Sony Cyber-shot DSC-RX10 IV a fost anunțat în septembrie 2017, așadar acum un an de zile. Face parte din categoria aparatelor foto bridge (intermediare – între compact și aparate cu obiective detașabile) cu senzor de 1 inch. În afară de senzorul „mare”, vine cu un obiectiv super-zoom de la Zeiss, Vario-Sonnar T, cu o plajă focală echivalentă 35mm între 24-600mm, cu o luminozitate foarte bună pentru o astfel de plajă focală: f/2,4-4. Rafala maximă este de 24 de cadre pe secundă în jpeg + raw, cu full AF și AE. Tipul de focalizare este detecție de fază (pentru prima dată la seria RX10) cu 315 puncte ce acoperă 65% din cadru. Filmare 4K (XAVC S – format fișier video proprietar Sony, folosește MP4 la o rezoluție de 3840 × 2160 la 60 de cadre pe secundă pentru video și AAC sau LPCM pentru audio – necesită card de memorie SDXC). Problema cu formatul acest este software-ul care trebuie să suporte formatul pentru editare (Sony Vegas Pro, Adobe Creative Suite 6, Magix etc.). Pentru cine dorește să aprofundeze puțin mai mult formatul XAVC S poate începe aici. În afară de filmarea 4K și full HD, mai avem și modul de înaltă viteză: 240, 480 și 960 cadre pe secundă. Dacă tot sunt la capitolul video, aparatul dispune de jack pentru microfon și căști.

Construcție
Din punct de vedere constructiv, Sony RX 10 IV este unu dintre cele mai bine construite aparate foto bridge, rezistent la stropi de apă și praf.
Ca o curiozitate, la exemplarul de test, blocul interior (tubul optic) se mișcă mai mult atunci când aparatul este oprit și tubul în poziția de parcare decât atunci când este extins la maxim (600mm). Oricum, jocul acesta este unul minim și îl constați numai atunci când zgâlțâi aparatul sau miști tu de capătul obiectivului. Chestie perfect normală la un aparat foto bridge super-zoom. Așadar nimic îngrijorător.
Butoanele de control sunt aerisite, fiind avantajate de construcția (mare) tip DSLR și răspund prompt la apăsare, sunt bine implementate și înglobate. Nu am găsit nimic de reproșat aici.
Compoziția de aliaj de magneziu își spune cuvântul. Aparatul este unul solid, atent construit. Și suficient de greu încât să îți dai seama de greutate – l-am purtat mereu cu mine, în rucsac. Am simțit din plin greutatea, fiind obișnuit cu un Olympus E-M10 și un obiectiv pancake la purtător.

Structura meniului a fost îmbunătățită, arată asemănător cu cea pe care o regăsim la Sony A9, inclusiv „My Menu” pentru salvarea setărilor folosite cel mai des.

Aparatul poate fi controlat prin intermediul telefonului inteligent folosindu-se tehnologia Wi-Fi. Pentru aceasta este necesară instalarea aplicației Play Memories Mobile.

Acumulatorul te ține, conform standardului CIPA, până la 400 de cadre. Eu unul nu am riscat să fac „pana prostului”, am plecat din casă întotdeauna cu acumulatorul încărcat atunci când am ieșit la „ședințe” de pozat.

Calitatea imaginii
Calitatea imaginii este una fantastică pentru mărimea senzorului și pentru un super zoom. Sony a făcut o treabă excelentă, jos pălăria!

Am încercat să îl folosesc în așa fel, încât să îmi dea aberații cromatice. Degeaba. De obicei, acestea devin vizibile la capătul scurt, în colțuri, la diafragmă maximă și la tele cam în tot cadrul, tot la diafragmă maximă.

În imaginea de mai sus, farul stâng al mașinii reflecta razele soarelui așa de puternic, încât nu te puteai uita la el. Asta este una din situațiile în care apar în mod normal cele mai deranjante aberații cromatice. Dar nu și la RX10.

Alt exemplu, este cel de mai jos. Soarele bătea în tabla acoperișului așa de puternic, încât te orbea pur și simplu.

Reflexiile sunt acceptabile. Vorbesc aici de cele care apar când soarele bate direct în obiectiv.

M-a surprins calitatea imaginii la valori ISO mari. Nu m-am simțit limitat de mărimea senzorului, ceea ce este un foarte mare plus pentru RX10 IV.

