Test scurt – Venus Optics Laowa 7.5mm f/2 Ultra-Light Version

Am așteptat să testez un astfel de obiectiv de când am citit pentru prima dată despre el. Laowa 7.5mm f/2 a fost anunțat de producătorul chinez în septembrie 2016. Venus Optics a lansat atunci două obiective aș putea spune similare, unul pentru full frame (Laowa 15mm f/2 FE Zero-D) și altul pentru MFT (Laowa 7.5mm f/2). Producătorul chinez a catalogat obiectivele ca fiind din gama premiu, având specificații „extreme”. Prima impresie despre Laowa 7.5mm f/2 confirmă extrem de aproape ca făcând parte din gama premiu, dacă nu ar fi implementarea oarecum nefericită a parasolarului. Personal cred că 7,5mm f/2 este mai prietenos cu utilizatorul decât 15mm f/2 varianta pe full frame. Decisiv este faptul că la MFT setezi diafragma la f/5,6 și puțin sub infinit și ai cam totul clar, fără a îți mai bate capul cu punerea la punct manuală. La 15mm lucrurile stau altfel, având de a face cu un full frame, unde punerea la punct este mai pretențioasă. În plus, una este să faci clarul prin vizorul optic, fie el și unul mare și luminos, alta printr-un vizor electronic, cu posibilitatea de mărire a imaginii sau focus peaking.

Un adevăr despre producătorul chinez, de unde pentru mine și explicația de ca la noi nu prea se „vinde”, în ciuda calității foarte bune: Laowa nu este un nume foarte bine cunoscut pentru obiective produse de terți, cum ar fi producătorii Sigma, Tamron sau Samyang. Pentru cunoscători însă (se pare că prea puțini la noi), Venus Optics începe să aibă reputația unui producător serios, interesant și inovator. În timp ce scriu aceste rânduri îmi aduc aminte cum am citit despre începutul produselor japoneze de după al doilea război mondial: acestea erau văzute ca și „chinezăriile” de azi. Cred că istoria se repetă și nu va trece foarte mult timp și Made in China va fi similar cu Made in Japan.

Continuă lectura

Reclame

Test Olympus E-M10 Mark III

Seria M10 a fost lansată de Olympus la sfârșitul lunii ianuarie 2014. Pe atunci exista deja pe piață un OM-D, modelul E-M5, lansat în februarie 2012, dacă nu mă înșeală cumva memoria. Primul E-M10 a obținut în testele dpreview.com un scor de 80% și medalia de aur. Se aprecia faptul că Olympus nu „restricționa” partea de „software”/facilități față de modelele superioare OM-D (la modul, dacă acestea sunt prezenta în E-M10, atunci să fie implementate la fel ca pe modelele superioare). De reținut acest aspect, vă rog. E-M10 Mark II a apărut undeva trecut ușor de mijlocul anului 2015, așadar la puțin peste un an față de primul model. Și acesta a primit un punctaj de 80%, dar doar medalia de argint (pe dpreview.com). E-M10 Mark III are pe același site același scor: 80% și aceeași medalie de argint. Așa cum am scris în scurtul test despre E-M10 Mark II, am apreciat printre altele obturatorul electronic (articolul cu pricina îl găsiți aici). Acesta ar fi și unul din argumentele pentru care aș face un update în privința E-M10. Din păcate însă, inginerii de la Olympus au intervenit și au modificat modul cum poate fi folosit taman această „facilitate”. Dar despre asta mai târziu în articol.

Se spune despre Olympus E-M10 Mark III că este o variantă îmbunătățită a lui Mark II (cum altfel?). Depinde din ce punct de vedere privești. Dacă este să ne concentrăm asupra construcției, așa este. E-M10 Mark III este mai stilat și mai „mușchiulos”. Dacă ne luăm după caracteristicile pur tehnice, hm, nu prea. Ce m-a „durut” pe mine cel mai tare este obturatorul electronic (îmi cer scuze că tot aduc vorba despre acesta, dar este poate cea mai importantă „găselniță” față de primul model, pe lângă stabilizarea pe cinci axe). La Mark II, obturatorul electronic poate fi ales oricând prin intermediul alegerii modului de funcționare a obturatorului (nu se ține cont dacă te afli în prioritate de diafragmă sau de timp, de exemplu). La Mark III, funcția este disponibilă limitat, prin intermediul modului de fotografiere avansat (AP), unde nu poți alege direct timpul de expunere, aparatul oferind obturatorul electronic (silențios) într-un echivalent al modului P. Din păcate, modul silențios nu salvează setările făcute, cum ar fi de exemplu punctul de focalizare. Dacă treci pe alt mod și apoi înapoi la „silențios”, o iei de la capăt cu setările. Se pare că producătorul japonez s-a gândit la obturatorul electronic preponderent pentru situațiile când nu vrei să se audă declanșarea și nimic altceva. Eu unul l-am folosit mai ales când am vrut să folosesc diafragma maximă în plin soare – adio filtre ND. Sunt optimist totuși: îmi place să cred că Olympus va scoate un update de firmware care să rezolve anumite lucruri „neplăcute”.
Pe de altă parte, Olympus a gândit E-M10 Mark III ca un aparat foto entry level pentru seria OM-D, simplificând opțiunile (asta în varianta Olympus – oricum Mark III are atât de multe funcții încât poate bulversa și un utilizator mai versat, neobișnuit cu setările și dotările specifice Olympus). Trebuie spus de la bun început: chiar dacă este un aparat entry level din seria OM-D, oferă mult mai mult decât o face concurența pe același segment. Mă refer aici la numărul de butoane dedicate, posibilitățile de personalizare, la diverse filtre și moduri de fotografiere, regăsite pe modelele Olympus mai avansate (acestea sunt totodată simplificate și uneori, din păcate, cu posibilități reduse de reglare). Unii cataloghează E-M10 Mark III ca fiind de fapt un aparat foto mid-level (de nivel mediu, adică). Pentru cine vrea mai multe de la un OM-D și nu pot trece direct la vârful de gamă E-M1 Mark II, recomand așteptarea apariției modelului E-M5 Mark III, bănuiesc a fi lansat pe parcursul trimestrului I 2018.

