Fără titlu

Chiar așa.

Sunt într-o pauză lungă, nu am fotografiat ceva de mi s-au descărcat acumulatorii aparatelor de fotografiat. Am ajuns aici… ei bine, nici eu nu știu exact cum. Suspectul de serviciul este Covidachele. Criza prin care am trecut m-a făcut leneș. Leneș în a mai ieși afară, leneș de a mai fotografia altceva decât peștii din acvariile mele și florile de pe balcon sau chestii care se petrec în jurul apartamentului.

Amicii… cei pe care îi consideram amici din sfera fotografiei nu m-au căutat de mai bine de un an, cred. Greu de crezut ce a putut face timpul cu noi. Nu zic nu, fiecare are treburile lui, problemele lui, ș.a.m.d.. Acum ceva vreme (mai bine de un an), lucrul ăsta mă sâcâia când mă gândeam la el. Acum a trecut. Acum ceva vreme nu era zi să nu mă uit pe un site care avea de a face cu fotografia. Asta a fost, că acum a trecut. Știrile, lansările, părerile despre aparatura fotografică s-au rărit până aproape de dispariție. Cei care câștigau ceva bănuți din postările pe Youtube și alte platforme media și-au cam pierdut veniturile din testele de aparate și obiectivele de fotografiat.

Mă gândesc, fotografia, așa cum am cunoscut-o ani și ani de zile, a ajuns în pragul dispariției (am început viața de „fotograf” în era filmului foto, preponderent alb-negru datorită simplității, am  trăit să văd și apusul DSLR-ului). Nu datorită aparaturii, devenite din ce în ce mai performante, mai automatizate. Datorită nouă, a oamenilor. Am devenit așa de leneși și fără idei. Goi… Și pe deasupra a venit și „inteligența artificială”. Care creează oameni virtuali, pozând în portrete virtuale. Cel mai recent caz la care mă gândesc este cel despre frumoasa virtuală care a făcut ravagii printre bărbații cu potențial financiar serios și nu numai. Are până și o soră. Ea brunetă, sora ei blondă. I-am văzut poza în „ziar”. Poza și ea perfectă, virtuală, aparat virtual, fotograf virtual. Mă gândesc, oi fi și eu virtual, scriind virtual?

Olympus M.Zuiko Digital ED 8-25mm F4 Pro

Am zis că a venit momentul să îmi fac singur un cadou „fotografic”. În ultima perioadă, mi-am tot imaginat cum ar fi să schimb sistemele (Canon FF și Olympus m4/3). Ce a ieșit nu mi-a plăcut deloc. În zilele noastre, o căruță de bani! M-am liniștit după o perioadă de timp. Până una alta, cele două sisteme și grămada de obiective aferente sunt bine mersi în viață. De când cu pandemia mai mult stau.

Cu toate astea, parcă ar fi fain să am un obiectiv superangular cu autofocalizare pentru Olympus. Obiective superangulare complet manuale am și pot spune că nu sunt rele deloc. Pe partea de obiective „adevărate”, singurul zoom care începe de la un ușor superangular este deja clasicul Olympus M.Zuiko Digital ED 12-40mm F2.8 Pro (lansat în septembrie 2013, dacă nu se înșală DPReview.com). Am citit cum ca Laowa a scos cel mai superangular obiectiv pentru m4/3, care nu este ochi de pește: Laowa 6mm f/2 Zero-D MFT. M-au descurajat două aspecte: focalizarea manuală (nu chiar așa de mult, este distractiv să folosești un superangular pe manual) și prețul (cam în jurul a 3.000 de lei). Mi-am zis apoi că nici Panasonic Leica DG Summilux 9mm F1.7 nu ar fi rău. Prețul pe care îl știu eu ar fi undeva în jurul a 2.600 de lei, un preț rezonabil, zic. M-a descurajat lipsa stocului. Plus imposibilitatea de a îl testa. După o perioadă, mi-a trecut și pohta asta. Dar a revenit mai târziu. Mi-am zis că fie ce o fi, în loc să dau banii pe bomboane pentru copii, ia să îmi iau eu frumușel un Olympus M.Zuiko Digital ED 8-25mm F4 Pro. Zis și făcut. Apelez, din nou/ca de obicei la F64. Norocul meu că mai sunt câțiva foști colegi în poziții mai sus puse care să îmi sară în ajutor, atât cât mai permit vremurile. Am bătut palma și am lansat comanda. Stoc la furnizor. Asta este. Am dat comanda miercuri pe la doua și am luat obiectivul acasă luni. Ce mi-aș fi dorit să îl pot avea sâmbătă, că tot am întors spatele orașului, fie și numai pentru o zi. Dar nu a fost să fie!

