Am zis că a venit momentul să îmi fac singur un cadou „fotografic”. În ultima perioadă, mi-am tot imaginat cum ar fi să schimb sistemele (Canon FF și Olympus m4/3). Ce a ieșit nu mi-a plăcut deloc. În zilele noastre, o căruță de bani! M-am liniștit după o perioadă de timp. Până una alta, cele două sisteme și grămada de obiective aferente sunt bine mersi în viață. De când cu pandemia mai mult stau.
Cu toate astea, parcă ar fi fain să am un obiectiv superangular cu autofocalizare pentru Olympus. Obiective superangulare complet manuale am și pot spune că nu sunt rele deloc. Pe partea de obiective „adevărate”, singurul zoom care începe de la un ușor superangular este deja clasicul Olympus M.Zuiko Digital ED 12-40mm F2.8 Pro (lansat în septembrie 2013, dacă nu se înșală DPReview.com). Am citit cum ca Laowa a scos cel mai superangular obiectiv pentru m4/3, care nu este ochi de pește: Laowa 6mm f/2 Zero-D MFT. M-au descurajat două aspecte: focalizarea manuală (nu chiar așa de mult, este distractiv să folosești un superangular pe manual) și prețul (cam în jurul a 3.000 de lei). Mi-am zis apoi că nici Panasonic Leica DG Summilux 9mm F1.7 nu ar fi rău. Prețul pe care îl știu eu ar fi undeva în jurul a 2.600 de lei, un preț rezonabil, zic. M-a descurajat lipsa stocului. Plus imposibilitatea de a îl testa. După o perioadă, mi-a trecut și pohta asta. Dar a revenit mai târziu. Mi-am zis că fie ce o fi, în loc să dau banii pe bomboane pentru copii, ia să îmi iau eu frumușel un Olympus M.Zuiko Digital ED 8-25mm F4 Pro. Zis și făcut. Apelez, din nou/ca de obicei la F64. Norocul meu că mai sunt câțiva foști colegi în poziții mai sus puse care să îmi sară în ajutor, atât cât mai permit vremurile. Am bătut palma și am lansat comanda. Stoc la furnizor. Asta este. Am dat comanda miercuri pe la doua și am luat obiectivul acasă luni. Ce mi-aș fi dorit să îl pot avea sâmbătă, că tot am întors spatele orașului, fie și numai pentru o zi. Dar nu a fost să fie!