Panasonic Lumix G 14mm f/2.5 II ASPH

Panasonic Lumix G 14mm f/2.5 II ASPH este, din punct de vedere al anului de apariție, un obiectiv vechi, de câțiva ani buni. Dacă nu mă înșeală memoria, a fost anunțat undeva prin septembrie 2014, ca succesor al primei variante. Nu cunosc și nu am testat prima variantă. Din câte am putut citi, varianta II oferă aceeași formulă optică, diferența fiind doar una ce ține de cosmetică.

După ce am cumpărat obiectivul, mi-am dat mult mai bine seama de cât de compact poate fi un sistem m4/3. Stați așa, nu dați năvală… Primul meu kit m4/3 a fost (și este în continuare, pentru că nu m-a lăsat inima să mă despart de el) un Olympus PEN E-P2 (anunțat în 2009) cu Olympus M.Zuiko Digital 17mm 1:2.8 Pancake (anunțat și el tot în 2009, împreună însă cu primul PEN E). O combinație mortal de compactă. Dar… acest prim kit nu se poate compara cu un OM-D E-M10 și Panasonic 14mm varianta II. Este altă mâncare tehnică! Pur și simplu am rămas încântat de dimensiunea compacta a obiectivului Panasonic. Este destul de luminos și foarte rapid în autofocalizare. Pe scurt, mic și al dracului! Continuă lectura

Reclame

Bătrânul M.Zuiko Digital Olympus 17mm 1:1.8

Concediu 2018. Aveam nevoie de un obiectiv fix bun la de toate, luminos și destul de compact. Unul cu un unghi de cuprindere ceva mai larg decât clasicul 25mm (vorbesc de formatul m4/3). Anul acesta am primit pe perioada concediului un G9 și un monstru de obiectiv, Panasonic Leica DG Elmarit 200mm f2.8 Power OIS, de la Panasonic Români. Așadar , un David și un Goliat. De la cei de la F64 am împrumutat, tot spre testare, un Sigma 16mm F1.4 pentru formatul m4/3. Despre Panasonic am scris aici, despre Sigma aici. Obiectivele au fost cam grele, așa că pentru tura numărul doi am vrut să iau ceva mai ușor. Cei de la F64 mi-au împrumutat, după ce am predat Sigma 16mm, acest Olympus 17mm f1.8.

Apărut în 2012, este deja un obiectiv „bătrân” care, cred, nu mai are nevoie de nici o prezentare… deosebită.

Pentru cine este interesat de continuarea articolului, clic aici. Mulțumesc frumos.

 

Review Sigma 16mm f1.4 DC DN

Am primit, chiar înainte de a pleca în concediu, un Sigma 16mm f/1,4 pentru m4/3, pe care l-am folosit pe un Panasonic Lumix DC-G9, obținut și el pentru teste.

Pot spune că Sigma și-a făcut un obicei în a scoate pe piață obiective pentru montura Sony E (montura dedicată aparatelor NEX) și micro4/3 în același timp (obiective identice, singura diferență fiind montura). Au făcut asta cu prima pereche de obiective Sigma 30mm F2.8 EX DN și Sigma 19mm F2.8 EX DN lansate în 2012 (îl am și acum pe cel de 19mm pentru montura m4/3 – un obiectiv excelent), urmată de tripleții Sigma 30mm F2.8 DN Art, Sigma 19mm F2.8 DN Art și Sigma 60mm F2.8 DN Art în 2013 (dețin de asemenea pe acesta din urmă, de 60mm), o construcție aparte în lumea obiectivelor. În 2016 a lansat, tot în tandem Sony – Olympus, Sigma 30mm F1.4 DC DN | C.

16mm pe montura m4/3 reprezintă un câmp de vedere echivalent cu o distanță focală de 32mm în format 35mm. O distanță focală interesantă, aș spune. Din punct de vedere al zonei de neclaritate (mult curtatul bokeh), avem un echivalent de 2,8 raportat la 35mm (full-frame).

Am avut ocazia acum ceva vreme să testez Sigma 16mm f/1,5 varianta Sony. Testul îl găsiți aici. Construcția fiind identică, pot spune doar ce am scris deja la testul pentru varianta Sony…

Restul articolului îl găsiți aici.

Mic test Olympus M.Zuiko ED 17mm f/1.2 Pro

Olympus M.Zuiko ED 17mm f/1.2 Pro. Primit la test odată cu gemenul din tripleții f/1,2 de la Olympus, cel de 45mm f/1,2 PRO. Dacă 45mm a scăpat de ploaie, nu pot spune același lucru despre 17mm. Așa a fost să fie, un vichend ploios.

