O surpriză plăcută în ceea ce privește editoarele de fotografii vine de la Affinity. Pentru cine nu este familiarizat cu această colecție de programe, Affinity Photo poate fi una dintre soluțiile alternative la popularul Adobe Photoshop, chiar dacă nu se poate compara cu nivelul acestuia.

Până acum, Affinity Photo făcea parte dintr-o colecție de trei program: Designer, Photo și Publisher. Colecție care se putea achiziționa până de curând la un preț mai mult decât accesibil, mai ales dacă așteptai ofertele speciale (nu puține la număr).

Să o spun franc: nu regret nici o clipă bănuții dați pe colecția Affinity și dețin două versiuni, versiunea 1 și 2, cumpărate la una dintre numeroasele promoții.

Un documentar despre fotografie

Am dat întâmplător peste acest documentar, excelent pentru oricine este pasionat de fotografie:

https://youtu.be/kvzafhFY4PQ?si=Yl1INC5sPz5Ehdbm

Nimic nou sub soare

Nimic nou sub soare din punct de vedere fotografic, pentru mine cel puțin. Dacă nu îmi comenta un cititor, poate că nici nu mă înghesuiam să mai scriu ceva legat de fotografie. Îi mulțumesc aici pentru mesajul său și pentru faptul că îmi citește postările. Am fost întrebat dacă sunt bine. Da, sunt bine, mulțumesc. De ce nu mai scriu nimic despre aparatura fotografică? Pentru că cei care (mai) activează în domeniu, pe care abia dacă îi mai văd/cunosc, par a se fi debarasat de vechii amici care scriau / comentau despre aparatura foto a respectivului brand. Nu vreau să fiu prost înțeles, dacă la început eram mâhnit de evoluția lucrurilor/relațiilor, acum nici că nu mai îmi pasă. Cum se spune, timpul rezolvă multe.

Privind în urmă și răscolind amintirile pe care încă le mai am legate de tot ceea ce a însemnat testele/relațiile cu aparatura de fotografie, îmi aduc foarte bine aminte, încă de la începuturi, când am dat buzna în lumea pestriță a fotografilor și a pasionaților de fotografie, de existența unor păreri cum că munca gratis strică socoteala. Munca gratis din perspectiva financiară, firește.

Expoziția de fotografie documentară „Sezonierii”

„Sezonierii”: Fotografii de Cosmin Bumbuț, texte de Elena Stancu

Unde? Muzeul Tăranului Român, sala Irina Nicolau
(intrarea prin spatele muzeului, din strada Monetăriei. Sala se află in față cum urci cele câteva scări de la intrare)

Expoziția este deschisă publicului larg până pe data de 9 iunie 2024, programul de vizitare fiind în zilele de miercuri și până duminică, între orele 10:00 și 18:00.

Vizitatorul are ocazia să își facă o idee despre ceea ce înseamnă viața sezonierilor români plecați peste hotare, la munca ogorului.

Fără titlu

Chiar așa.

Sunt într-o pauză lungă, nu am fotografiat ceva de mi s-au descărcat acumulatorii aparatelor de fotografiat. Am ajuns aici… ei bine, nici eu nu știu exact cum. Suspectul de serviciul este Covidachele. Criza prin care am trecut m-a făcut leneș. Leneș în a mai ieși afară, leneș de a mai fotografia altceva decât peștii din acvariile mele și florile de pe balcon sau chestii care se petrec în jurul apartamentului.

Amicii… cei pe care îi consideram amici din sfera fotografiei nu m-au căutat de mai bine de un an, cred. Greu de crezut ce a putut face timpul cu noi. Nu zic nu, fiecare are treburile lui, problemele lui, ș.a.m.d.. Acum ceva vreme (mai bine de un an), lucrul ăsta mă sâcâia când mă gândeam la el. Acum a trecut. Acum ceva vreme nu era zi să nu mă uit pe un site care avea de a face cu fotografia. Asta a fost, că acum a trecut. Știrile, lansările, părerile despre aparatura fotografică s-au rărit până aproape de dispariție. Cei care câștigau ceva bănuți din postările pe Youtube și alte platforme media și-au cam pierdut veniturile din testele de aparate și obiectivele de fotografiat.

Mă gândesc, fotografia, așa cum am cunoscut-o ani și ani de zile, a ajuns în pragul dispariției (am început viața de „fotograf” în era filmului foto, preponderent alb-negru datorită simplității, am  trăit să văd și apusul DSLR-ului). Nu datorită aparaturii, devenite din ce în ce mai performante, mai automatizate. Datorită nouă, a oamenilor. Am devenit așa de leneși și fără idei. Goi… Și pe deasupra a venit și „inteligența artificială”. Care creează oameni virtuali, pozând în portrete virtuale. Cel mai recent caz la care mă gândesc este cel despre frumoasa virtuală care a făcut ravagii printre bărbații cu potențial financiar serios și nu numai. Are până și o soră. Ea brunetă, sora ei blondă. I-am văzut poza în „ziar”. Poza și ea perfectă, virtuală, aparat virtual, fotograf virtual. Mă gândesc, oi fi și eu virtual, scriind virtual?

Panasonic Lumix G9II (DC-G9)

Panasonic Lumix G9II (DC-G9)

A trecut mult timp de când am scris ceva despre noutățile din lumea aparaturii destinate fotografierii. Voi evita, pe cât posibil, să evit abordarea motivelor, m-am cam săturat să mă tot lamentez și nu mai are nici un rost.

