Mic test Capture One 12

Nu este despre hardware, este despre software. Legat de fotografie. Pentru cei interesați, ajungeți la articol prin click pe imagine. Mulțumesc.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Reclame

Următorul nivel?

Îmi este greu… să umplu aceste pagini albe. Mă „chinui” de câteva zile. Se spune că o decizie luată te eliberează. Da de unde!

Am scris nenumărate articole despre aparatura foto. Din pasiune. Țin minte că pe vremea când căutam informații despre un aparat foto sau altul, despre un obiectiv anume, găseam numai pe site-uri din „afară”. De aici a pornit totul…

Acum, în 2018, mă „uit” în jur și nu am ce mai vedea… Piața foto a „căzut” în asemenea hal, la noi, încât puțini mai „rezistă” în privința promovării. Sunt alte ținte… Și m-am săturat pur și simplu să mă rog de ceva de testat. Nu că cer beneficii materiale, o fac din plăcere. Sau mai bine zis am făcut-o… Nu pot să uit așa de ușor cum încercam să obțin un anumit aparat sau un anumit obiectiv… despre care nici acum nu am văzut un articol mai de doamne ajută. Am înțeles cu greu, nu mai există „fonduri” / exemplare de test. Recesiune în toată regula. Apoi, diverse interese, peste putința mea de înțelegere.

Peste toate astea… decizia de a plăti regulat pentru un domeniu web marca punct ro, domeniu plătit deja „pe viață” (chestie de principiu, nu de bani), la care se adaugă cheltuielile cu serverul. Și pentru ce? Am primit rareori încurajări, în afară de un număr de persoane pe care le număr pe degete. Și cărora le mulțumesc. A venit însă timpul să pun testele în cui. Ceea ce va mai apare va fi despre ceea ce posed personal. Care în mai puțin de un an devin „relicve”. Întotdeauna am încercat să mă împotrivesc curentului. Se vorbește în exces de tehnică și mai puțin sau aproape deloc de sufletul fotografiei. Sunt pline paginile de net punct ro de forumuri de slăvire a producătorului, de dezbateri pe chestii pur tehnice. Nu zic că tehnica nu contează, dar la naiba, poți face fotografie și cu un compact subacvatic! Fotografia, da? Nu cadre! Asta pentru cine este în stare să înțeleagă diferența.

Mi-am pierdut speranța că oamenii vor fi destul de lucizi încât să facă anumite deosebiri. Este mult mai comod să „vânezi” tehnica decât să înțelegi fotografia. Goana după tehnică, promovată, firește de orice producător, orice magazin foto, fiecare cu interesele sale. Ce mă întristează este însă lipsa calității reale a materialelor, scrise sau filmate. Totul este de suprafață. De discuții la subiect… nici nu mă gândesc să deschid discuția, de jenă. Trist, s-a pierdut „arta” de a discuta, cu argumente,arta de a asculta și părerea altora. Fiecare știe, cunoaște, este el burico del mondo

Suntem atât de dezbinați…

Lumină bună tuturor!

Test Sony Cyber-shot DSC-RX10 IV

Sony Cyber-shot DSC-RX10 IV a fost anunțat în septembrie 2017, așadar acum un an de zile. Face parte din categoria aparatelor foto bridge (intermediare – între compact și aparate cu obiective detașabile) cu senzor de 1 inch. În afară de senzorul „mare”, vine cu un obiectiv super-zoom de la Zeiss, Vario-Sonnar T, cu o plajă focală echivalentă 35mm între 24-600mm, cu o luminozitate foarte bună pentru o astfel de plajă focală: f/2,4-4. Rafala maximă este de 24 de cadre pe secundă în jpeg + raw, cu full AF și AE. Tipul de focalizare este detecție de fază (pentru prima dată la seria RX10) cu 315 puncte ce acoperă 65% din cadru. Filmare 4K (XAVC S – format fișier video proprietar Sony, folosește MP4 la o rezoluție de 3840 × 2160 la 60 de cadre pe secundă pentru video și AAC sau LPCM pentru audio – necesită card de memorie SDXC). Problema cu formatul acest este software-ul care trebuie să suporte formatul pentru editare (Sony Vegas Pro, Adobe Creative Suite 6, Magix etc.). Pentru cine dorește să aprofundeze puțin mai mult formatul XAVC S poate începe aici. În afară de filmarea 4K și full HD, mai avem și modul de înaltă viteză: 240, 480 și 960 cadre pe secundă. Dacă tot sunt la capitolul video, aparatul dispune de jack pentru microfon și căști.

Continuă lectura

Bătrânul M.Zuiko Digital Olympus 17mm 1:1.8

Concediu 2018. Aveam nevoie de un obiectiv fix bun la de toate, luminos și destul de compact. Unul cu un unghi de cuprindere ceva mai larg decât clasicul 25mm (vorbesc de formatul m4/3). Anul acesta am primit pe perioada concediului un G9 și un monstru de obiectiv, Panasonic Leica DG Elmarit 200mm f2.8 Power OIS, de la Panasonic Români. Așadar , un David și un Goliat. De la cei de la F64 am împrumutat, tot spre testare, un Sigma 16mm F1.4 pentru formatul m4/3. Despre Panasonic am scris aici, despre Sigma aici. Obiectivele au fost cam grele, așa că pentru tura numărul doi am vrut să iau ceva mai ușor. Cei de la F64 mi-au împrumutat, după ce am predat Sigma 16mm, acest Olympus 17mm f1.8.

