O știre despre Canon montură RF

Viltrox representative reports Canon told the company ‘to stop selling all RF mount products’, de pe dpreview.com.

Eu, cu Olympus, râd cu lacrimi. Prietenii știu de ce.

♥

De ce merg unele lucruri prost?

Chiar dacă la prima vedere, ceea ce urmează să punctez nu are legătură cu hardware-ul, în fond are datorită modului în care au început unii să „gândească” și să „trăiască”.

Aduc în prim plan o discuție dintre doi „vânzători”, unul mai tânăr și unul mai bătrân. Cel tânăr tocmai a reușit să depășească linia dintre a își menține afacerea pe linia de plutire și a deveni un jucător major pe piața respectivă. Poate cel mal cel pe segmentul de afacere. A început să se discute despre cum să abordeze clienții, cu ce fel de oferte și cum să le creeze. Bătrânul vânzător l-a ascultat, a chibzuit și i-a atras atenția că el, vânzătorul tânăr, are privilegiul să se afle în poziția în care poate să „educe” cumpărătorul, că nu este cazul să ofere numai ce vrea cumpărătorul. Datorită reputației, are forța necesară să îndrume cumpărătorul spre „educație”. Toate astea le-am prins în treacăt. Dacă m-aș fi oprit, cu siguranță că discuția s-ar fi oprit. Am simțit din tonul conversației că era ceva prea personal la mijloc și nu pentru urechile altora. Nu mai pot povești cum a decurs discuția dintre cei doi. Pot prezenta însă ceea ce a urmat.

Hardwareul cu chipuri

În afară de războiul din Ucraina, prețul energiei și a gazelor de tot felul și criza alimentară care se spune că ne bate la ușă, există o altă temă la fel de „celebră”: criza chipurilor.

Se vorbește de pierderi cum nu s-a mai văzut, în cele mai diverse ramuri ale industriei. Vai săracii, ăia cu pierderile.

În loc ca această criză a cipurilor să ne facă mai cumpătați, mulți cu priză mare la public o dă pe aia cu pierderile enorme în toate domeniile în care se folosesc cipurile. Taiwan-ul, mare producător de cipuri, este amenințat de China, americanii sunt „îngroziți” de acest fapt nu pe seama populației, ci pe seama cipurilor. Fac o paranteză: o știre, dacă este adevărată și tradusă corect, ce vine din Japonia. Oficialitățile japoneze au organizat un concurs pentru stimularea consumului de… alcool. Japonia a înregistrat cele mai mici încasă din taxele pe alcool din ultimii 30 de ani! Pentru un om cu mintea acolo unde trebuie să fie, nu se întreabă oare… că banii contează? Cine să mai creadă că oficialităților, indiferent din ce țară, le pasă în primul loc de oameni? Minciuni gogonate! Să revin la cipuri…

Fotografia și echipamentul

Este nevoie de echipament scump pentru a fotografia?

Suntem invadați de reclame care mai de care, unele directe, cum ar fi cele de la televizor, panouri publicitare, radio, unele indirecte. Care sunt cele mai „periculoase”? Tind să cred că cele indirecte.

Pentru un fotograf în devenire, adică începători, mai ales tineri, reclamele indirecte sunt cele mai periculoase. Unele dintre ele chiar distrugătoare. Cum ar fi fixația pentru un „artist” sau altul.

Am văzut mulți care, odată ce se fixau pe un „artist” care mai și organizează ateliere de lucru, „apără” „guru” mai ceva ca propria familie.

Fabrica de bani cred că a atins tot ce se poate atinge.

„Guru” primește foloase în urma „propovăduirii” mărcii, „padawanul” este în al nouălea cer că așa spune „profesorul”, iar cel care oferă marca se umple de banii dați de padawan.

Și când de gândești mai bine, padawanul vrea să învețe fotografie.

Acum depinde și ce fel de fotografie. Unii visează să trăiască din fotografie și să devină „artist de renume mondial” (vezi istoria comunismului din România, capitolul Ileana, Ceaușescu Ileana), alții se limitează doar la a copia… pe alții, în speță guru.

Fotografia se împarte, după umila mea părere (se prea poate să fi citit și pe undeva de-a lungul „carierei”) în:
– fotografie de evenimente
– fotografie comercială
– fotografie documentară
– fotografie de uz personal.

Ordinea este irelevantă.

Fotografii 14.08.202

Ce poți păți cu Windows 11

Acum câteva zile mi-am spus că a venit timpul să îmi schimb laptopul de „serviciu”, adică laptopul de acum câțiva ani folosit pentru orice altceva în afară de editare foto și video. Asta pentru că avea o capacitate de stocare de 64GB și un procesor care nu face față editării video mai serioase. Nici memoria nu era de mare folos, 4GB RAM.

După ani în care l-am folosit la greu atunci când plecam de acasă și când nu avea rost să folosesc celălalt laptop „serios”, am instalat și dezinstalat o grămadă de programe de testat, majoritatea editoare de imagine. Și în ciuda configurației slabe, avea putere suficientă pentru programele lansate inclusiv în 2021. Chiar și editare video de bază cu DaVinci Resolve 16.

Dar a început să gâfâie. Să fiu un pic mai sincer, doream ceva mai superior.

Așa că mi-am luat inima în dinți și am zis să trec la unul mai modern și oleacă mai „mușchiulos”.

Laptopurile au evoluat, firește. Procesoare de generație mai nouă, memorie de minim 8GB și spațiu de stocare de NVMe de 256GB, ecran FHD, bla bla bla. Sistem de operare: Windows…

Astfel m-am „procopsit” cu un HP 15-dw3043nq.

Despre fotografia macro (din nou)

Mi-a plăcut fotografia macro de când au apărut aparatele de fotografiat digitale. Firește, obiectivele macro există de pe vremea când aparatele de fotografiat pe film au luat avânt. Numai că atunci era mai greu să te atașezi de macrofotografie datorită mai multor impedimente. Luai cunoștință cu un anumit cadru numai după ce developai filmul. Ceea ce făcea imposibilă corecțiile imediate. Asta nu înseamnă cu nu au existat fotografi de macrofotografie renumiți.

Macrofotografia a fost exersată încă de prin 1900, atunci când F. Percy Smith a început să fotografieze și să filmeze insecte (The Acrobatic Fly din 1910). A folosit sisteme de burduf și tuburi de extensie.

Odată cu apariția aparatelor de fotografiat SLR (Single Lens Reflex), fotografierea obiectelor mici a devenit și mai facilă, ducând la răspândirea pe scară largă a macrofotografiei. Toate acestea au dus într-un final la primul obiectiv dedicat macrofotografiei: Kilfitt Makro-Kilar 4CM, produs de Heinz Kilfitt in Germania de Vest/ A fost primul obiectiv care oferea o focalizare de aproape în mod constant. Aș fi dorit să găsesc mai multe informații despre macrofotografia timpurie, însă nu am reușit să o fac căutând pe internet. Iar cum bibliotecile de pe la noi sunt pe cale de dispariție (informații pertinente despre ele greu de aflat), nu cred că voi putea afla mai multe despre începuturile macrofotografiei.