Cele ce urmează a scrie se bazează pe unele informații din mediul online la care se adaugă propria mea experiență în testarea aparaturii foto de la Panasonic.

Ragnarok

În ultima vreme, micile și marele ecrane au fost „invadate” de chestii legate de zeul aesir. Cinematografia americană a reușit să denatureze, cum îi este obiceiul, legenda/poveștile legate de zeul tunetului (și implicit al fulgerului). Cei care sunt sătuli să se delecteze cu un film legat de Thor, are în prezent cel puțin două posibilități.
1. Filmul Mortal din 2020.
2. Serialul Ragnarok, lansat tot în 2020.
Acest articolaș este despre serial.

Ahsoka

Din lipsă de material hardware pe care să îl testez și despre care să scriu câte ceva, din cauză că mi se pune praful pe tastatură, am zis să mă reprofilez.

Pe lângă fotografie, acvaristică și încă alte câteva lucruri mărunte, mi-ai plăcut și încă îmi plac filmele. La cei peste 47 de ani de când, pot spune, am fost în stare să mă uit la filme cu înțelegere, am văzut și revăzut atâtea, încât am pierdut numărul. Cred că mai am pe undeva un caiet vocabular din anii 80 în care am notat filmele pe care le-am văzut. Recordul, pe vremea comunismului, a fost undeva în jurul cifrei de 90 de filme văzute într-o lună. Adică cam trei pe zi. Într-o vacanță de vară. Cum a fost posibil? Aveam un amic, vecin din blocul de lângă, al căror părinți avea o impresionantă bibliotecă de casete video. În spaniolă. Tatăl lui lucra la consulatul României din Spania, sau cam așa ceva. „Închiriam” de la el cam trei casete pe zi. Până veneau au mei de la serviciu, vedeam două. Seara, arunca doar așa, total nevinovat… „Nu ne uităm și noi la un film?”. Firește, lăsam cel mai bun film la urmă.

Recunosc, nu sunt un critic de film, nu am nici o pregătire în acest sens (școală, facultate care să aibă legătură cu filmul). În ciuda faptului că nu sunt critic de film, experiența mea în vizionarea și aprecierea filmelor căzute o viață întreagă, cred că îmi permite să îmi dau cu părerea. Nu cred că trebuie musai să fii un critic de film pentru a recunoaște un rol jucat bine, o imagine bună și o poveste pe măsură.

Așadar, să îi dau drumul.

Olympus M.Zuiko Digital ED 8-25mm F4 Pro

Am zis că a venit momentul să îmi fac singur un cadou „fotografic”. În ultima perioadă, mi-am tot imaginat cum ar fi să schimb sistemele (Canon FF și Olympus m4/3). Ce a ieșit nu mi-a plăcut deloc. În zilele noastre, o căruță de bani! M-am liniștit după o perioadă de timp. Până una alta, cele două sisteme și grămada de obiective aferente sunt bine mersi în viață. De când cu pandemia mai mult stau.

Cu toate astea, parcă ar fi fain să am un obiectiv superangular cu autofocalizare pentru Olympus. Obiective superangulare complet manuale am și pot spune că nu sunt rele deloc. Pe partea de obiective „adevărate”, singurul zoom care începe de la un ușor superangular este deja clasicul Olympus M.Zuiko Digital ED 12-40mm F2.8 Pro (lansat în septembrie 2013, dacă nu se înșală DPReview.com). Am citit cum ca Laowa a scos cel mai superangular obiectiv pentru m4/3, care nu este ochi de pește: Laowa 6mm f/2 Zero-D MFT. M-au descurajat două aspecte: focalizarea manuală (nu chiar așa de mult, este distractiv să folosești un superangular pe manual) și prețul (cam în jurul a 3.000 de lei). Mi-am zis apoi că nici Panasonic Leica DG Summilux 9mm F1.7 nu ar fi rău. Prețul pe care îl știu eu ar fi undeva în jurul a 2.600 de lei, un preț rezonabil, zic. M-a descurajat lipsa stocului. Plus imposibilitatea de a îl testa. După o perioadă, mi-a trecut și pohta asta. Dar a revenit mai târziu. Mi-am zis că fie ce o fi, în loc să dau banii pe bomboane pentru copii, ia să îmi iau eu frumușel un Olympus M.Zuiko Digital ED 8-25mm F4 Pro. Zis și făcut. Apelez, din nou/ca de obicei la F64. Norocul meu că mai sunt câțiva foști colegi în poziții mai sus puse care să îmi sară în ajutor, atât cât mai permit vremurile. Am bătut palma și am lansat comanda. Stoc la furnizor. Asta este. Am dat comanda miercuri pe la doua și am luat obiectivul acasă luni. Ce mi-aș fi dorit să îl pot avea sâmbătă, că tot am întors spatele orașului, fie și numai pentru o zi. Dar nu a fost să fie!

Încă unul și mă duc, hâc

Imaging Resource se închide! Bomba zilei! Incredibil și în direct, filmat cu drona!
(Dacă o fi adevărat)

Știre difuzată de alt site, închis și el de prin… 10 aprilie a.c.. Informații aici (The site will remain active until April 10, and the editorial team is still working on reviews and looking forward to delivering some of our best-ever content. -> traducere liberă și frumoasă: Site-ul va rămâne activ până la 10 aprilie, iar echipa editorială lucrează în continuare la recenzii și așteaptă cu nerăbdare să ofere unul dintre cele mai bune conținuturi de până acum.). Aștept în continuare provincia.