Sâmbătă 19.05.2018 a fost prima dată când i-am dat drumul pe stradă! Firește, cu botniță (aka parasolarul de tip petală.) Dimineața spre prânz, a plouat slab. Seara, ceva mai tare. De fiecare dată în exercițiul funcțiunii, care este. Dar fiind obiectiv pro, la fel ca și aparatul din dotare, nu contează vremea. Voință să fie Continuă lectura

Mic test Olympus M.Zuiko ED 45mm f/1.2 Pro

Olympus M.Zuiko ED 45mm f/1.2 Pro a fost anunțat în octombrie 2017, împreună cu Olympus M.Zuiko Digital ED 17mm F1.2 Pro. Prietenii de la F64 s-au gândit să îmi ofere ocazia să testez ambele obiective în aceeași perioadă de timp. Mi-a fost un pic greu să aleg ce obiectiv să testez primul. Fiind sâmbătă, am zis să încep cu 45mm. Nu mă întrebați de ce, nici eu nu știu. Dacă ar fi să mă iau strict după distanța focală, este un obiectiv preponderent pentru portrete, echivalent a unei distanțe focale de 90mm raportat la aparatele foto cu captor de imagine format 35mm (full-frame). F/1.2 înseamnă din punct de vedere al profunzimii de câmp, raportat tot la formatul 35mm, un f/2,4. Asta pentru matematicienii din noi. Pentru fotograful care nu își bate capul foarte mult cu despicarea tehnicii în patru, toate acestea contează mai puțin.

Olympus a „reușit” să ofere un total de trei obiective cu diafragma maximă de f/1,2 culmea, la aproape aceleași dimensiuni. Diferă doar diametrul și greutatea, în ordinea distanței focale: 17mm (lungime 87mm, diametru 68,2mm, greutate 390g, diametru filtru 62mm), 25mm (lungime 87mm, diametru 70mm, greutate 410g, diametru filtru 62mm), 45mm (lungime 84,9mm, diametru 70mm, greutate 410g, diametru filtru 62mm). Toate obiectivele vin cu parasolar și husă, așa cum șade bine unui obiectiv din vârful de gamă. Continuă lectura

Tamron 100-400 F/4.5-6.3 Di VC USD

Test scurt.

De ce scurt? Pentru că testul lung a fost publicat pe blogul F64 acum ceva vreme.

De ce și pe pagina mea? Pentru că sincer nu s-au pus pe blogul F64 toate imaginile. Ce-i drept, sunt peste 200.

Dar de ce totuși? Aș răspunde ca la „Românica”, dar nu mă cobor chiar până acolo. Îi las pe alții să o facă.

***

Din punctul meu de vedere, Tamron 100-400 își merită fiecare bănuț. Construcția este exemplară, calitatea optică este foarte bună pentru un super-zoom. Vignetarea atât cât trebuie, nici prea pronunțată, dar nici fără. Apropo, nu este un obiectiv pentru cei care alerg după perfecțiuni… tehnice. Fotografia și-ar pierde farmecul dacă ar fi numai perfectă. Își mai aduce oare cineva aminte ce înseamnă un obiectiv cu „personalitate”? Continuă lectura

Test scurt – Venus Optics Laowa 7.5mm f/2 Ultra-Light Version

Am așteptat să testez un astfel de obiectiv de când am citit pentru prima dată despre el. Laowa 7.5mm f/2 a fost anunțat de producătorul chinez în septembrie 2016. Venus Optics a lansat atunci două obiective aș putea spune similare, unul pentru full frame (Laowa 15mm f/2 FE Zero-D) și altul pentru MFT (Laowa 7.5mm f/2). Producătorul chinez a catalogat obiectivele ca fiind din gama premiu, având specificații „extreme”. Prima impresie despre Laowa 7.5mm f/2 confirmă extrem de aproape ca făcând parte din gama premiu, dacă nu ar fi implementarea oarecum nefericită a parasolarului. Personal cred că 7,5mm f/2 este mai prietenos cu utilizatorul decât 15mm f/2 varianta pe full frame. Decisiv este faptul că la MFT setezi diafragma la f/5,6 și puțin sub infinit și ai cam totul clar, fără a îți mai bate capul cu punerea la punct manuală. La 15mm lucrurile stau altfel, având de a face cu un full frame, unde punerea la punct este mai pretențioasă. În plus, una este să faci clarul prin vizorul optic, fie el și unul mare și luminos, alta printr-un vizor electronic, cu posibilitatea de mărire a imaginii sau focus peaking.

Un adevăr despre producătorul chinez, de unde pentru mine și explicația de ca la noi nu prea se „vinde”, în ciuda calității foarte bune: Laowa nu este un nume foarte bine cunoscut pentru obiective produse de terți, cum ar fi producătorii Sigma, Tamron sau Samyang. Pentru cunoscători însă (se pare că prea puțini la noi), Venus Optics începe să aibă reputația unui producător serios, interesant și inovator. În timp ce scriu aceste rânduri îmi aduc aminte cum am citit despre începutul produselor japoneze de după al doilea război mondial: acestea erau văzute ca și „chinezăriile” de azi. Cred că istoria se repetă și nu va trece foarte mult timp și Made in China va fi similar cu Made in Japan.

Continuă lectura