Olympus E-M10 Mark III

La rugămintea unui amic, concluziile pe scurt în urma testării. O să urmeze un test amânunțit cât mai repede posibil.

Puncte pro:
– Cel mai nou procesor de imagine, TruePic Vlll, folosit și pe modelul de vârf. OM-D E-M1 Mark II.
– 121 de puncte de focalizare detecție de contrast
– JPEG-uri excelente
– stabilizarea pe 5 axe foarte efectivă
– corp elegant
– posibilități foarte bune de control (butoane dedicate, personalizare)
– Vizor OLED de rezoluție înaltă (cu mențiunea unei întârzieri neobișnuite în lumină artificială)
– Filmare 4K cu stabilizare excelentă
– WiFi cu utilizare necomplicată
– Ecranul tactil rabatabil cu răspuns excelent
– Meniu „simplificat”
– Indicator baterie cu 4 linii (mai exact, dar din păcate la fel de impredictibil ca la mai toate modelele Olympus m4/3)
– Butonul de scurtătură de pe partea stângă, lângă butonul de pornit/oprit – afișează Super-panoul de control (Super Control Panel) unde poți stabili parametrii importanți, cum ar fi ISO, balansul de alb, punctul de focalizare, diafragma, timpul de expunere, compensarea expunerii, formatul imaginii, tipul imaginii etc.
– Reducerea opțiunilor de meniul de personalizare, de la 99 (Mark II) la 43 de opțiuni, pentru majoritatea mai prietenos cu utilizatorul. Întregul meniu a fost redus, de la 125 de opțiuni la 72 de opțiuni.
– Poate fi purtat numai cu o curea de mână
– Răspunde foarte bine în modul auto (modifică timpul de expunere când aparatul detectează mișcare în cadru)
– Posibilități de procesare a imaginii captate direct în aparatul foto, inclusiv bracketing pentru filtrele artistice
Puncte minus:
– Unele facilități cu posibilități reduse de setare
– Setare ISO-Auto simplistă, îmi lipsește posibilitatea de alegerea a timpului de expunere minim
– Senzorul – la Mark III mă așteptam la un senzor de generație nouă (asta nu înseamnă că cel actual este prost)
– Nu se poate încărca acumulatorul prin conectorul micro USB (având în vedere faptul că reprezintă un aparat foto ideal pentru călătorii,acest lucru este un mare minus, părerea mea).
– Lipsa controlului RC a blițurilor – poate fi un factor important pentru unii dintre utilizatori
– Fiind catalogat pe bună dreptate ca fiind un aparat foto bun pentru călătorii, îi lipsește ceva esențial: GPS. Cred că Olympus se „încăpățânează” se ofere GPS datorită problemei cu alimentarea: și așa bateria este mică și lumea se vaită că nu ține mult în timp. Atenție! Nu cele cca. 330 de imagini la o singură încărcare este problema. Problema este că în timp ce un DSLR poate fi ținut pornit, gata de acțiune, aproape o zi întreagă, la mirrorless este imposibil dat fiind faptul că totul este electronic care papă curent… Ceea ce scade dramatic până și cele 330 de cadre.

Anunțuri

Test Sigma 100-400mm f/5-6.3 OS DG HSM [C]

Sigma a anunțat modelul 100-400mm F5-6.3 DG OS HSM în februarie anul acesta. Producătorul afirmă despre 100-400 că este un obiectiv compact și ușor, un super-teleobiectiv stabilizat optic, cu montură protejată la praf și stropi. Hm, la peste un kilogram (1160g) nu este tocmai un obiectiv ușor (nu?). Pe de altă parte, este ușor pentru un 100-400 (echivalentul Canon cântărește 1590g, un Nikon 80-400 1480g).  Din punct de vedere al dimensiunii, avem de a face cu un diametru maxim de cca. 86,4 mm și o lungime de 182,3 mm (cca. 240mm cu obiectivul extins) – firește fără parasolar. Dacă folosim și parasolarul, mai trebuie să adăugăm alți 74mm. Așadar, pentru un obiectiv FF (full frame) cu distanța focală între 100-400mm este unul de dimensiuni reduse.

Puteți citi mai multe aici.

„Connect with JVC” – Eveniment organizat de Photosetup

Miercuri, 14 iunie 2017, a avut loc o prezentare de camere de filmat JVC, prezentare organizată de firma Photosetup. Am fost prezent, deși nu sunt cameraman. Pur și simplu din curiozitate și pentru că sunt în concediu, altfel nu aveam cum să ajung la eveniment. Norocul meu, am aflat multe lucruri interesante.

Cine nu a auzit de JVC? JVC a fost fondată în 1927 sub denumirea „The Victor Talking Machine Company of Japan, Limited” ca filială a companiei de fonografe și discuri Victor Talking Machine Company  din SUA. În 1929 pachetul majoritar a fost transferat companiei RCA-Victor. În 1932 JVC a început să producă radiouri, iar în 1939 a fost introdus primul televizor alb-negru al Japoniei. În 1960 produce primul televizor color, 21CT-11B. Din 1953 JVC aparține companiei Matsushita, care a deținut pachetul majoritar până în august 2007. În anul 2008 formează o nouă companie împreună cu Kenwood Corporation, JVC Kenwood Holdings Inc, cu sediul principal și producția în Marea Britanie prin JVC Europe Ltd. și având filiale în 14 țări. (Sursă: Wikipedia)
Eu țin minte JVC de pe vremea casetelor și playerelor VHS.
Câteva date interesante despre JVC le găsiți aici.