Continuă lectura

Review Fujifilm GFX 50S

Cuvânt înainte

Am fost luat pe nepregătite când mi s-a propus să testez o întreagă trusă Fuji GFX. Nu mi-a trecut niciodată prin cap posibilitatea de a testa un asemenea aparat, mai ales că nu practic fotografia ca profesie și deci nu am studio foto. Firește, l-am văzut expus în magazinul F64 din București, ba mai făceam și glume din când în când pe seama posibilității de a-l testa.
Despre ce este vorba?

Trusa GFX despre care voi povesti în cele ce urmează este compusă din corp Fujifilm GFX 50S, FujiFilm Fujinon Mid-telephoto macro 1:0.5 GF 120mm F4 Macro R LM OIS WR, FujiFilm Fujinon Standard prime GF 63mm F2.8 R WR și FujiFilm Fujinon Wide-angle standard zoom GF 32-64mm F4 R LM WR. Toate „ambalate” într-un geamantan de transport din plastic dur și cu burete la interior.

„Testul” nu este unul clasic. Nu o să găsiți test de ISO, de exemplu. Cele ce urmează reprezintă scurta mea experiență despre formatul mediu. Continuă lectura

Test Sigma 16mm 1.4, montura Sony

Recunosc încă din start că am fost surprins de construcția noului obiectiv. În mod cât se poate de pozitiv. Obiectivul este orice altceva în afară de mic. Din punct de vedere al greutății nu este unul ieșit din comun, cântărește doar 405g.
Se poate spune că Sigma 16mm 1.4 este o continuare sau o completare la Sigma 30mm 1.4, lansat în 2016.

Referitor la construcție, este cea mai solidă și frumoasă construcție a unui obiectiv fix luminos pentru montura Sony E și Micro Four Thirds. Ce ar mai fi de spus? Citiți testul complet pe blogul F64: SIGMA 16MM F/1.4 DC DN [C] – MONTURA SONY E, CU SORIN VOICU

Tamron 24-70mm F2.8 SP VC USD G2

Tamron a evoluat în ultimul timp devenind din ce în ce mai bun, atât la capitolul construcție, cât și la optică. „Pe vremuri”, producătorul era cunoscut datorită calității optice și mai puțin datorită calității constructive. A început „de jos”, dar și-a ridicat constant calitatea cu fiecare model nou lansat. Nici acum nu pot uita primul meu Tamron, 70-300mm f/4-5,6 DI LD macro 1:2. L-am folosit pe un 350D și un 20D. L-am testat chiar și pe un full frame. Vremuri… Mi-a plăcut de asemenea 28-75-ul f/2,8, 17-50 f/2,8 cu și fără stabilizare, obiectivele macro… Pot spune că am experiență îndelungată și plăcută cu obiectivele Tamron.
Tamron 24-70mm F2.8 SP VC USD G2 se află la a doua generație de obiectiv full frame, așa cum spune și denumirea (G2). Diferențele între versiunea 1 și cea actuală sunt foarte mari. Dacă nu ar scrie Tamron pe ele nu ți-ai da seama că ambele sunt produsul aceluiași producător. Continuă lectura

Olympus E-M1 Mark II – mai aproape de aparatul perfect

Cuvânt înainte

În momentul în care scriu aceste rânduri, Olympus E-M1 Mark II poate părea pentru unii deja un aparat vechi. Modelul a fost anunțat pe 19 septembrie 2016, așadar cu mai bine de un an de zile în urmă, iar cei de la Olympus au afirmat că noul E-M1 Mark II a fost gândit pentru o durată de 4 ani. Sentimentele mele față de modelul Mark II sunt unele amestecate. Pentru cine se întreabă ce rol au sentimentele într-un articol de prezentare: când scriu un articol iau în calcul totul, inclusiv sentimentele. Olympus a fost pentru mine un tovarăș de nădejde, nu m-a lăsat niciodată baltă (iar dacă a făcut-o de-a lungul a peste zece, unșpe ani, atunci mai mult ca sigur că vina mi-a aparținut dacă nu în întregime atunci aproape în întregime). Am pornit în lumea DSLR cu Olympus E-500 la pachet cu cele două obiective (pe cel „mic” l-am măritat odată cu aparatul, culmea, cel care l-a cumpărat s-a arătat foarte încântat de el, mai avea unul și la folosește pe ambele pentru cursuri foto). Pe cel mare, 40-150mm, îl mai am și acum. O să vă dați seama de ce am adus vorba de asta mai târziu.

