Ce mai tura vura – comentarii la prezentarea noului model de către Mircea Bezergheanu

M-am „retras” de ceva vreme din lumea fotografică din România. Dar pentru că sunt un admirator Olympus, mi-am rupt trei ore să văd prezentarea noului Olympus OM-D E-M1X. Pentru cei care mai cred încă în supremația tehnologiei aspra creativității individului: posed poate prea multe aparate foto Olympus, atât pe film, cât și digitale, inclusiv E-M1 Mark II și un Canon 6D. Am avut în posesie personală atât Nikon APS-C, cât și Pentax APS-C. Din punct de vedere al testării, am renunțat să mai țin socoteala aparatelor și obiectivelor, al genților și rucsacurilor, imprimantelor, lumini… O scurtă trecere în revistă a mărcilor: Canon, Elinchrom, Fancier, Fujifilm, Hoya, Kata, Kenko, Lowepro, Manfrotto, Metz, National Geographic, Nikon, Olympus, Pentax, Samyang, Sigma, Sony, Tamrac, Tamron, Think Tank, Tokina și multe altele. Am enumerat toate astea nu pentru a mă umfla în pene, ci pentru a sublinia faptul că am o oarecare experiență în ceea ce privește echipamentele foto. Continuă lectura

Reclame

Aparate foto la început de 2019: Olympus și Panasonic

Citesc și îmi este greu să fiu „îngăduitor”. La început d an s-au „lansat” două aparate foto mirrorless din două categorii total diferite, din aproape toate punctele de vedere. Și mai interesant, de la producători care îmbrățișau (și cred că îmbrățișează și în continuare) aceeași montură: m4/3. Unul este Olympus, celălalt Panasonic.

Panasonic a decis să colaboreze cu alți doi producători de aparate foto: Leica și Sigma, din punctul meu de vedere producători ai căror aparate foto sunt mai puțin populare printre masa mare de fotografi amatori și profesioniști. Explicația: Leica este un produs de lux, Sigma (pe partea de aparatură), mai „neconvențional”. Rezultatul: un full frame pe care majoritatea l-a caracterizat ca fiind imens, cel puțin din două puncte de vedere: dimensiune/greutate și preț. De unde un întreg val de „nemulțumiți”, pe care nu îi voi înțelege nici dacă m-ar plăti! Ăștia, nemulțumiții, fac parte din cei cu o stimă de sine dusă până la absurd, eu îi numesc cu sindromul de „buricul pământului”. Din punct de vedere al marketing-ului, situația este cum nu se poate de „extraordinară”. Din punctul de vedere al unuia care a îmbrățișat fotografia din pură pasiune, un lucru care îți lasă un gust amar, asta dacă ești și o fire mai sensibilă.

Continuă lectura

Olympus E-M1X

Despre unii, despre alții raportați la Olympus E-M1X

24 ianuarie 2019. Olympus anunță noul său vârf de lance, Olympus E-M1X. Caracterizare varianta ultra-compactă: un corp mare cu un senzor mic. Și de aici încep părerile. Din păcate, din punctul meu de vedere, majoritatea total neavizate. Vorbesc unii pentru care mărimea senzorului, nivelul cât mai scăzut al zgomotului de imagine, autofocalizare mai rapidă ca viteza luminii înseamnă totul în viața lor. Nu știu dacă să le plâng de milă sau să le urez viață cât mai puțin pixelată. Continuă lectura

Noutăți de la Panasonic – Ianuarie 2019

București, 07 ianuarie 2019 – După anunțul făcut în cadrul Photokina 2018, Panasonic prezintă la CES 2019 două funcții cheie suplimentare ale aparatului foto mirrorless full-frame LUMIX S. Aparatele foto mirrorless full-frame LUMIX S și obiectivele vor fi disponibile de la sfârșitul lunii martie 2019 (Data disponibilității poate varia în funcție de zona de vânzare).

Prima funcție este cea de HLG Photo – permite fotografierea într-un interval dinamic mai mare decât în mod obișnuit. Culori mai vii cu o redare mai precisă, o mai bună redare a zonelor cu lumină puternică și a celor aflate în umbră.
Fotografiile HLG sunt generate ca fișier HSP, fișier ce poate fi redat, de exemplu, pe televizoarele 4K Panasonic. Imaginile afișate vor fi și mai pline de viață.