Continuă lectura

Lensbaby Composer Tilt Transformer m4/3

De fiecare dată când testez un Lensbaby parcă mă re-îndrăgostesc. Așa am pățit și de data asta. Am avut în teste un Lensbaby Trio 28, montura m4/3. Testul apărut de curând pe blogul f64. După ce m-am „jucat” cu cele trei blocuri optice, m-am „lipit” de Sweet. Am deja un Tilt Transformer pentru m4/3, pe care îl folosesc din când în când cu un 50mm 1.8 D de la Nikon. Efectul este unul de miniatură. Cea mai fană chestie la această combinație: la f/1,8, zona clară este foarte îngustă când obiectivul este „îndoit”. Cu cât închizi diafragma, cu atât mai lată devine zona de claritate. Iar dacă ții obiectivul drept, ai o profunzime de câmp „enormă” și asta la un f/1,8 – îl poți folosi pe lumină slabă cu o profunzime de neegalat. Focalizare manuală, firește.

Acum voiam însă ceva asemănător efectului de Sweet, la un preț avantajos pentru mine, firește. Mi-a făcut cu ochiul un Lensbaby Composer – Tilt Transformer – Micro 4/3. „Zis și făcut”, am pus mâna pe unul. Ce a ieșit în urma „mariajului”? Un pozar fericit. Și articolul de față.

Continuă lectura

Test pe repede înainte: Yongnuo 35mm F2N

(Yongnuo 35mm F2N)

Am avut ocazia să testez până acum două obiective Yongnuo, Yongnuo YN 35mm f/2 și Yongnuo 50mm f/1.8, ambele pentru Canon. Testul îl găsiți aici.

De cum am aflat că Yongnuo 35mm F2N (Nikon) este disponibil la F64, nu m-am putut abține. Trebuia să îl testez. Mai ales că 35mm pentru Canon a fost unul dintre cele mai faine obiective fixe din categoria „ieftin și bun” pe care le-am testat de-a lungul anilor (primul meu articol „publicat” pe web datează din ianuarie 2009, mai exact 12.01.2009). Trebuia să aflu dacă cel de Nikon este la fel de bun. M-am adresat așadar celor dragi din F64 și mi s-a acordat permisiunea de a testa acest obiectiv împreună cu un Nikon D800 (poate că trebuia să iau un D610 pentru teste – aflați în articol de ce).

Am tot intervenit asupra articolului. A fost unul destul de greu de scris. În primul rând pentru că mi-a plăcut obiectivul în ciuda neajunsurilor. În al doilea rând pentru că am încercat să îmi răspund mie însumi la întrebarea de ce… una sau alta. De ce rezultatele sunt așa de contradictorii? Nici până acum nu am dat de răspunsuri satisfăcătoare. Dar cum articolul trebuie terminat în cele din urmă, iată ce a ieșit. Sper să fie util, cu precizarea că cele de mai jos reprezintă doar o părere. Alți utilizatori sau recenzenți pot avea firește alte păreri.

Primul lucru care te atrage la Yongnuo este prețul. Pentru cei care ocolesc brandul dat fiind „chinezărie”: lucrurile stau un pic altfel decât în mod normal, în special în ceea ce privește construcția. Ultimele modele de obiective scoase de producător sunt excelente pentru cât costă. Cum am spus și în articolul despre 50mm și 35mm pentru Canon: dacă aș avea nevoie de un 35mm chiar și pentru un full frame, aș alege cu siguranță pe cel de la Yongnuo. Fără discuții. Pentru un nepretențios ca mine este super OK. (Chestie valabilă pentru obiectivul Canon, da?)
Să vedem dacă acest lucru este valabil și pentru varianta de Nikon. Continuă lectura

Încotro?

Fotografia care m-a făcut să îmi pun întrebarea de mai sus este aceasta:

3p0c2060

La care se adaugă oboseala. Oboseala de a testa echipament, faptul că, în ciuda a ceea ce ar crede unii sau alții, nu îmi aduce nici un beneficiu în afară de plăcerea personală de a scrie despre aparatura foto testată. Nu am câștigat de pe urma articolelor mele decât puțin (raportat la timpul investit în articole și raportat la numărul de articole scrise în cei câțiva ani de când o fac) și aleatoriu. Nu am scris pentru vizualizări sau faimă. Sau trafic… Îi las pe alții să o facă pentru așa ceva.

Continuă lectura

Scurt review Canon EOS 6D

Dedic acest mic articol prietenului meu Alex Chelba cu speranța că îl va citi și el mai târziu, după ce se face bine. Multă sănătate, Alex!

Actualizare: Alex nu mai este. S-a stins la spital, după mai multe stopuri cardiace, am auzit. La 33 de ani. Lumină bună acolo unde te afli!

Alex

***

Canon EOS 6D 01

Canon 6D se află de ceva vreme pe piață. Cu siguranță s-a scris și se va scrie în continuare despre el. Unii îl iubesc, alții mai puțin. Cert este că mie nu îmi pasă ce păreri au alții despre el. Atenția mi-a fost atrasă de reducerile ce au loc periodic la acest model. Un aparat foto full frame la prețul de 5.000 de lei sună al naibii de atrăgător. Iar de când am putu testa un Sony 7S un timp mai îndelungat am început să mă gândesc din ce în ce mai serios la un full frame. Nu că mi-ar trebui neapărat. Mă gândesc că un full frame și un 50mm clasic ar fi suficient pentru ceea ce fac eu acum: fotografie de plăcere. Și aș pune pariu că ar fi suficient și pentru altceva decât fotografia amatoricească! Continuă lectura