Review Olympus M.Zuiko Digital ED 25mm f/1.2 PRO

Obiectivul a fost anunțat de Olympus în septembrie 2016, împreună cu alte două modele noi, M.Zuiko Digital ED 12-100mm F4 IS Pro și Olympus M.Zuiko Digital ED 30mm F3.5 Macro. Despre obiectivul macro de 30mm am scris aici. Acum i-a venit rândul obiectivului de 25mm. Precum se știe, avem de a face cu un 50mm clasic, raportat la formatul 36mm (full frame). Luminozitatea este de f/1,2 și înainte să sară unii sau alții în sus, echivalentul profunzimii de câmp raportat la full frame este de f/2,4. Echivalentul raportat la 35mm este așadar 50mm f/2,4. Din punct de vedere „matematic”. În practică, avem mai degrabă un echivalent 50mm f/1.8. Am ținut să clarific acest aspect tehnic încă de la bun început.

Continuă lectura

Anunțuri

Tamron 45mm f/1.8Di VC USD SP

Tamron anunța în septembrie 2015 relansarea gamei sale SP (Super Performanțe) cu ajutorul a două obiective… „altfel”. Tamron este cunoscut în lumea întreagă prin obiectivele sale zoom. Iată însă că de data aceasta avem de a face cu două obiective fixe luminoase, stabilizate: 35mm f/1.8 Di VC USD SP și cel care face subiectul acestui articol, Tamron 45mm f/1.8Di VC USD SP. Ambele obiective vin cu noutăți, atât optice, cât și constructive: tratament antireflex eBAND si BBAR, tratament cu fluorină, diafragmă cu 9 lamele rotunjite, izolare la umezeală și praf, construcție nouă, materiale de cea mai bună calitate.

Continuă lectura

Frații Petreuș sau cei doi plastici fantastici

Trăim într-o lume dominată de consum. Avem nevoie, nu avem nevoie, principalul este să consumăm. Firește, industria crește, bogații devin și mai bogați, săracii și mai săraci. Nu știu câți dintre cititorii mai tineri au auzit de frații Petreuș. Nu mă refer la cei doi frați ai muzicii populare, ci la pe atunci „vestitele” pungi de pui: doi pui numai piele și os. Frații Petreuș. Asta era „pe vremuri”.

În zilele noastre vorbim de plastici fantastici (de la sticlele de plastic, farfurii și tacâmuri din plastic și până la mobilă –  ce mai, plasticul este peste tot!). În domeniul foto, vorbim de Nifty Fifty – de obicei un obiectiv fix, de 50mm și luminozitate de f/1,8. Ne referim mai ales la obiectivul Canon. Nikon are și el un fel de Nifty Fifty, dar cu montură de metal. În rest tot plasticos ca naiba.

Din păcate, am avut dor două zile pline la dispoziție pentru testarea celor două obiective Yongnuo. Primul cu care am ieșit a fost cel de 35mm, fiind mai curios față de acesta. Am avut noroc cu vreme faină pentru această perioadă a anului. Continuă lectura

Sigma 150-600mm F/5-6.3 DG OS HSM C

Greu… de ținut

M-am gândit mult la ce titlu să dau articolului de față. Căutam unul care să exprime chintesența (SIC!) obiectului de testa.
Sigma 150-600mm F/5-6.3 DG OS HSM C Canon este un obiectiv… GREU. Din toate punctele de vedere. Cel mai „dureros” este însă fotografierea din mână, ținut doar cu forța brațelor. Îți trebuie sală, domnule, nu glumă (cântărește 1930 de grame, o nimica toată)! Da, dar ai obiectiv! Și îl poți folosi fără probleme ca și armă de autoapărare!

