Olympus E-M1 Mark II – mai aproape de aparatul perfect

Cuvânt înainte

În momentul în care scriu aceste rânduri, Olympus E-M1 Mark II poate părea pentru unii deja un aparat vechi. Modelul a fost anunțat pe 19 septembrie 2016, așadar cu mai bine de un an de zile în urmă, iar cei de la Olympus au afirmat că noul E-M1 Mark II a fost gândit pentru o durată de 4 ani. Sentimentele mele față de modelul Mark II sunt unele amestecate. Pentru cine se întreabă ce rol au sentimentele într-un articol de prezentare: când scriu un articol iau în calcul totul, inclusiv sentimentele. Olympus a fost pentru mine un tovarăș de nădejde, nu m-a lăsat niciodată baltă (iar dacă a făcut-o de-a lungul a peste zece, unșpe ani, atunci mai mult ca sigur că vina mi-a aparținut dacă nu în întregime atunci aproape în întregime). Am pornit în lumea DSLR cu Olympus E-500 la pachet cu cele două obiective (pe cel „mic” l-am măritat odată cu aparatul, culmea, cel care l-a cumpărat s-a arătat foarte încântat de el, mai avea unul și la folosește pe ambele pentru cursuri foto). Pe cel mare, 40-150mm, îl mai am și acum. O să vă dați seama de ce am adus vorba de asta mai târziu.

Să nu credeți că nu am vrut să scriu un articol mai repede, la „cald”, odată cu apariția aparatului pe piață. Dar acest lucru este la noi cam imposibil. Piața din România nu este una foarte mare pentru aparatele foto Olympus (deocamdată, lucru care începe să se schimbe, tendința multora este de a trece pe mirrorless, Olympus stând foarte bine în acest segment), de unde și interesul redus pentru noi din partea producătorului japonez. Nu am stat să urmăresc când a ajuns eventual primul exemplar de teste la noi și nici nu mă interesează cine l-a testat (primul al doilea ș.a.m.d.). Că l-am primit în sfârșit după aproape un an de zile… mai contează? Nu, nu sunt sarcastic, doar prezint faptele și chiar nu mă interesează astfel de aspecte. Între timp și-au dat mulți cu părerea, fiecare în stilul lui sau poate nu, puțin îmi pasă. Eu sunt doar sincer bucuros că am posibilitatea să îl iau la un test drive.

Am primit pachetul cu obiectivul 12-40 f2.8 PRO. Cum posed de ceva vreme un 12-40, obiectivul nu a reprezentat o surpriză pentru mine. Aparatul însă da, după cum se va vedea în cele ce urmează. Continuă lectura

Anunțuri

Olympus E-M10 Mark III

La rugămintea unui amic, concluziile pe scurt în urma testării. O să urmeze un test amânunțit cât mai repede posibil.

Puncte pro:
– Cel mai nou procesor de imagine, TruePic Vlll, folosit și pe modelul de vârf. OM-D E-M1 Mark II.
– 121 de puncte de focalizare detecție de contrast
– JPEG-uri excelente
– stabilizarea pe 5 axe foarte efectivă
– corp elegant
– posibilități foarte bune de control (butoane dedicate, personalizare)
– Vizor OLED de rezoluție înaltă (cu mențiunea unei întârzieri neobișnuite în lumină artificială)
– Filmare 4K cu stabilizare excelentă
– WiFi cu utilizare necomplicată
– Ecranul tactil rabatabil cu răspuns excelent
– Meniu „simplificat”
– Indicator baterie cu 4 linii (mai exact, dar din păcate la fel de impredictibil ca la mai toate modelele Olympus m4/3)
– Butonul de scurtătură de pe partea stângă, lângă butonul de pornit/oprit – afișează Super-panoul de control (Super Control Panel) unde poți stabili parametrii importanți, cum ar fi ISO, balansul de alb, punctul de focalizare, diafragma, timpul de expunere, compensarea expunerii, formatul imaginii, tipul imaginii etc.
– Reducerea opțiunilor de meniul de personalizare, de la 99 (Mark II) la 43 de opțiuni, pentru majoritatea mai prietenos cu utilizatorul. Întregul meniu a fost redus, de la 125 de opțiuni la 72 de opțiuni.
– Poate fi purtat numai cu o curea de mână
– Răspunde foarte bine în modul auto (modifică timpul de expunere când aparatul detectează mișcare în cadru)
– Posibilități de procesare a imaginii captate direct în aparatul foto, inclusiv bracketing pentru filtrele artistice
Puncte minus:
– Unele facilități cu posibilități reduse de setare
– Setare ISO-Auto simplistă, îmi lipsește posibilitatea de alegerea a timpului de expunere minim
– Senzorul – la Mark III mă așteptam la un senzor de generație nouă (asta nu înseamnă că cel actual este prost)
– Nu se poate încărca acumulatorul prin conectorul micro USB (având în vedere faptul că reprezintă un aparat foto ideal pentru călătorii,acest lucru este un mare minus, părerea mea).
– Lipsa controlului RC a blițurilor – poate fi un factor important pentru unii dintre utilizatori
– Fiind catalogat pe bună dreptate ca fiind un aparat foto bun pentru călătorii, îi lipsește ceva esențial: GPS. Cred că Olympus se „încăpățânează” se ofere GPS datorită problemei cu alimentarea: și așa bateria este mică și lumea se vaită că nu ține mult în timp. Atenție! Nu cele cca. 330 de imagini la o singură încărcare este problema. Problema este că în timp ce un DSLR poate fi ținut pornit, gata de acțiune, aproape o zi întreagă, la mirrorless este imposibil dat fiind faptul că totul este electronic care papă curent… Ceea ce scade dramatic până și cele 330 de cadre.

