Review Sigma 16mm f1.4 DC DN

Am primit, chiar înainte de a pleca în concediu, un Sigma 16mm f/1,4 pentru m4/3, pe care l-am folosit pe un Panasonic Lumix DC-G9, obținut și el pentru teste.

Pot spune că Sigma și-a făcut un obicei în a scoate pe piață obiective pentru montura Sony E (montura dedicată aparatelor NEX) și micro4/3 în același timp (obiective identice, singura diferență fiind montura). Au făcut asta cu prima pereche de obiective Sigma 30mm F2.8 EX DN și Sigma 19mm F2.8 EX DN lansate în 2012 (îl am și acum pe cel de 19mm pentru montura m4/3 – un obiectiv excelent), urmată de tripleții Sigma 30mm F2.8 DN Art, Sigma 19mm F2.8 DN Art și Sigma 60mm F2.8 DN Art în 2013 (dețin de asemenea pe acesta din urmă, de 60mm), o construcție aparte în lumea obiectivelor. În 2016 a lansat, tot în tandem Sony – Olympus, Sigma 30mm F1.4 DC DN | C.

16mm pe montura m4/3 reprezintă un câmp de vedere echivalent cu o distanță focală de 32mm în format 35mm. O distanță focală interesantă, aș spune. Din punct de vedere al zonei de neclaritate (mult curtatul bokeh), avem un echivalent de 2,8 raportat la 35mm (full-frame).

Am avut ocazia acum ceva vreme să testez Sigma 16mm f/1,5 varianta Sony. Testul îl găsiți aici. Construcția fiind identică, pot spune doar ce am scris deja la testul pentru varianta Sony…

Restul articolului îl găsiți aici.

Reclame

Test Sigma 16mm 1.4, montura Sony

Recunosc încă din start că am fost surprins de construcția noului obiectiv. În mod cât se poate de pozitiv. Obiectivul este orice altceva în afară de mic. Din punct de vedere al greutății nu este unul ieșit din comun, cântărește doar 405g.
Se poate spune că Sigma 16mm 1.4 este o continuare sau o completare la Sigma 30mm 1.4, lansat în 2016.

Referitor la construcție, este cea mai solidă și frumoasă construcție a unui obiectiv fix luminos pentru montura Sony E și Micro Four Thirds. Ce ar mai fi de spus? Citiți testul complet pe blogul F64: SIGMA 16MM F/1.4 DC DN [C] – MONTURA SONY E, CU SORIN VOICU

Sigma 150-600mm F/5-6.3 DG OS HSM C

Greu… de ținut

M-am gândit mult la ce titlu să dau articolului de față. Căutam unul care să exprime chintesența (SIC!) obiectului de testa.
Sigma 150-600mm F/5-6.3 DG OS HSM C Canon este un obiectiv… GREU. Din toate punctele de vedere. Cel mai „dureros” este însă fotografierea din mână, ținut doar cu forța brațelor. Îți trebuie sală, domnule, nu glumă (cântărește 1930 de grame, o nimica toată)! Da, dar ai obiectiv! Și îl poți folosi fără probleme ca și armă de autoapărare!

Câteva cuvinte de la mine pentru Sigma
Am avut ocazia să testez destul de multe obiective de la Sigma. Chiar am cumpărat câteva, ca apoi să vând din ele. Și nu din cauza obiectivelor, să fie clar! Altele au fost motivele. Pe „vremuri”, Sigma avea reputația de obiective cu o construcție foarte faină, dar nu pot spune că strălucea la capitolul optică și precizie în focalizare (așa zisele obiective de luni, hehe). Trebuia să testezi mai multe obiective Sigma până nimereai unul ok în privința autofocalizării. Asta de la alții citire (este plin internetul și părerile cunoscuților, mai mult sau mai puțin). Eu unul de fiecare dată când am cumpărat un Sigma, primul testat, primul luat. Au trecut anii, Sigma s-a schimbat… s-a renunțat la suprafața aia catifelată și s-a investit în optică, ca să mă exprim așa. Nu pot uita seria de obiective ieftine destinată mirrorless. Pe m4/3 poate face prăpăd la capitolul calitate-preț. Personal dețin un 19mm, prima variantă, la care a fost nevoie să fac o calibrare (am testat și varianta cea nouă, aici). Al doilea, 60mm 2.8 pentru m4/3, o nebunie de obiectiv, pe bune! Asta dacă îl folosești, hahaha.
Unul dintre obiectivele Sigma care mi-a mers direct la suflet, chiar dacă în multe cazuri avea focalizarea în bălării pe dinozaurul de EOS 350D: Sigma 50-150mm f/2.8 EX DC HSM. Urmat de gama superangular pentru formatul APS-C. apoi Macro 105mm… Și multe altele.

Continuă lectura

Sigma 24-35mm f/2 DG HSM Art – Scurtă prezentare

Testarea lui Sigma 24-35mm f/2 DG HSM Art a început dintr-o întâmplare. Am postat pe facebook o opinie a unui fotograf străin referitoare la poate cel mai fain obiectiv m4/3 al celor de la Olympus, M.Zuiko Digital 12-40mm f/2,8. Discuția cu un amic a condus la o dilemă pentru mine: am acest obiectiv și îl folosesc pe un Olympus E-M 10. Dețin de asemenea și un full frame de la Canon, cel mai ieftin model, un 6D. Fiind o persoană care testează echipamente foto, lucru pe care îl fac de ani de zile, ca hobby, am început să cunosc avantajele și dezavantajele fiecărui sistem în parte. Două chestii legate de „dezbaterea” full frame / non full frame: la full frame dacă ratezi focalizarea (din diverse motive), ești halit. La m4/3, la aceeași diafragmă, ești mai în siguranță în acest sens, datorită profunzimii de câmp mai mare. Ok, nu au un DOF ca pe un full frame, dar depinde la ce folosești fotografiile și de modul în care ești nevoit să recurgi la post-procesare. La m4/3, datorită senzorului mic, dacă ai ratat expunerea, ești halit. Posibilitățile de salvare a unei imagini prost expuse sunt mult mai mari la un full frame. Cam atât deocamdată. Să revin însă la povestea cu Sigma 24-35mm f/2. Continuă lectura