Să nu credeți că nu am vrut să scriu un articol mai repede, la „cald”, odată cu apariția aparatului pe piață. Dar acest lucru este la noi cam imposibil. Piața din România nu este una foarte mare pentru aparatele foto Olympus (deocamdată, lucru care începe să se schimbe, tendința multora este de a trece pe mirrorless, Olympus stând foarte bine în acest segment), de unde și interesul redus pentru noi din partea producătorului japonez. Nu am stat să urmăresc când a ajuns eventual primul exemplar de teste la noi și nici nu mă interesează cine l-a testat (primul al doilea ș.a.m.d.). Că l-am primit în sfârșit după aproape un an de zile… mai contează? Nu, nu sunt sarcastic, doar prezint faptele și chiar nu mă interesează astfel de aspecte. Între timp și-au dat mulți cu părerea, fiecare în stilul lui sau poate nu, puțin îmi pasă. Eu sunt doar sincer bucuros că am posibilitatea să îl iau la un test drive.

Am primit pachetul cu obiectivul 12-40 f2.8 PRO. Cum posed de ceva vreme un 12-40, obiectivul nu a reprezentat o surpriză pentru mine. Aparatul însă da, după cum se va vedea în cele ce urmează. Continuă lectura

Olympus E-M10 Mark III

La rugămintea unui amic, concluziile pe scurt în urma testării. O să urmeze un test amânunțit cât mai repede posibil.

Puncte pro:
– Cel mai nou procesor de imagine, TruePic Vlll, folosit și pe modelul de vârf. OM-D E-M1 Mark II.
– 121 de puncte de focalizare detecție de contrast
– JPEG-uri excelente
– stabilizarea pe 5 axe foarte efectivă
– corp elegant
– posibilități foarte bune de control (butoane dedicate, personalizare)
– Vizor OLED de rezoluție înaltă (cu mențiunea unei întârzieri neobișnuite în lumină artificială)
– Filmare 4K cu stabilizare excelentă
– WiFi cu utilizare necomplicată
– Ecranul tactil rabatabil cu răspuns excelent
– Meniu „simplificat”
– Indicator baterie cu 4 linii (mai exact, dar din păcate la fel de impredictibil ca la mai toate modelele Olympus m4/3)
– Butonul de scurtătură de pe partea stângă, lângă butonul de pornit/oprit – afișează Super-panoul de control (Super Control Panel) unde poți stabili parametrii importanți, cum ar fi ISO, balansul de alb, punctul de focalizare, diafragma, timpul de expunere, compensarea expunerii, formatul imaginii, tipul imaginii etc.
– Reducerea opțiunilor de meniul de personalizare, de la 99 (Mark II) la 43 de opțiuni, pentru majoritatea mai prietenos cu utilizatorul. Întregul meniu a fost redus, de la 125 de opțiuni la 72 de opțiuni.
– Poate fi purtat numai cu o curea de mână
– Răspunde foarte bine în modul auto (modifică timpul de expunere când aparatul detectează mișcare în cadru)
– Posibilități de procesare a imaginii captate direct în aparatul foto, inclusiv bracketing pentru filtrele artistice
Puncte minus:
– Unele facilități cu posibilități reduse de setare
– Setare ISO-Auto simplistă, îmi lipsește posibilitatea de alegerea a timpului de expunere minim
– Senzorul – la Mark III mă așteptam la un senzor de generație nouă (asta nu înseamnă că cel actual este prost)
– Nu se poate încărca acumulatorul prin conectorul micro USB (având în vedere faptul că reprezintă un aparat foto ideal pentru călătorii,acest lucru este un mare minus, părerea mea).
– Lipsa controlului RC a blițurilor – poate fi un factor important pentru unii dintre utilizatori
– Fiind catalogat pe bună dreptate ca fiind un aparat foto bun pentru călătorii, îi lipsește ceva esențial: GPS. Cred că Olympus se „încăpățânează” se ofere GPS datorită problemei cu alimentarea: și așa bateria este mică și lumea se vaită că nu ține mult în timp. Atenție! Nu cele cca. 330 de imagini la o singură încărcare este problema. Problema este că în timp ce un DSLR poate fi ținut pornit, gata de acțiune, aproape o zi întreagă, la mirrorless este imposibil dat fiind faptul că totul este electronic care papă curent… Ceea ce scade dramatic până și cele 330 de cadre.