Test Sigma 100-400mm f/5-6.3 OS DG HSM [C]

Sigma a anunțat modelul 100-400mm F5-6.3 DG OS HSM în februarie anul acesta. Producătorul afirmă despre 100-400 că este un obiectiv compact și ușor, un super-teleobiectiv stabilizat optic, cu montură protejată la praf și stropi. Hm, la peste un kilogram (1160g) nu este tocmai un obiectiv ușor (nu?). Pe de altă parte, este ușor pentru un 100-400 (echivalentul Canon cântărește 1590g, un Nikon 80-400 1480g).  Din punct de vedere al dimensiunii, avem de a face cu un diametru maxim de cca. 86,4 mm și o lungime de 182,3 mm (cca. 240mm cu obiectivul extins) – firește fără parasolar. Dacă folosim și parasolarul, mai trebuie să adăugăm alți 74mm. Așadar, pentru un obiectiv FF (full frame) cu distanța focală între 100-400mm este unul de dimensiuni reduse.

Puteți citi mai multe aici.

Review Olympus M.Zuiko Digital ED 25mm f/1.2 PRO

Obiectivul a fost anunțat de Olympus în septembrie 2016, împreună cu alte două modele noi, M.Zuiko Digital ED 12-100mm F4 IS Pro și Olympus M.Zuiko Digital ED 30mm F3.5 Macro. Despre obiectivul macro de 30mm am scris aici. Acum i-a venit rândul obiectivului de 25mm. Precum se știe, avem de a face cu un 50mm clasic, raportat la formatul 36mm (full frame). Luminozitatea este de f/1,2 și înainte să sară unii sau alții în sus, echivalentul profunzimii de câmp raportat la full frame este de f/2,4. Echivalentul raportat la 35mm este așadar 50mm f/2,4. Din punct de vedere „matematic”. În practică, avem mai degrabă un echivalent 50mm f/1.8. Am ținut să clarific acest aspect tehnic încă de la bun început.

Continuă lectura

Tamron 45mm f/1.8Di VC USD SP

Tamron anunța în septembrie 2015 relansarea gamei sale SP (Super Performanțe) cu ajutorul a două obiective… „altfel”. Tamron este cunoscut în lumea întreagă prin obiectivele sale zoom. Iată însă că de data aceasta avem de a face cu două obiective fixe luminoase, stabilizate: 35mm f/1.8 Di VC USD SP și cel care face subiectul acestui articol, Tamron 45mm f/1.8Di VC USD SP. Ambele obiective vin cu noutăți, atât optice, cât și constructive: tratament antireflex eBAND si BBAR, tratament cu fluorină, diafragmă cu 9 lamele rotunjite, izolare la umezeală și praf, construcție nouă, materiale de cea mai bună calitate.

Continuă lectura

„Connect with JVC” – Eveniment organizat de Photosetup

Miercuri, 14 iunie 2017, a avut loc o prezentare de camere de filmat JVC, prezentare organizată de firma Photosetup. Am fost prezent, deși nu sunt cameraman. Pur și simplu din curiozitate și pentru că sunt în concediu, altfel nu aveam cum să ajung la eveniment. Norocul meu, am aflat multe lucruri interesante.

Cine nu a auzit de JVC? JVC a fost fondată în 1927 sub denumirea „The Victor Talking Machine Company of Japan, Limited” ca filială a companiei de fonografe și discuri Victor Talking Machine Company  din SUA. În 1929 pachetul majoritar a fost transferat companiei RCA-Victor. În 1932 JVC a început să producă radiouri, iar în 1939 a fost introdus primul televizor alb-negru al Japoniei. În 1960 produce primul televizor color, 21CT-11B. Din 1953 JVC aparține companiei Matsushita, care a deținut pachetul majoritar până în august 2007. În anul 2008 formează o nouă companie împreună cu Kenwood Corporation, JVC Kenwood Holdings Inc, cu sediul principal și producția în Marea Britanie prin JVC Europe Ltd. și având filiale în 14 țări. (Sursă: Wikipedia)
Eu țin minte JVC de pe vremea casetelor și playerelor VHS.
Câteva date interesante despre JVC le găsiți aici.

Continuă lectura

Prezentare rucsac Manfrotto NX

Recunosc, sunt un „împătimit” al genților și rucsacurilor, mai ales cele foto, de când mă știu cu aparatul foto de gât. Mă gândesc extrem de amuzant de vremurile în care la noi în România era mai greu de procurat echipament dedicat pentru cărat sculele foto: ori nu găseai, ori era prea scump, de multe ri ambele variante. Mă bufnește pur și simplu râsul când mă gândesc că am mers cu aparatul foto DSLR în pungă pentru o destul de lungă perioadă de timp. Nu îmi permiteam să cumpăr un toc, o geantă sau un rucsac adecvat. Acum nu mai este nici o problemă să ai așa ceva încă de la început. Nu pot decât se recomand tuturor celor care au un aparat foto, indiferent de model sau gen, să folosească un „echipament” de transport adecvat, fie că se merge pe stradă, în drumeții sau cu mijloacele de transport.

Manfrotto NX este un rucsac versatil, de dimensiune medie, compartimentat distinctiv (foto și obiecte personale), de greutate mică raportat la dimensiunile generoase. Este elegant, plăcut la purtat. Continuă lectura