Focalizare
În privința focalizării, lucrurile sunt… complicate. Pe de o parte, autofocalizarea este foarte rapidă, pe de cealaltă parte… sunt momente din acelea când aparatul refuză să facă clarul și pace. Dacă am înțeles situațiile mai „extreme”, cum ar fi pasăre în zbor sau avioane, când sistemul trece pe „vânătoare”, situațiile în care vrei neapărat să tragi „macro” și nu se poate, că ești prea aproape de subiect și iarăși mergi la „vânătoare” sau alte situații care „chinuie” sistemul de autofocalizare, nu pot înțelege momentele când totul este ok și totuși aparatul devine mai încăpățânat ca un catâr. Exemplu: norii pe cer. Mie îmi place să fotografiez și norii, din când în când și când sunt atras de ei. Nu am întâmpinat probleme de autofocalizare de-a lungul anilor atunci când am vrut să „îngheț” o formație de nori pe cardul de memorie. Dar uite că mi s-a întâmplat cu RX 10 și nu înțeleg de ce. Am schimbat distanța focală, degeaba. Am schimbat zonele de focalizare, degeaba. În cele din urmă, după ce am reușit să mă enervez de-a binelea, am comutat pe focalizare manuală și voala, gata poza!

Autofocalizare:

Focalizare manuală:

Autofocalizare:

Nu înțeleg de ce unii susțin, în scris, că RX10 IV este aparatul foto bridge destinat fotografiei sport, atenție, pentru că are o rafală de 24 de cadre pe secundă. După părerea mea, un aparat foto destinat sportului excelează la viteza și precizia de focalizare. Rafala vine pe locul doi. Dar poate că sunt eu un fel de dinozaur, că nu înțeleg cum stă treaba.
Nu îmi dau seama cum reacționează aparatul la meciuri de fotbal, baschet sau raliuri. L-am testat doar la un spectacol aviatic (câteva ore) și la panning vehicule în trafic, prin oraș. Am avut rateuri numai la spectacolul aviatic, pe avioane în zbor razant și cu obiectivul în poziția maximă de tele. Odată pierdută focalizarea, greu o mai regăsește, mai ales că tu, ca fotograf, încerci să urmărești subiectul, în ciuda faptului că vizorul electronic nu te ajută, te miști din inerție și… experiență. Tocmai aici intervine supremația DSLR-urilor: datorită vizorului optic, fotograful poate urmări mult mai bine subiectul, chiar dacă se pierde punctul de focalizare. Pur și simplu combinația dintre sistemul de focalizare și vizor electronic (din partea mea, inclusiv ecranul LCD) nu te ajută în fotografia sport așa cum o face vizorul optic și sistemul specific DSLR.
La RX10 IV se adaugă și faptul că zoom-ul se face electric, nu mecanic. Apropo, dacă ar fi avut un zoom mecanic, împreună cu sistemul de focalizare bazat pe detecția de fază… Ar fi obținut un punctaj mai mare în fotografierea evenimentelor sportive!

Impresii
Unii sunt de părere că RX10 IV este un aparat destinat fotografiei de călătorie și de „vacanță”. Eu unul nu pot spune cu mâna pe inimă același lucru. Nu că nu ar face față cu brio oricăror provocări, pe aproape orice vreme. Mărimea și greutatea este factorul determinant în a-l lua sau nu într-o călătorie, drumeție sau vacanță. În plus, atrage și atenția persoanelor mai puțin „binevoitoare”. Ca o paranteză, cred că pentru vacanțe se pretează mai bine un Sony HX99, de exemplu.
Firește, poți pleca în vacanță cu orice, depinde cât de mușcat de fotografie ești. După experiența mea, pentru cine vrea să știe, am de ales între următoarele variante: full-frame (cu GPS), obiective 100-400mm și 16-35; m4/3 cu 12-40mm 2.8 și 9mm. Mă simt „confortabil” cu orice variantă. Nu mă dau în lături să plec „dotat” doar cu un singur obiectiv fix (am „comis-o”…). Dar… să spui că RX10 IV este aparatul de vacanță…