Câteva cuvinte de la mine pentru Sigma
Am avut ocazia să testez destul de multe obiective de la Sigma. Chiar am cumpărat câteva, ca apoi să vând din ele. Și nu din cauza obiectivelor, să fie clar! Altele au fost motivele. Pe „vremuri”, Sigma avea reputația de obiective cu o construcție foarte faină, dar nu pot spune că strălucea la capitolul optică și precizie în focalizare (așa zisele obiective de luni, hehe). Trebuia să testezi mai multe obiective Sigma până nimereai unul ok în privința autofocalizării. Asta de la alții citire (este plin internetul și părerile cunoscuților, mai mult sau mai puțin). Eu unul de fiecare dată când am cumpărat un Sigma, primul testat, primul luat. Au trecut anii, Sigma s-a schimbat… s-a renunțat la suprafața aia catifelată și s-a investit în optică, ca să mă exprim așa. Nu pot uita seria de obiective ieftine destinată mirrorless. Pe m4/3 poate face prăpăd la capitolul calitate-preț. Personal dețin un 19mm, prima variantă, la care a fost nevoie să fac o calibrare (am testat și varianta cea nouă, aici). Al doilea, 60mm 2.8 pentru m4/3, o nebunie de obiectiv, pe bune! Asta dacă îl folosești, hahaha.
Unul dintre obiectivele Sigma care mi-a mers direct la suflet, chiar dacă în multe cazuri avea focalizarea în bălării pe dinozaurul de EOS 350D: Sigma 50-150mm f/2.8 EX DC HSM. Urmat de gama superangular pentru formatul APS-C. apoi Macro 105mm… Și multe altele.

Continuă lectura

Olympus M.ZUIKO DIGITAL ED 75-300mm 1:4.8-6.7 II

O să îl denumesc pe tot parcursul articolului simplu 75-300. Olympus M.ZUIKO DIGITAL ED 75-300mm 1:4.8-6.7 II mi se pare pur și simplu prea lung.
Începutul unui articol este pentru mine cea mai grea parte. Ca de fiecare dată, stau și mă uit fix la albul ecranului afișat de editorul de text. Mai devreme sau mai târziu vine și muza, pentru unii mai cu talent, pentru alții cu mai puțin talent. Important este să vină.  Muza, firește. 🙂
Am ținut foarte mult să îl pot testa, fiind la un moment dat în căutarea unui teleobiectiv zoom pentru Olympusurile mele. Am avut un 40-150mm, care însă personal  nu m-a mulțumit foarte tare, motiv pentru care l-am înstrăinat. Cei de la Olympus au în gama teleobiective pentru m4/3 doar câteva: Olympus M.ZUIKO DIGITAL ED 14-150mm 1:4.0-5.6 II (un obiectiv bun la toate, rezistent la apă și praf, din păcate nu este un obiectiv de buget, ca să zic așa), Olympus Zuiko Digital ED 40-150mm R f/4-5.6 (majoritatea afirmă că este un plastic fantastic, poate am nimerit eu o copie mai puțin reușită), Olympus M.Zuiko Digital ED 40-150mm f2.8 Pro (excelent din toate punctele de vedere, gama PRO, dar depășește un buget normal și este cam mare și greu), Olympus M.ZUIKO DIGITAL ED 300mm 1:4.0 IS (îți trebuie buget, nu glumă, plus dimensiunile și greutatea nu ajută să fie cărat zi de zi în geantă sau rucsac), Olympus M.ZUIKO DIGITAL ED 12-100mm 1:4.0 IS PRO (un nou venit pe piață, cu o distanță focală foarte faină, un obiectiv la superlativ, din păcate la un preț pe măsură).
Vestea bună: există teleobiective de la alte firme producătoare, care să completeze gama. Am avut ocazia să testez două, un Panasonic Lumix G 100-300mm f/4.0-5.6 Mega OIS (datorită îngustării câmpului vizual dat de distanța focală, dificil de utilizat atunci când urmărești un subiect aflat la distanță în continuă mișcare) și Tamron AF 14-150mm f/3.5-5.8 Di III (ca și la exemplarul Olympus 40-150mm avut, nu m-a convins calitatea imaginii).
Obiectivul a fost anunțat de Olympus în ianuarie 2013, dacă nu mă înșel. Față de prima variantă, în afară de modificări ale cosmeticii, s-a operat și asupra sticlei: elementele optice au primit un strat ZERO (Zuiko Extra-low Reflection Optical). Continuă lectura