenuându-se astfel umbrele, dar și zonele luminoase.

– Granulație Monocromă I (Grainy Film) – imagine alb-negru cu tonuri dure, granulate

– Granulație Monocromă II

– Stenopă I (Pin Hole) efectul specific aparatelor foto vechi sau a celor de jucărie.

– Stenopă II

– Stenopă III

– Dioramă I (Diorama)

– Dioramă II

– Procesare încrucișată I (Cross Process)

– Procesare încrucișată II

– Sepia Pal (Gentle Sepia)

– Ton Dramatic I (Dramatic Tone)

– Ton Dramatic II

– Key Line I

– Key Line II

– Acuarelă I (Watercolor)

– Acuarelă II

– De epocă I (Vintage)

– De epocă II

– De epocă III

– Culoare parțială I (Partial Color)

– Culoare parțială II

– Culoare parțială III

– Ignorare albire I (Bleach Bypass) – se ignoră luminozitatea, efectele se aplică doar zonelor închise și asupra culorilor (desaturare).

– Ignorare albire II

Aceste efecte se pot aplica fișierelor RAW ulterior, cu ajutorul programului OLYMPUS Viewer 3. Fiecare efect are posibilitatea de reglaj.

Bile albe:
– Cel mai nou procesor de imagine, TruePic Vlll, folosit și pe modelul de vârf. OM-D E-M1 Mark II.
– 121 de puncte de focalizare detecție de contrast
– JPEG-uri excelente
– stabilizarea pe 5 axe foarte efectivă
– corp elegant
– posibilități foarte bune de control (butoane dedicate, personalizare)
– Vizor OLED de rezoluție înaltă (cu mențiunea unei întârzieri neobișnuite în lumină artificială)
– Filmare 4K cu stabilizare excelentă
– WiFi cu utilizare necomplicată
– Ecranul tactil rabatabil cu răspuns excelent
– Meniu „simplificat”
– Indicator baterie cu 4 linii (mai exact, dar din păcate la fel de impredictibil ca la mai toate modelele Olympus m4/3)
– Butonul de scurtătură de pe partea stângă, lângă butonul de pornit/oprit – afișează Super-panoul de control (Super Control Panel) unde poți stabili parametrii importanți, cum ar fi ISO, balansul de alb, punctul de focalizare, diafragma, timpul de expunere, compensarea expunerii, formatul imaginii, tipul imaginii etc.
– Reducerea opțiunilor de meniul de personalizare, de la 99 (Mark II) la 43 de opțiuni, pentru majoritatea mai prietenos cu utilizatorul. Întregul meniu a fost redus, de la 125 de opțiuni la 72 de opțiuni.
– Poate fi purtat numai cu o curea de mână
– Răspunde foarte bine în modul auto (modifică timpul de expunere când aparatul detectează mișcare în cadru)
– Posibilități de procesare a imaginii captate direct în aparatul foto, inclusiv bracketing pentru filtrele artistice
– Corectare expunere +/- 5 trepte în pași de 1/3 – suficiente trepte pentru toate gusturile și situațiile
– Punctele de focalizare ce acoperă aproape toată suprafața, în comparație cu punctele de focalizare concentrate central pe majoritatea DSLR-urilor.
– Obturator electronic.
– Asistența oferită atunci când se folosește focalizarea manuală (zoom sau focus peaking).
– Modul Live Composite (compoziție în timp real): se evită supraexpunerea în modul de fotografiere cu timpi lungi de expunere (Bulb). Prima dată se expune fundalul, apoi se așteaptă apariția unei surse de lumini noi. În momentul în care apare noi surse de lumină, de exemplu artificii sau „pictarea cu lumină”, aparatul va relua expunerea, dar numai în zona unde apare efectiv lumina. Acest lucru este posibil numai pentru expunerile lungi pe timp de noapte. Merită încercat.
– Focus bracketing
Bile negre:
– Anumite facilități cu posibilități reduse de setare
– Setare ISO-Auto simplistă, îmi lipsește posibilitatea de alegerea a timpului de expunere minim
– Senzorul – la Mark III mă așteptam la un senzor de generație nouă (asta nu înseamnă că cel actual este prost)
– Nu se poate încărca acumulatorul prin conectorul micro USB (având în vedere faptul că reprezintă un aparat foto ideal pentru călătorii,acest lucru este un mare minus, părerea mea).
– Lipsa controlului RC a blițurilor – poate fi un factor important pentru unii dintre utilizatori
– Fiind catalogat pe bună dreptate ca fiind un aparat foto bun pentru călătorii, îi lipsește ceva esențial: GPS. Cred că Olympus se „încăpățânează” se ofere GPS datorită problemei cu alimentarea: și așa bateria este mică și lumea se vaită că nu ține mult în timp. Atenție! Nu cele cca. 330 de imagini la o singură încărcare este problema. Problema este că în timp ce un DSLR poate fi ținut pornit, gata de acțiune, aproape o zi întreagă, la mirrorless este imposibil dat fiind faptul că totul este electronic care papă curent… Ceea ce scade dramatic până și cele 330 de cadre.
– Nu sunt sigur dacă să trec la bile negre faptul că noul model are doar două butoane personalizabile (Fn), față de trei la modelul anterior.
– Inexistența mufei pentru microfon extern (sau căști).
– Cel mai mare neajuns pentru cei care folosesc aparatele foto pe subiecte în mișcare: focalizarea continuă la E-M10 Mark III. Concurența pe mirrorless stă mai bine la acest capitol.