Panasonic Lumix DC-GH5 II

Mi-am dorit inițial să testez un Panasonic Lumix G9 cu cel mai nou firmware (care include recunoașterea… animalelor). Dar nu a fost să fie. G9 este un aparat de fotografiat lansat în 2017. Ca fapt divers.

În schimb m-am „procopsit” cu un Panasonic Lumix DC-GH5 II, model din 2021. Altă ligă? Sincer, din punct de vedere fotografic, nu știu ce să zic. Pe parte de video, din câte îmi dau seama, ca unul care filmează mai rar decât fotografiază, cam așa poate fi, GH5 II face parte din altă categorie.

GH5 II a venit la pachet cu obiectivul de kit Leica DG Vario-Elmarit 12-60mm f/2.8-4 (DC-GH5M2L), un obiectiv versatil care îți permite o abordare diversificată.

Prima impresie: vai, bunicule/bunică/gen nedefinit, ce mare ești! Pentru formatul m43, firește.
Chestia asta cu formatul este adesea dezbătută mai ales când se vorbește de m43. Există, în mare, două tabere, unii Gică, ceilalți Gică Contra. Apă de ploaie! Nu îți place ceva, nu îl iei și gata. Iar dacă crezi că ești punctul în jurul căruia se învârte lumea, te afli total pe lângă. Asta așa, pentru cei care strâmbă din nas că firma X nu le croiește pe comandă un aparat de fotografiat pe măsura valorii lor artistice!
Vrei aparat mic, te uiți la alternative, pentru că sunt, slavă cui vrei tu.
Am scris despre prima impresie: mare, solid, plin de mușchi. Ceea ce nu este rău deloc! Chestia cu mărimea la aparatele de fotografiat și obiectivele care vin montate pe acestea, poate cădea în patima obiectivismului. Un obiect ți se poate părea mare sau mic în funcție și de ce mâini și ce înălțime ai. Da, GH5 II este mare. Dar nu-mi pasă! 😊

Câteva cuvinte despre aparate de fotografiat, fotografi și articole foto

Sâmbătă seară, în timpul unei pauze de la serialul Netflix Formula 1: Drive to Survive. Am zis să văd ce se mai întâmplă pe meleagurile românește în ale scrierilor despre fotografie. Cu regret, „presa scrisă” despre fotografie a cam dispărut de pe la noi. De când cu regresul industriei, se vede treaba că cei care nu de mult se luptau cu tastatura pentru a oferi informații scrise au cam pus pixul în cui. Motivul principal: lipsa interesului pentru producători în astfel de demersuri, lipsa aparaturii de testare, lipsa banilor și deci a intereselor. Asta se vede și pe plan internațional, nu numai la noi. Ce nu pot însă accepta este ușurința majorității cu care renunță la astfel de demersuri. Se pare că cei care au făcut astfel de treburi nu au făcut-o din pasiune pentru testare, pentru aparatură, pentru fotografia, ci din alte motive mai „pământești”. Ca o paranteză, un blogger și youtuber celebru pentru testele aparaturii Olympus a început să publice materiale video despre modele vechi, nu numai de la Olympus. Pe de o parte este trist că a fost lăsat pe dinafară după ce ani de zile a pus umărul la familiarizarea brandului, pe de altă parte admir perseverența personală de a nu se lăsa bătut cu una cu două.