A doua funcție este modul de rezoluție înaltă (High Resolution), ideal pentru fotografierea peisajelor sau obiectelor de artă cu detalii delicate. Modul de funcționare este la fel ca cel existent pe anumite aparate foto format m4/3. Personal sunt tare curios să văd cum se comportă un senzor mare. De fapt, oare cât de bună va fi stabilizarea și de câtă energie este nevoie pentru a „suspenda” un senzor de o astfel de mărime.

Test Sony Cyber-shot DSC-RX10 IV

Sony Cyber-shot DSC-RX10 IV a fost anunțat în septembrie 2017, așadar acum un an de zile. Face parte din categoria aparatelor foto bridge (intermediare – între compact și aparate cu obiective detașabile) cu senzor de 1 inch. În afară de senzorul „mare”, vine cu un obiectiv super-zoom de la Zeiss, Vario-Sonnar T, cu o plajă focală echivalentă 35mm între 24-600mm, cu o luminozitate foarte bună pentru o astfel de plajă focală: f/2,4-4. Rafala maximă este de 24 de cadre pe secundă în jpeg + raw, cu full AF și AE. Tipul de focalizare este detecție de fază (pentru prima dată la seria RX10) cu 315 puncte ce acoperă 65% din cadru. Filmare 4K (XAVC S – format fișier video proprietar Sony, folosește MP4 la o rezoluție de 3840 × 2160 la 60 de cadre pe secundă pentru video și AAC sau LPCM pentru audio – necesită card de memorie SDXC). Problema cu formatul acest este software-ul care trebuie să suporte formatul pentru editare (Sony Vegas Pro, Adobe Creative Suite 6, Magix etc.). Pentru cine dorește să aprofundeze puțin mai mult formatul XAVC S poate începe aici. În afară de filmarea 4K și full HD, mai avem și modul de înaltă viteză: 240, 480 și 960 cadre pe secundă. Dacă tot sunt la capitolul video, aparatul dispune de jack pentru microfon și căști.

Continuă lectura

Despre Panasonic Lumix DC-G9

Test pe scurt – părerea mea este că un articol despre un asemenea aparat foto are nevoie de mult mai multă atenție decât pot eu acorda în acest moment. Am primit aparatul împreună cu obiectivul Panasonic Leica DG Elmarit 200mm f2.8 Power OIS, un monstru de obiectiv, atât la propriu, cât și la figurat.

Panasonic Lumix G9 a fost lansat la începutul anului acesta, ca un răspuns la GH5 pe partea foto. Așa se vorbește în târg. Cum nu sunt pasionat de filmări, așa o fi, nu am urmărit discuțiile pe această temă.
Senzorul m4/3 de 20,3 MP nu are filtru trece jos (low pass), acest lucru facilitând o claritate sporită a imaginilor captate și un interval dinamic mai ridicat (la fel ca modelul GH5). Tehnologia Colour Control determină culoarea, saturația și luminozitatea, pentru a capta cele mai corecte nuanțe, lucru constatat de mine în cele două săptămâni de utilizare.
G9 oferă și un mod de înaltă rezoluție, de 80 Mpx, prin înregistrarea unui cadru de 8 ori, aceste imagini fiind apoi „lipite” în una singură. Fiind o facilitate pe care nu o folosesc (are o singură chichiță majoră: nimic în cadru să nu se miște – așadar o facilitate pentru munca în studio, la fotografiat produse)
Pe partea de video, avem modul 4K la 60p și 50p (QFHD 4K: 3840 x 2160 / MP4).
Sistemul de focalizare este unul dintre cele mai rapide (Panasonic afirmă următoarele – scuzați engleza:) „Ultra-Fast AF / AFC Burst – DFD allows the LUMIX G9 to calculate focal lens movement by comparing depth of field values of two images at incredibly high speed. By combining the AF drive with a maximum read speed of 480 fps, the LUMIX G9 can achieve the industry’s fastest level AF in up to 0.04 seconds* and the world’s fastest 20 fps burst shooting with AFC** (*** 60 fps burst shooting with AFS).” Pot confirma rapiditatea sistemului de focalizare, dar cu rețineri vizavi de „rateurile” specifice aparatelor foto mirrorless, de care vorbesc mai mereu, indiferent dacă este vorba de un senzor m4/3 sau full frame (Sony, deocamdată). Firește, la această „imperfecțiune” joacă și obiectivul un rol important, mai ales dacă avem un superangular luminos și un teleobiectiv tot așa de luminos. Apar și situații în care aparatul confirmă focalizarea cu nimic clar în cadru… sau situații în lumină mai slabă când pur și simplu se refuză focalizarea, adică aparatul nu găsește punctul de clar, chiar dacă avem contrast de îți vine rău. Dar NU este nimic ieșit din comun pentru sistemul de focalizare specific mirrorless, cum spun adesea. Mi se pare ciudat că nu se prea vorbește deschis de aceste mici neajunsuri, care însă pot fi mari în anumite situații, dacă nu te duce capul să le contracarezi.