Concluzie
Îmi este destul de greu să mă decid asupra concluziilor. Pe de o parte, ca posesor de E-M10 Mark I, nu aș trece pe E-M10 Mark III, ci aștept mai degrabă E-M5 Mark III, să vedem ce poate. Pe de cealaltă parte, pentru unul care are DSLR entry level… și vrea să facă trecere la mirrorless, recomand cu siguranță E-M10 Mark III. De ce? Lăsând la o parte discuțiile legate de mărimea senzorului și de viteza de focalizare la subiectele în mișcare, gama E-M10 este una matură. Senzorul de 16 megapixeli oferă imagini detaliate, culori plăcute și zgomot de imagine acceptabil la peste ISO 3200 (dar aste depinde și de gusturi). De ce E-M10 Mark III? Pentru faptul că este un sistem cu experiență în spate, cu o gamă foarte variată de obiective, atât Olympus cât și terți, aici numărându-se Panasonic și Sigma. Obiective cu o calitate optică superioară concurenței și la prețuri accesibile. Pentru stabilizarea excelentă pe cinci axe. Pentru culorile specifice Olympus. Pentru ecranul tactil rabatabil. Pentru jpeg-urile peste cele ale altora. Pentru că Olympus. Punct.

Test ISO
Imaginea test

Decupări cca. 100%:

ISO 200

 

ISO 400

ISO 800

ISO 1600

ISO 3200

ISO 6400

ISO 12800



Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Test Olympus E-M10 Mark III&8221;

  1. Felicitari pentru acest review etrem de pertinent si de obiectiv in acelasi timp . L-am citit cu mare interes fiindca am ales si eu sa fac trecerea de la DSLR la mirrorless , din ratiunile arhicunoscute deja . Nu regret , desi uneori , seara mai ales , am o mica stranger de inima . Dar , per total este ok . Detin in Body oly OMD 10 mark ii cu 12-40 f2,8 pro so 45 f 1,8 . Abordez foto street , arhitectura , family, sport . . Este in hobby pentru mine , deci din acest punct de vedere nu ma pot numi nicidecum profesionist .. Am fost sportiv ( acum o suta de ani :)))))) ) dar nu am incercat decat o singura data sa ma apropii de acest gen cu 10 m ii . De aceea , am o mica frustrare si vreau sa va intreb daca o trecere la OMD M5 II at putea umple , oarecum acest gol , sau daca at fi mai indicate o alta variant . Va multumesc frumos .

    Apreciază

    • Mulțumesc frumos pentru apreciere.
      Pentru fotografia de sport recomand E-M1 Mark I sau E-M1 Mark II.
      Pe de altă parte aștept un E-M5 Mark III, să vedem ce îmbunătățiri aduce.
      Ar mai fi Panasonic G9.
      Cu prietenie,
      Sorin Voicu

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s