Bătrânul M.Zuiko Digital Olympus 17mm 1:1.8

Concediu 2018. Aveam nevoie de un obiectiv fix bun la de toate, luminos și destul de compact. Unul cu un unghi de cuprindere ceva mai larg decât clasicul 25mm (vorbesc de formatul m4/3). Anul acesta am primit pe perioada concediului un G9 și un monstru de obiectiv, Panasonic Leica DG Elmarit 200mm f2.8 Power OIS, de la Panasonic Români. Așadar , un David și un Goliat. De la cei de la F64 am împrumutat, tot spre testare, un Sigma 16mm F1.4 pentru formatul m4/3. Despre Panasonic am scris aici, despre Sigma aici. Obiectivele au fost cam grele, așa că pentru tura numărul doi am vrut să iau ceva mai ușor. Cei de la F64 mi-au împrumutat, după ce am predat Sigma 16mm, acest Olympus 17mm f1.8.

Apărut în 2012, este deja un obiectiv „bătrân” care, cred, nu mai are nevoie de nici o prezentare… deosebită.

Pentru cine este interesat de continuarea articolului, clic aici. Mulțumesc frumos.

 

Reclame

Review Sigma 16mm f1.4 DC DN

Am primit, chiar înainte de a pleca în concediu, un Sigma 16mm f/1,4 pentru m4/3, pe care l-am folosit pe un Panasonic Lumix DC-G9, obținut și el pentru teste.

Pot spune că Sigma și-a făcut un obicei în a scoate pe piață obiective pentru montura Sony E (montura dedicată aparatelor NEX) și micro4/3 în același timp (obiective identice, singura diferență fiind montura). Au făcut asta cu prima pereche de obiective Sigma 30mm F2.8 EX DN și Sigma 19mm F2.8 EX DN lansate în 2012 (îl am și acum pe cel de 19mm pentru montura m4/3 – un obiectiv excelent), urmată de tripleții Sigma 30mm F2.8 DN Art, Sigma 19mm F2.8 DN Art și Sigma 60mm F2.8 DN Art în 2013 (dețin de asemenea pe acesta din urmă, de 60mm), o construcție aparte în lumea obiectivelor. În 2016 a lansat, tot în tandem Sony – Olympus, Sigma 30mm F1.4 DC DN | C.

16mm pe montura m4/3 reprezintă un câmp de vedere echivalent cu o distanță focală de 32mm în format 35mm. O distanță focală interesantă, aș spune. Din punct de vedere al zonei de neclaritate (mult curtatul bokeh), avem un echivalent de 2,8 raportat la 35mm (full-frame).

Am avut ocazia acum ceva vreme să testez Sigma 16mm f/1,5 varianta Sony. Testul îl găsiți aici. Construcția fiind identică, pot spune doar ce am scris deja la testul pentru varianta Sony…

Restul articolului îl găsiți aici.

Despre Panasonic Lumix DC-G9

Test pe scurt – părerea mea este că un articol despre un asemenea aparat foto are nevoie de mult mai multă atenție decât pot eu acorda în acest moment. Am primit aparatul împreună cu obiectivul Panasonic Leica DG Elmarit 200mm f2.8 Power OIS, un monstru de obiectiv, atât la propriu, cât și la figurat.