Apărut în 2012, este deja un obiectiv „bătrân” care, cred, nu mai are nevoie de nici o prezentare… deosebită.

Pentru cine este interesat de continuarea articolului, clic aici. Mulțumesc frumos.

 

Review Sigma 16mm f1.4 DC DN

Am primit, chiar înainte de a pleca în concediu, un Sigma 16mm f/1,4 pentru m4/3, pe care l-am folosit pe un Panasonic Lumix DC-G9, obținut și el pentru teste.

Pot spune că Sigma și-a făcut un obicei în a scoate pe piață obiective pentru montura Sony E (montura dedicată aparatelor NEX) și micro4/3 în același timp (obiective identice, singura diferență fiind montura). Au făcut asta cu prima pereche de obiective Sigma 30mm F2.8 EX DN și Sigma 19mm F2.8 EX DN lansate în 2012 (îl am și acum pe cel de 19mm pentru montura m4/3 – un obiectiv excelent), urmată de tripleții Sigma 30mm F2.8 DN Art, Sigma 19mm F2.8 DN Art și Sigma 60mm F2.8 DN Art în 2013 (dețin de asemenea pe acesta din urmă, de 60mm), o construcție aparte în lumea obiectivelor. În 2016 a lansat, tot în tandem Sony – Olympus, Sigma 30mm F1.4 DC DN | C.

16mm pe montura m4/3 reprezintă un câmp de vedere echivalent cu o distanță focală de 32mm în format 35mm. O distanță focală interesantă, aș spune. Din punct de vedere al zonei de neclaritate (mult curtatul bokeh), avem un echivalent de 2,8 raportat la 35mm (full-frame).

Am avut ocazia acum ceva vreme să testez Sigma 16mm f/1,5 varianta Sony. Testul îl găsiți aici. Construcția fiind identică, pot spune doar ce am scris deja la testul pentru varianta Sony…

Restul articolului îl găsiți aici.

Despre Panasonic Lumix DC-G9

Test pe scurt – părerea mea este că un articol despre un asemenea aparat foto are nevoie de mult mai multă atenție decât pot eu acorda în acest moment. Am primit aparatul împreună cu obiectivul Panasonic Leica DG Elmarit 200mm f2.8 Power OIS, un monstru de obiectiv, atât la propriu, cât și la figurat.

Panasonic Lumix G9 a fost lansat la începutul anului acesta, ca un răspuns la GH5 pe partea foto. Așa se vorbește în târg. Cum nu sunt pasionat de filmări, așa o fi, nu am urmărit discuțiile pe această temă.
Senzorul m4/3 de 20,3 MP nu are filtru trece jos (low pass), acest lucru facilitând o claritate sporită a imaginilor captate și un interval dinamic mai ridicat (la fel ca modelul GH5). Tehnologia Colour Control determină culoarea, saturația și luminozitatea, pentru a capta cele mai corecte nuanțe, lucru constatat de mine în cele două săptămâni de utilizare.
G9 oferă și un mod de înaltă rezoluție, de 80 Mpx, prin înregistrarea unui cadru de 8 ori, aceste imagini fiind apoi „lipite” în una singură. Fiind o facilitate pe care nu o folosesc (are o singură chichiță majoră: nimic în cadru să nu se miște – așadar o facilitate pentru munca în studio, la fotografiat produse)
Pe partea de video, avem modul 4K la 60p și 50p (QFHD 4K: 3840 x 2160 / MP4).
Sistemul de focalizare este unul dintre cele mai rapide (Panasonic afirmă următoarele – scuzați engleza:) „Ultra-Fast AF / AFC Burst – DFD allows the LUMIX G9 to calculate focal lens movement by comparing depth of field values of two images at incredibly high speed. By combining the AF drive with a maximum read speed of 480 fps, the LUMIX G9 can achieve the industry’s fastest level AF in up to 0.04 seconds* and the world’s fastest 20 fps burst shooting with AFC** (*** 60 fps burst shooting with AFS).” Pot confirma rapiditatea sistemului de focalizare, dar cu rețineri vizavi de „rateurile” specifice aparatelor foto mirrorless, de care vorbesc mai mereu, indiferent dacă este vorba de un senzor m4/3 sau full frame (Sony, deocamdată). Firește, la această „imperfecțiune” joacă și obiectivul un rol important, mai ales dacă avem un superangular luminos și un teleobiectiv tot așa de luminos. Apar și situații în care aparatul confirmă focalizarea cu nimic clar în cadru… sau situații în lumină mai slabă când pur și simplu se refuză focalizarea, adică aparatul nu găsește punctul de clar, chiar dacă avem contrast de îți vine rău. Dar NU este nimic ieșit din comun pentru sistemul de focalizare specific mirrorless, cum spun adesea. Mi se pare ciudat că nu se prea vorbește deschis de aceste mici neajunsuri, care însă pot fi mari în anumite situații, dacă nu te duce capul să le contracarezi.

Restul îl puteți citi aici.