Despre fotografia macro (din nou)

Mi-a plăcut fotografia macro de când au apărut aparatele de fotografiat digitale. Firește, obiectivele macro există de pe vremea când aparatele de fotografiat pe film au luat avânt. Numai că atunci era mai greu să te atașezi de macrofotografie datorită mai multor impedimente. Luai cunoștință cu un anumit cadru numai după ce developai filmul. Ceea ce făcea imposibilă corecțiile imediate. Asta nu înseamnă cu nu au existat fotografi de macrofotografie renumiți.

Macrofotografia a fost exersată încă de prin 1900, atunci când F. Percy Smith a început să fotografieze și să filmeze insecte (The Acrobatic Fly din 1910). A folosit sisteme de burduf și tuburi de extensie.

Odată cu apariția aparatelor de fotografiat SLR (Single Lens Reflex), fotografierea obiectelor mici a devenit și mai facilă, ducând la răspândirea pe scară largă a macrofotografiei. Toate acestea au dus într-un final la primul obiectiv dedicat macrofotografiei: Kilfitt Makro-Kilar 4CM, produs de Heinz Kilfitt in Germania de Vest/ A fost primul obiectiv care oferea o focalizare de aproape în mod constant. Aș fi dorit să găsesc mai multe informații despre macrofotografia timpurie, însă nu am reușit să o fac căutând pe internet. Iar cum bibliotecile de pe la noi sunt pe cale de dispariție (informații pertinente despre ele greu de aflat), nu cred că voi putea afla mai multe despre începuturile macrofotografiei.

7Artisans 60mm f/2.8 Mark II

Este al doilea obiectiv 7Artisans achiziționat. Am deja un obiectiv macro pentru sistemul m43, un Olympus M.Zuiko Digital ED 30mm F3.5 Macro (anunțat în septembrie 2016), un obiectiv de altfel excelent. Numai că 30mm nu sunt 60mm, respectiv echivalentul la formatul de 35mm 60mm față de 120mm. Cel de la 7Artisans este și un pic mai luminos (nu că ar conta foarte mult la macrofotografie, mai ales la mirrorless). Am testat înainte și Olympus M.Zuiko Digital ED 60mm F2.8 Macro (anunțat în februarie 2012), dar nu m-am împăcat așa de bine cu el.
Ce m-a determinat să cumpăr un alt obiectiv complet manual, fie el și macro? În mare, următoarele:
– construcția
– macro 1x
– focalizare internă
– obiectiv compact și ușor
– diafragmă circulară cu 9 lamele
– distanța focală

7Artisans 7.5mm F2.8 Mark II Fisheye montură M4/3

Am scris ultimul articol despre echipamente foto în decembrie, dacă îmi aduc bine aminte. Pentru blogul F64. De atunci și până acum, nimic nou sub soare. Cel puțin în ceea ce mă privește.

Piața foto este pentru mine ca și inexistentă acum. Se prea poate să fi pierdut eu contactul cu cei care acum ceva ani organizau lansări de echipamente foto-video. Poate că sunt considerat „expirat”. Nu am de unde să știu și sincer, nici că îmi pasă. Ceea ce observ este că interesul celor care nu chiar așa de mult în urmă aveau bugete serioase și se luau la întrecere care mai de care cu lansări „sofisticate” a ajuns undeva spre zero. Se vede asta nu numai prin lipsa lansărilor cu public, ca să zic așa, chestiune oarecum normală având în vedere panarama de pandemie care, oficial, a dispărut, ci și prin lipsa echipamentelor „sample”, adică pentru testări. Reduceri de buget, părerea oficială. Piața noastră este de neglijat, un alt adevăr, trebuie să recunoaștem. S-au dus anii în care România era cât de cât interesantă pentru marii producătorii. S-au schimbat și politicile prin care un magazin obținea aparatură de testare. Nikon pur și simplu a dispărut dintr-un astfel de peisaj. Astăzi, clădirea mare cu logoul Skin, a rămas fără… logo. Canon, absent și el. Sony, mai aruncă ceva „firmituri”. Olympus, sincer, nu mai știu. Panasonic pot spune că a cam ținut un pic pasul cu Sony. Eu unul pur și simplu am obosit tot bătând pe la „porțile împărăției”. M-am orientat spre altceva, unde fotografia/partea video mă ajută: acvaristica.