Panasonic Lumix G9 a fost lansat la începutul anului acesta, ca un răspuns la GH5 pe partea foto. Așa se vorbește în târg. Cum nu sunt pasionat de filmări, așa o fi, nu am urmărit discuțiile pe această temă.
Senzorul m4/3 de 20,3 MP nu are filtru trece jos (low pass), acest lucru facilitând o claritate sporită a imaginilor captate și un interval dinamic mai ridicat (la fel ca modelul GH5). Tehnologia Colour Control determină culoarea, saturația și luminozitatea, pentru a capta cele mai corecte nuanțe, lucru constatat de mine în cele două săptămâni de utilizare.
G9 oferă și un mod de înaltă rezoluție, de 80 Mpx, prin înregistrarea unui cadru de 8 ori, aceste imagini fiind apoi „lipite” în una singură. Fiind o facilitate pe care nu o folosesc (are o singură chichiță majoră: nimic în cadru să nu se miște – așadar o facilitate pentru munca în studio, la fotografiat produse)
Pe partea de video, avem modul 4K la 60p și 50p (QFHD 4K: 3840 x 2160 / MP4).
Sistemul de focalizare este unul dintre cele mai rapide (Panasonic afirmă următoarele – scuzați engleza:) „Ultra-Fast AF / AFC Burst – DFD allows the LUMIX G9 to calculate focal lens movement by comparing depth of field values of two images at incredibly high speed. By combining the AF drive with a maximum read speed of 480 fps, the LUMIX G9 can achieve the industry’s fastest level AF in up to 0.04 seconds* and the world’s fastest 20 fps burst shooting with AFC** (*** 60 fps burst shooting with AFS).” Pot confirma rapiditatea sistemului de focalizare, dar cu rețineri vizavi de „rateurile” specifice aparatelor foto mirrorless, de care vorbesc mai mereu, indiferent dacă este vorba de un senzor m4/3 sau full frame (Sony, deocamdată). Firește, la această „imperfecțiune” joacă și obiectivul un rol important, mai ales dacă avem un superangular luminos și un teleobiectiv tot așa de luminos. Apar și situații în care aparatul confirmă focalizarea cu nimic clar în cadru… sau situații în lumină mai slabă când pur și simplu se refuză focalizarea, adică aparatul nu găsește punctul de clar, chiar dacă avem contrast de îți vine rău. Dar NU este nimic ieșit din comun pentru sistemul de focalizare specific mirrorless, cum spun adesea. Mi se pare ciudat că nu se prea vorbește deschis de aceste mici neajunsuri, care însă pot fi mari în anumite situații, dacă nu te duce capul să le contracarezi.

Restul îl puteți citi aici.

Mic test Olympus M.Zuiko ED 17mm f/1.2 Pro

Olympus M.Zuiko ED 17mm f/1.2 Pro. Primit la test odată cu gemenul din tripleții f/1,2 de la Olympus, cel de 45mm f/1,2 PRO. Dacă 45mm a scăpat de ploaie, nu pot spune același lucru despre 17mm. Așa a fost să fie, un vichend ploios.

Sâmbătă 19.05.2018 a fost prima dată când i-am dat drumul pe stradă! Firește, cu botniță (aka parasolarul de tip petală.) Dimineața spre prânz, a plouat slab. Seara, ceva mai tare. De fiecare dată în exercițiul funcțiunii, care este. Dar fiind obiectiv pro, la fel ca și aparatul din dotare, nu contează vremea. Voință să fie Continuă lectura

Mic test Olympus M.Zuiko ED 45mm f/1.2 Pro

Olympus M.Zuiko ED 45mm f/1.2 Pro a fost anunțat în octombrie 2017, împreună cu Olympus M.Zuiko Digital ED 17mm F1.2 Pro. Prietenii de la F64 s-au gândit să îmi ofere ocazia să testez ambele obiective în aceeași perioadă de timp. Mi-a fost un pic greu să aleg ce obiectiv să testez primul. Fiind sâmbătă, am zis să încep cu 45mm. Nu mă întrebați de ce, nici eu nu știu. Dacă ar fi să mă iau strict după distanța focală, este un obiectiv preponderent pentru portrete, echivalent a unei distanțe focale de 90mm raportat la aparatele foto cu captor de imagine format 35mm (full-frame). F/1.2 înseamnă din punct de vedere al profunzimii de câmp, raportat tot la formatul 35mm, un f/2,4. Asta pentru matematicienii din noi. Pentru fotograful care nu își bate capul foarte mult cu despicarea tehnicii în patru, toate acestea contează mai puțin.

Olympus a „reușit” să ofere un total de trei obiective cu diafragma maximă de f/1,2 culmea, la aproape aceleași dimensiuni. Diferă doar diametrul și greutatea, în ordinea distanței focale: 17mm (lungime 87mm, diametru 68,2mm, greutate 390g, diametru filtru 62mm), 25mm (lungime 87mm, diametru 70mm, greutate 410g, diametru filtru 62mm), 45mm (lungime 84,9mm, diametru 70mm, greutate 410g, diametru filtru 62mm). Toate obiectivele vin cu parasolar și husă, așa cum șade bine unui obiectiv din vârful de gamă. Continuă lectura