Tamron 45mm f/1.8Di VC USD SP

Tamron anunța în septembrie 2015 relansarea gamei sale SP (Super Performanțe) cu ajutorul a două obiective… „altfel”. Tamron este cunoscut în lumea întreagă prin obiectivele sale zoom. Iată însă că de data aceasta avem de a face cu două obiective fixe luminoase, stabilizate: 35mm f/1.8 Di VC USD SP și cel care face subiectul acestui articol, Tamron 45mm f/1.8Di VC USD SP. Ambele obiective vin cu noutăți, atât optice, cât și constructive: tratament antireflex eBAND si BBAR, tratament cu fluorină, diafragmă cu 9 lamele rotunjite, izolare la umezeală și praf, construcție nouă, materiale de cea mai bună calitate.

Continuă lectura

„Connect with JVC” – Eveniment organizat de Photosetup

Miercuri, 14 iunie 2017, a avut loc o prezentare de camere de filmat JVC, prezentare organizată de firma Photosetup. Am fost prezent, deși nu sunt cameraman. Pur și simplu din curiozitate și pentru că sunt în concediu, altfel nu aveam cum să ajung la eveniment. Norocul meu, am aflat multe lucruri interesante.

Cine nu a auzit de JVC? JVC a fost fondată în 1927 sub denumirea „The Victor Talking Machine Company of Japan, Limited” ca filială a companiei de fonografe și discuri Victor Talking Machine Company  din SUA. În 1929 pachetul majoritar a fost transferat companiei RCA-Victor. În 1932 JVC a început să producă radiouri, iar în 1939 a fost introdus primul televizor alb-negru al Japoniei. În 1960 produce primul televizor color, 21CT-11B. Din 1953 JVC aparține companiei Matsushita, care a deținut pachetul majoritar până în august 2007. În anul 2008 formează o nouă companie împreună cu Kenwood Corporation, JVC Kenwood Holdings Inc, cu sediul principal și producția în Marea Britanie prin JVC Europe Ltd. și având filiale în 14 țări. (Sursă: Wikipedia)
Eu țin minte JVC de pe vremea casetelor și playerelor VHS.
Câteva date interesante despre JVC le găsiți aici.

Continuă lectura

Prezentare rucsac Manfrotto NX

Recunosc, sunt un „împătimit” al genților și rucsacurilor, mai ales cele foto, de când mă știu cu aparatul foto de gât. Mă gândesc extrem de amuzant de vremurile în care la noi în România era mai greu de procurat echipament dedicat pentru cărat sculele foto: ori nu găseai, ori era prea scump, de multe ri ambele variante. Mă bufnește pur și simplu râsul când mă gândesc că am mers cu aparatul foto DSLR în pungă pentru o destul de lungă perioadă de timp. Nu îmi permiteam să cumpăr un toc, o geantă sau un rucsac adecvat. Acum nu mai este nici o problemă să ai așa ceva încă de la început. Nu pot decât se recomand tuturor celor care au un aparat foto, indiferent de model sau gen, să folosească un „echipament” de transport adecvat, fie că se merge pe stradă, în drumeții sau cu mijloacele de transport.

Manfrotto NX este un rucsac versatil, de dimensiune medie, compartimentat distinctiv (foto și obiecte personale), de greutate mică raportat la dimensiunile generoase. Este elegant, plăcut la purtat. Continuă lectura

Lensbaby Composer Tilt Transformer m4/3

De fiecare dată când testez un Lensbaby parcă mă re-îndrăgostesc. Așa am pățit și de data asta. Am avut în teste un Lensbaby Trio 28, montura m4/3. Testul apărut de curând pe blogul f64. După ce m-am „jucat” cu cele trei blocuri optice, m-am „lipit” de Sweet. Am deja un Tilt Transformer pentru m4/3, pe care îl folosesc din când în când cu un 50mm 1.8 D de la Nikon. Efectul este unul de miniatură. Cea mai fană chestie la această combinație: la f/1,8, zona clară este foarte îngustă când obiectivul este „îndoit”. Cu cât închizi diafragma, cu atât mai lată devine zona de claritate. Iar dacă ții obiectivul drept, ai o profunzime de câmp „enormă” și asta la un f/1,8 – îl poți folosi pe lumină slabă cu o profunzime de neegalat. Focalizare manuală, firește.

Acum voiam însă ceva asemănător efectului de Sweet, la un preț avantajos pentru mine, firește. Mi-a făcut cu ochiul un Lensbaby Composer – Tilt Transformer – Micro 4/3. „Zis și făcut”, am pus mâna pe unul. Ce a ieșit în urma „mariajului”? Un pozar fericit. Și articolul de față.

Continuă lectura

Test pe repede înainte: Yongnuo 35mm F2N

(Yongnuo 35mm F2N)

Am avut ocazia să testez până acum două obiective Yongnuo, Yongnuo YN 35mm f/2 și Yongnuo 50mm f/1.8, ambele pentru Canon. Testul îl găsiți aici.

De cum am aflat că Yongnuo 35mm F2N (Nikon) este disponibil la F64, nu m-am putut abține. Trebuia să îl testez. Mai ales că 35mm pentru Canon a fost unul dintre cele mai faine obiective fixe din categoria „ieftin și bun” pe care le-am testat de-a lungul anilor (primul meu articol „publicat” pe web datează din ianuarie 2009, mai exact 12.01.2009). Trebuia să aflu dacă cel de Nikon este la fel de bun. M-am adresat așadar celor dragi din F64 și mi s-a acordat permisiunea de a testa acest obiectiv împreună cu un Nikon D800 (poate că trebuia să iau un D610 pentru teste – aflați în articol de ce).

Am tot intervenit asupra articolului. A fost unul destul de greu de scris. În primul rând pentru că mi-a plăcut obiectivul în ciuda neajunsurilor. În al doilea rând pentru că am încercat să îmi răspund mie însumi la întrebarea de ce… una sau alta. De ce rezultatele sunt așa de contradictorii? Nici până acum nu am dat de răspunsuri satisfăcătoare. Dar cum articolul trebuie terminat în cele din urmă, iată ce a ieșit. Sper să fie util, cu precizarea că cele de mai jos reprezintă doar o părere. Alți utilizatori sau recenzenți pot avea firește alte păreri.

Primul lucru care te atrage la Yongnuo este prețul. Pentru cei care ocolesc brandul dat fiind „chinezărie”: lucrurile stau un pic altfel decât în mod normal, în special în ceea ce privește construcția. Ultimele modele de obiective scoase de producător sunt excelente pentru cât costă. Cum am spus și în articolul despre 50mm și 35mm pentru Canon: dacă aș avea nevoie de un 35mm chiar și pentru un full frame, aș alege cu siguranță pe cel de la Yongnuo. Fără discuții. Pentru un nepretențios ca mine este super OK. (Chestie valabilă pentru obiectivul Canon, da?)
Să vedem dacă acest lucru este valabil și pentru varianta de Nikon. Continuă lectura