Cu cât îl folosesc mai mult, cu atât îmi place mai mult. Ce poate fi mai edificator decât atât?
Combinația dintre obiectiv, senzor și procesor de imagine, modul de „îmbinare” a acestor trei elemente, „magia” asta face ca imaginile luate cu RX10 Mark IV să fie, din punct de vedere tehnic, la nivelul unui senzor mai mare și de o foarte bună calitate.
Oricât de mult citești pe diverse forumuri, oricât de mult cauți review-uri, să vezi părerea altora, nimic nu se compară cu testarea personală. Fiecare dintre noi are stilul lui de fotografiere, preferințele sale, pretențiile sale, așteptările sale. Am fost întrebat de-a lungul timpului ce părere am despre un aparat sau un obiectiv. De fiecare dată am îndrumat spre testare personală, după ce mi-am spus părerea mea.
Ca orice fotograf, prefer o anumită marcă. Dar asta este numai o preferință, nu înseamnă nici pe departe că aparatele „concurenței” nu sunt bune. Ca să nu o mai lungesc, testați singuri, fie și doar pentru câteva zeci de minute, într-un showroom. Dacă nu aveți așa ceva prin preajmă, testați cu prima ocazie. Apelați la un prieten sau cunoștință care are aparatul respectiv. Găsiți o cale. Musai însă să examinați fotografiile luate pe calculator, nu în aparat sau telefon mobil.

Fotografierea în localități (street)
Din punct de vedere optic, RX10 IV este făcut pentru așa ceva. Este un all in one. Plaja focală pe care o acoperă este excelentă. Poți fotografia orice prin orașele și satele patriei multilateral nedezvoltate, hehehe. De la scene largi și până la detalii cocoțate sus, pe acoperișuri, creste, macarale.
Singurul inconvenient este… mărimea. Bate la ochi, adică nu poate fi trecut cu vederea. Arată „profi”, paparazzo style.

Spectacol aviatic
Am avut norocul ca pe durata în care am avut aparatul pentru teste să nimeresc și un spectacol aviatic pe Lacul Morii din București.
O să încep cu lucrurile mai puțin plăcute. Dar atenție: per total este un aparat foto bridge care face față în mai toate situațiile „normale”.

Trebuie să recunosc, aparatul s-a descurcat excelent pe subiecte încadrate la distanța focală de 600mm care nu se deplasează foarte repede. Am avut parte de greutăți la autofocalizare pe subiecte rapide. Aparatul are nevoie de timp pentru a regăsi focusul, iar asta este greu de contrabalansat în fotografia de aviație. Nu că sunt mare expert în așa ceva. Dar poate fi extrem de frustrant să te afli în situație de a nu putea înregistra un cadru pentru că aparatul nu găsește focusul.
Am încercat și ceva filmări. Odată subiectul prins în focus, îl urmărește destul de bine. (Am vrut să filmez 4K, dar, spre surprinderea mea, nu a vrut nici în ruptul capului, cardul fiind unul insuficient de rapid pentru Sony RX10 IV) Păcat, cu Panasonic G9 nu am avut probleme de genul ăsta, am filmat 4K. Pe de altă parte, înțeleg și pe Sony, expert în formatul video 4K. Pe scurt, asta este!) Ca și în cazul fotografierii, odată pierdut focusul durează până îl regăsește. Dat fiind particularitățile spectacolului aviatic, trebuie să miști aparatul odată cu subiectul, iar dacă mai adăugăm și câmpul de vedere mic la 600mm, vizorul electronic care dacă tragi rafală se „întrerupe”, zoomul electric…
Acum partea care mi-a plăcut: zona de focalizare Expand Flexible Spot (adică, dacă ai o singură zonă de focalizare și nu se poate focaliza cu acesta, aparatul folosește puncte de focalizare aflate în jurul acestuia). Tare de tot, mi-a plăcut extraordinar de mult, mai ales că vezi în timp real cum „lucrează” punctele de focalizare din jurul celui ales de tine. Și se mișcă destul de repede.

Fotografierea cu blițul încorporat
Surpriza a venit din partea blițului: mic, dar pentru cazuri de urgență acoperă toată plaja focală. Bine, la 600mm cu subiect aflat la distanță, nu ai șanse să bată până acolo. Dar la un interior normal, no problemo. Din specificații reiese că blițul acoperă o distanță de aproape 11 metri cu ISO setat pe auto.