La un moment dat am avut imboldul de a filma cu un „ochi de pește”. O spun de la bun început: nu îmi place sub nici o formă ochiul de pește așa cum este definit pe un aparat foto format 35mm, aka full frame.

Nu mai știu de unde până unde am ajuns să mă înscriu la newsletter ishoot.ro. Sau oare am zis așa, într-o doară, să îmi mai arunc un ochi la ce mai oferă stimabilii… În orice caz, am început să mă chiombesc la optica pentru m4/3. Mi-a sărit din ecran 7Artisans cu al lor 7,5mm f/2,8 fisheye. Acum, un fisheye cu montură pentru m4/3 nu este chiar un ochi de pește pur, așa cum este cazul la obiectivele destinate senzorului mărimea 36mm/24mm. Un 7,5mm full frame pe montura m4/3 are un unghi de cuprindere echivalent a unui obiectiv de 14mm pus pe full frame. Un super-angular extrem, aș spune. Ceea ce îmi convine de minune.

Sigma 35mm F1.4 DG HSM Art – pe scurt

Un nou articol marca „Ave moi”, găzduit de blogul F64 (click pe imaginea de mai jos pentru a ajunge la articol, mulțumesc).

Canon EOS RP

Am ajuns să testez pentru câteva zile un Canon EOS RP dintr-o întâmplare. Discutam cu un amic de la F64 despre un alt aparat foto full-frame mirrorless, Panasonic Lumix S5, pe care l-am folosit un timp ceva mai lung. Părerea mea despre S5 o găsiți aici.
Am auzit, firește, de RP, dar cumva mai rupt de tehnologia foto în ultima perioadă, nu am acordat atenția obișnuită. Interesul pentru aparatele și echipamentele foto mi-a revenit acum mai bine de o lună de zile. De atunci încerc să testez cât mai multe, în limita posibilităților.
M-am „procopsit” cu RP și obiectivul RF 24-105mm F4 L IS USM în urma unei discuții, prin amabilitatea prietenilor de la F64, atâția cât au mai rămas. Din păcate, pentru mine, nu am putut obține și un adaptor pentru montura EF. Ar fi fost și mai interesant să scriu despre comportamentul aparatului cu obiective EF. Asta este, bun și așa.

Fotodiox Pro Fusion Adapter Canon EOS la MFT

A trecut ceva timp de la ultimul articol despre echipamente foto. Motivele sunt multiple, de la scăderea pieței foto și implicit „dezinteresul” marilor jucători în „sponsorizarea” de teste independente și până la tăcerea celor pe care îi consideram amici.

Am investit timp, bani și pasiune în sistemul MFT. Indiferent ce se va întâmpla cu Olympus, aparatele și obiectivele lor sunt, pentru nevoile mele, dintre cele mai bune. Singurul lucru pe care mi-l mai doresc de la sistem a fost un teleobiectiv decent ca preț și bun ca optică.

Am așteptat degeaba super teleobiectivul Olympus. Prea lung la capătul scurt, diafragmă maximă prea închisă și scump. Nu spun în nici un caz că este un obiectiv „prost”, numai că nu este chiar ceea ce mi-am dorit. Mă așteptam, sincer, la un urmaș al bătrânului 40-150mm.

M-am pus pe căutat alternative. Panasonic nu a mai scos nici el nimic nou în zona teleobiectiv MFT. Sigma și Tamron se axează pe mirrorless full-frame…

Sincer nu mai știu cum am dat peste Fotodiox, adaptorul cu ajutorul căruia se pot folosi obiective Canon EF pe aparate foto MFT, păstrându-se autofocalizarea și acționarea diafragmei. Și datele EXIF.