Restul îl puteți citi aici.

Test Olympus E-M10 Mark III

Seria M10 a fost lansată de Olympus la sfârșitul lunii ianuarie 2014. Pe atunci exista deja pe piață un OM-D, modelul E-M5, lansat în februarie 2012, dacă nu mă înșeală cumva memoria. Primul E-M10 a obținut în testele dpreview.com un scor de 80% și medalia de aur. Se aprecia faptul că Olympus nu „restricționa” partea de „software”/facilități față de modelele superioare OM-D (la modul, dacă acestea sunt prezenta în E-M10, atunci să fie implementate la fel ca pe modelele superioare). De reținut acest aspect, vă rog. E-M10 Mark II a apărut undeva trecut ușor de mijlocul anului 2015, așadar la puțin peste un an față de primul model. Și acesta a primit un punctaj de 80%, dar doar medalia de argint (pe dpreview.com). E-M10 Mark III are pe același site același scor: 80% și aceeași medalie de argint. Așa cum am scris în scurtul test despre E-M10 Mark II, am apreciat printre altele obturatorul electronic (articolul cu pricina îl găsiți aici). Acesta ar fi și unul din argumentele pentru care aș face un update în privința E-M10. Din păcate însă, inginerii de la Olympus au intervenit și au modificat modul cum poate fi folosit taman această „facilitate”. Dar despre asta mai târziu în articol.

Se spune despre Olympus E-M10 Mark III că este o variantă îmbunătățită a lui Mark II (cum altfel?). Depinde din ce punct de vedere privești. Dacă este să ne concentrăm asupra construcției, așa este. E-M10 Mark III este mai stilat și mai „mușchiulos”. Dacă ne luăm după caracteristicile pur tehnice, hm, nu prea. Ce m-a „durut” pe mine cel mai tare este obturatorul electronic (îmi cer scuze că tot aduc vorba despre acesta, dar este poate cea mai importantă „găselniță” față de primul model, pe lângă stabilizarea pe cinci axe). La Mark II, obturatorul electronic poate fi ales oricând prin intermediul alegerii modului de funcționare a obturatorului (nu se ține cont dacă te afli în prioritate de diafragmă sau de timp, de exemplu). La Mark III, funcția este disponibilă limitat, prin intermediul modului de fotografiere avansat (AP), unde nu poți alege direct timpul de expunere, aparatul oferind obturatorul electronic (silențios) într-un echivalent al modului P. Din păcate, modul silențios nu salvează setările făcute, cum ar fi de exemplu punctul de focalizare. Dacă treci pe alt mod și apoi înapoi la „silențios”, o iei de la capăt cu setările. Se pare că producătorul japonez s-a gândit la obturatorul electronic preponderent pentru situațiile când nu vrei să se audă declanșarea și nimic altceva. Eu unul l-am folosit mai ales când am vrut să folosesc diafragma maximă în plin soare – adio filtre ND. Sunt optimist totuși: îmi place să cred că Olympus va scoate un update de firmware care să rezolve anumite lucruri „neplăcute”.
Pe de altă parte, Olympus a gândit E-M10 Mark III ca un aparat foto entry level pentru seria OM-D, simplificând opțiunile (asta în varianta Olympus – oricum Mark III are atât de multe funcții încât poate bulversa și un utilizator mai versat, neobișnuit cu setările și dotările specifice Olympus). Trebuie spus de la bun început: chiar dacă este un aparat entry level din seria OM-D, oferă mult mai mult decât o face concurența pe același segment. Mă refer aici la numărul de butoane dedicate, posibilitățile de personalizare, la diverse filtre și moduri de fotografiere, regăsite pe modelele Olympus mai avansate (acestea sunt totodată simplificate și uneori, din păcate, cu posibilități reduse de reglare). Unii cataloghează E-M10 Mark III ca fiind de fapt un aparat foto mid-level (de nivel mediu, adică). Pentru cine vrea mai multe de la un OM-D și nu pot trece direct la vârful de gamă E-M1 Mark II, recomand așteptarea apariției modelului E-M5 Mark III, bănuiesc a fi lansat pe parcursul trimestrului I 2018.

Continuă lectura