Ce mai tura vura – comentarii la prezentarea noului model de către Mircea Bezergheanu

M-am „retras” de ceva vreme din lumea fotografică din România. Dar pentru că sunt un admirator Olympus, mi-am rupt trei ore să văd prezentarea noului Olympus OM-D E-M1X. Pentru cei care mai cred încă în supremația tehnologiei aspra creativității individului: posed poate prea multe aparate foto Olympus, atât pe film, cât și digitale, inclusiv E-M1 Mark II și un Canon 6D. Am avut în posesie personală atât Nikon APS-C, cât și Pentax APS-C. Din punct de vedere al testării, am renunțat să mai țin socoteala aparatelor și obiectivelor, al genților și rucsacurilor, imprimantelor, lumini… O scurtă trecere în revistă a mărcilor: Canon, Elinchrom, Fancier, Fujifilm, Hoya, Kata, Kenko, Lowepro, Manfrotto, Metz, National Geographic, Nikon, Olympus, Pentax, Samyang, Sigma, Sony, Tamrac, Tamron, Think Tank, Tokina și multe altele. Am enumerat toate astea nu pentru a mă umfla în pene, ci pentru a sublinia faptul că am o oarecare experiență în ceea ce privește echipamentele foto. Continuă lectura

Reclame

Aparate foto la început de 2019: Olympus și Panasonic

Citesc și îmi este greu să fiu „îngăduitor”. La început d an s-au „lansat” două aparate foto mirrorless din două categorii total diferite, din aproape toate punctele de vedere. Și mai interesant, de la producători care îmbrățișau (și cred că îmbrățișează și în continuare) aceeași montură: m4/3. Unul este Olympus, celălalt Panasonic.

Panasonic a decis să colaboreze cu alți doi producători de aparate foto: Leica și Sigma, din punctul meu de vedere producători ai căror aparate foto sunt mai puțin populare printre masa mare de fotografi amatori și profesioniști. Explicația: Leica este un produs de lux, Sigma (pe partea de aparatură), mai „neconvențional”. Rezultatul: un full frame pe care majoritatea l-a caracterizat ca fiind imens, cel puțin din două puncte de vedere: dimensiune/greutate și preț. De unde un întreg val de „nemulțumiți”, pe care nu îi voi înțelege nici dacă m-ar plăti! Ăștia, nemulțumiții, fac parte din cei cu o stimă de sine dusă până la absurd, eu îi numesc cu sindromul de „buricul pământului”. Din punct de vedere al marketing-ului, situația este cum nu se poate de „extraordinară”. Din punctul de vedere al unuia care a îmbrățișat fotografia din pură pasiune, un lucru care îți lasă un gust amar, asta dacă ești și o fire mai sensibilă.

Continuă lectura

Olympus E-M1X

Despre unii, despre alții raportați la Olympus E-M1X

24 ianuarie 2019. Olympus anunță noul său vârf de lance, Olympus E-M1X. Caracterizare varianta ultra-compactă: un corp mare cu un senzor mic. Și de aici încep părerile. Din păcate, din punctul meu de vedere, majoritatea total neavizate. Vorbesc unii pentru care mărimea senzorului, nivelul cât mai scăzut al zgomotului de imagine, autofocalizare mai rapidă ca viteza luminii înseamnă totul în viața lor. Nu știu dacă să le plâng de milă sau să le urez viață cât mai puțin pixelată. Continuă lectura

Panasonic Lumix G 14mm f/2.5 II ASPH

Panasonic Lumix G 14mm f/2.5 II ASPH este, din punct de vedere al anului de apariție, un obiectiv vechi, de câțiva ani buni. Dacă nu mă înșeală memoria, a fost anunțat undeva prin septembrie 2014, ca succesor al primei variante. Nu cunosc și nu am testat prima variantă. Din câte am putut citi, varianta II oferă aceeași formulă optică, diferența fiind doar una ce ține de cosmetică.