Fotografierea de aproape
O chestiune importantă: distanța minimă de punere la punct nu se modifică chiar dacă se apelează la modul macro. Distanța minimă de focalizare este de doar 3cm la capătul wide (echivalent 24mm) și 72cm la capătul tele (echivalent 600mm). Din păcate nu am găsit o informație viabilă referitoare la raportul de mărire. În orice caz, să fotografiezi de aproape cu RX10 IV este o… provocare. Pentru a nu rata eventualele cadre importante pentru utilizator, acesta trebuie să știe la perfecție distanța minimă de focalizare. Nu să știe cât este, ci să o estimeze perfect, altfel riscă să piardă cadrul respectiv.
Sunt pasionat de fotografia macro până la un anumit punct. Cel mai mare raport de mărire folosit de mine a fost un 2:1, cel mai adesea însă folosesc 1:1 sau 1:2. Îmi place să privesc fotografii macro excepționale, dar în același timp sunt sceptic la obținerea de imagini „microscopice”. Focus stacking este perfect utilizabil la subiecți nemișcați. În natură însă, astfel de situații sunt destul de rare. Nu subiectul în sine poate fi neapărat problema, ci „suportul” pe care acesta stă. O frunză, o ramură, se poate mișca la cea mai slabă adiere de vânt. Mă rog, nu țin să dezbat acum subiectul macro.
RX10 IV este capabil de fotografii de aproape, fără discuție. Depinde însă de cât de mare este subiectul și de spațiul avut la dispoziție, având în vedere că la capătul tele ai nevoie de o distanță între planul senzorului (NU lentila frontală a obiectivului) de 72cm.
Eu l-am folosit la fotografierea acvariului și a ocupaților acestuia. Acolo unde am avut nevoie de cadre mai strânse am apelat la decupare. Mărimea senzorului permite acest lucru.

Această prezentare necesită JavaScript.

Fotografia de noapte
Fotografia de noapte se poate împarte în două părți importante (din punct tehnic, de abordare): cu aparatul ținut în mână și cu aparatul pe trepied. Datorită avansului tehnologic, atunci când suntem în trecere, putem renunța la trepied. RX10 IV nu face excepție. Este perfect utilizabil noaptea, prin oraș, indiferent de distanța focală folosită.
(Cadrul cu luna este unul decupat)

Fotografiere în rafală cu focalizare cotinuă

Filmare

Pro
– Construcția rezistentă.
– Încărcarea prin USB (alimentare oriunde, oricând cu power bank).
– Focalizarea rapidă.
– Măsurarea punctiformă a luminozității legată de punctul de focalizare.
– Parasolar.
– Al doilea ecran (iluminat).
– Posibilitatea de a folosi declanșator mecanic pe cablu (old style).
– Procesorul de imagine (preluat de la Sony a9).
– Bluetooth și NFC.
– Alegerea punctului de focalizare folosind ecranul tactil cu aparatul ținut la ochi (vizor electronic), inclusiv în modul video.
– Obturator electronic 1/32000s.
– Limitator distanță focală (complet și 3m – infinit).
– Ecranul tactil pe post de „joystick”, funcționează foarte fain. Atâta timp cât nu atingi ecranul cu… nasul. :).
– Calitatea imaginii pentru un senzor așa de mic!
– Cred că am mai spus-o: poate fi un aparat foto foarte interesant pentru pasionații de video.
– Auto ISO în modul manual cu utilizarea compensării expunerii.
– Posibilitatea de stabilire a timpului de expunere pentru creșterea valorii ISO (Auto ISO) cu ajutorul a cinci setări (Slower, Slow, Standard, Fast și Faster – pentru detalii vezi Sony Help Guide, ISO AUTO Min. SS).
– Datorită construcției, este un model care oferă o priză foarte bună.

Contra
– Ecranul tactil cu funcții limitate.
– Rateuri de focalizare specifice gamei în comparație cu DSLR.
– Nu vine cu încărcător extern, problematic când ai un al doilea acumulator. Încărcător extern opțional Sony BC-TRW.
– USB 2.0.
– Nu are timelaps.
– Nu are GPS (foarte util în fotografia de vacanță).
– Sistemul de stabilizare, chiar dacă este eficient, nu am reușit să îl fac să fie activ și la apăsarea pe jumătate a butonului de declanșare, chestie care pur și simplu m-a enervat la culme atunci când am folosit din plin cei 600mm distanță focală.

Reclame

Un gând despre &8222;Test Sony Cyber-shot DSC-RX10 IV&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.