După ce am cumpărat obiectivul, mi-am dat mult mai bine seama de cât de compact poate fi un sistem m4/3. Stați așa, nu dați năvală… Primul meu kit m4/3 a fost (și este în continuare, pentru că nu m-a lăsat inima să mă despart de el) un Olympus PEN E-P2 (anunțat în 2009) cu Olympus M.Zuiko Digital 17mm 1:2.8 Pancake (anunțat și el tot în 2009, împreună însă cu primul PEN E). O combinație mortal de compactă. Dar… acest prim kit nu se poate compara cu un OM-D E-M10 și Panasonic 14mm varianta II. Este altă mâncare tehnică! Pur și simplu am rămas încântat de dimensiunea compacta a obiectivului Panasonic. Este destul de luminos și foarte rapid în autofocalizare. Pe scurt, mic și al dracului! Continuă lectura

Bătrânul M.Zuiko Digital Olympus 17mm 1:1.8

Concediu 2018. Aveam nevoie de un obiectiv fix bun la de toate, luminos și destul de compact. Unul cu un unghi de cuprindere ceva mai larg decât clasicul 25mm (vorbesc de formatul m4/3). Anul acesta am primit pe perioada concediului un G9 și un monstru de obiectiv, Panasonic Leica DG Elmarit 200mm f2.8 Power OIS, de la Panasonic Români. Așadar , un David și un Goliat. De la cei de la F64 am împrumutat, tot spre testare, un Sigma 16mm F1.4 pentru formatul m4/3. Despre Panasonic am scris aici, despre Sigma aici. Obiectivele au fost cam grele, așa că pentru tura numărul doi am vrut să iau ceva mai ușor. Cei de la F64 mi-au împrumutat, după ce am predat Sigma 16mm, acest Olympus 17mm f1.8.

Apărut în 2012, este deja un obiectiv „bătrân” care, cred, nu mai are nevoie de nici o prezentare… deosebită.

Pentru cine este interesat de continuarea articolului, clic aici. Mulțumesc frumos.

 

Mic test Olympus M.Zuiko ED 17mm f/1.2 Pro

Olympus M.Zuiko ED 17mm f/1.2 Pro. Primit la test odată cu gemenul din tripleții f/1,2 de la Olympus, cel de 45mm f/1,2 PRO. Dacă 45mm a scăpat de ploaie, nu pot spune același lucru despre 17mm. Așa a fost să fie, un vichend ploios.

Sâmbătă 19.05.2018 a fost prima dată când i-am dat drumul pe stradă! Firește, cu botniță (aka parasolarul de tip petală.) Dimineața spre prânz, a plouat slab. Seara, ceva mai tare. De fiecare dată în exercițiul funcțiunii, care este. Dar fiind obiectiv pro, la fel ca și aparatul din dotare, nu contează vremea. Voință să fie Continuă lectura

Mic test Olympus M.Zuiko ED 45mm f/1.2 Pro

Olympus M.Zuiko ED 45mm f/1.2 Pro a fost anunțat în octombrie 2017, împreună cu Olympus M.Zuiko Digital ED 17mm F1.2 Pro. Prietenii de la F64 s-au gândit să îmi ofere ocazia să testez ambele obiective în aceeași perioadă de timp. Mi-a fost un pic greu să aleg ce obiectiv să testez primul. Fiind sâmbătă, am zis să încep cu 45mm. Nu mă întrebați de ce, nici eu nu știu. Dacă ar fi să mă iau strict după distanța focală, este un obiectiv preponderent pentru portrete, echivalent a unei distanțe focale de 90mm raportat la aparatele foto cu captor de imagine format 35mm (full-frame). F/1.2 înseamnă din punct de vedere al profunzimii de câmp, raportat tot la formatul 35mm, un f/2,4. Asta pentru matematicienii din noi. Pentru fotograful care nu își bate capul foarte mult cu despicarea tehnicii în patru, toate acestea contează mai puțin.

Olympus a „reușit” să ofere un total de trei obiective cu diafragma maximă de f/1,2 culmea, la aproape aceleași dimensiuni. Diferă doar diametrul și greutatea, în ordinea distanței focale: 17mm (lungime 87mm, diametru 68,2mm, greutate 390g, diametru filtru 62mm), 25mm (lungime 87mm, diametru 70mm, greutate 410g, diametru filtru 62mm), 45mm (lungime 84,9mm, diametru 70mm, greutate 410g, diametru filtru 62mm). Toate obiectivele vin cu parasolar și husă, așa cum șade bine unui obiectiv din vârful de gamă. Continuă lectura