Prezentare rucsac Manfrotto NX

Recunosc, sunt un „împătimit” al genților și rucsacurilor, mai ales cele foto, de când mă știu cu aparatul foto de gât. Mă gândesc extrem de amuzant de vremurile în care la noi în România era mai greu de procurat echipament dedicat pentru cărat sculele foto: ori nu găseai, ori era prea scump, de multe ri ambele variante. Mă bufnește pur și simplu râsul când mă gândesc că am mers cu aparatul foto DSLR în pungă pentru o destul de lungă perioadă de timp. Nu îmi permiteam să cumpăr un toc, o geantă sau un rucsac adecvat. Acum nu mai este nici o problemă să ai așa ceva încă de la început. Nu pot decât se recomand tuturor celor care au un aparat foto, indiferent de model sau gen, să folosească un „echipament” de transport adecvat, fie că se merge pe stradă, în drumeții sau cu mijloacele de transport.

Manfrotto NX este un rucsac versatil, de dimensiune medie, compartimentat distinctiv (foto și obiecte personale), de greutate mică raportat la dimensiunile generoase. Este elegant, plăcut la purtat. Continuă lectura

Lensbaby Composer Tilt Transformer m4/3

De fiecare dată când testez un Lensbaby parcă mă re-îndrăgostesc. Așa am pățit și de data asta. Am avut în teste un Lensbaby Trio 28, montura m4/3. Testul apărut de curând pe blogul f64. După ce m-am „jucat” cu cele trei blocuri optice, m-am „lipit” de Sweet. Am deja un Tilt Transformer pentru m4/3, pe care îl folosesc din când în când cu un 50mm 1.8 D de la Nikon. Efectul este unul de miniatură. Cea mai fană chestie la această combinație: la f/1,8, zona clară este foarte îngustă când obiectivul este „îndoit”. Cu cât închizi diafragma, cu atât mai lată devine zona de claritate. Iar dacă ții obiectivul drept, ai o profunzime de câmp „enormă” și asta la un f/1,8 – îl poți folosi pe lumină slabă cu o profunzime de neegalat. Focalizare manuală, firește.

Acum voiam însă ceva asemănător efectului de Sweet, la un preț avantajos pentru mine, firește. Mi-a făcut cu ochiul un Lensbaby Composer – Tilt Transformer – Micro 4/3. „Zis și făcut”, am pus mâna pe unul. Ce a ieșit în urma „mariajului”? Un pozar fericit. Și articolul de față.

Continuă lectura

Test pe repede înainte: Yongnuo 35mm F2N

(Yongnuo 35mm F2N)

Am avut ocazia să testez până acum două obiective Yongnuo, Yongnuo YN 35mm f/2 și Yongnuo 50mm f/1.8, ambele pentru Canon. Testul îl găsiți aici.

De cum am aflat că Yongnuo 35mm F2N (Nikon) este disponibil la F64, nu m-am putut abține. Trebuia să îl testez. Mai ales că 35mm pentru Canon a fost unul dintre cele mai faine obiective fixe din categoria „ieftin și bun” pe care le-am testat de-a lungul anilor (primul meu articol „publicat” pe web datează din ianuarie 2009, mai exact 12.01.2009). Trebuia să aflu dacă cel de Nikon este la fel de bun. M-am adresat așadar celor dragi din F64 și mi s-a acordat permisiunea de a testa acest obiectiv împreună cu un Nikon D800 (poate că trebuia să iau un D610 pentru teste – aflați în articol de ce).

Am tot intervenit asupra articolului. A fost unul destul de greu de scris. În primul rând pentru că mi-a plăcut obiectivul în ciuda neajunsurilor. În al doilea rând pentru că am încercat să îmi răspund mie însumi la întrebarea de ce… una sau alta. De ce rezultatele sunt așa de contradictorii? Nici până acum nu am dat de răspunsuri satisfăcătoare. Dar cum articolul trebuie terminat în cele din urmă, iată ce a ieșit. Sper să fie util, cu precizarea că cele de mai jos reprezintă doar o părere. Alți utilizatori sau recenzenți pot avea firește alte păreri.

Primul lucru care te atrage la Yongnuo este prețul. Pentru cei care ocolesc brandul dat fiind „chinezărie”: lucrurile stau un pic altfel decât în mod normal, în special în ceea ce privește construcția. Ultimele modele de obiective scoase de producător sunt excelente pentru cât costă. Cum am spus și în articolul despre 50mm și 35mm pentru Canon: dacă aș avea nevoie de un 35mm chiar și pentru un full frame, aș alege cu siguranță pe cel de la Yongnuo. Fără discuții. Pentru un nepretențios ca mine este super OK. (Chestie valabilă pentru obiectivul Canon, da?)
Să vedem dacă acest lucru este valabil și pentru varianta de Nikon. Continuă lectura

Test Panasonic Lumix DMC-G80M

Încep articolul un pic atipic. M-a atras în mod deosebit dimensiunea și faptul că este rezistent la intemperii (conform celor de la Panasonic). Plus prețul, foarte atractiv pentru ceea ce oferă aparatul (varianta G80M). Se prea poate să existe câțiva care să nu fie de acord, cu prețul mai ales. Ar fi anormal să nu existe. Vorbim însă de un aparat de generație nouă, cu un obiectiv cu o plajă focală echivalentă 35mm de 24-120mm, obiectiv și el rezistent la intemperii (apropo, câți știu cât costă cel  mai ieftin obiectiv rezistent la apă și praf pentru un full-frame?). Toate acestea la o primă vedere. După ce pui mâna pe aparat și îl pornești, descoperi multe altele și mai interesante.

Panasonic România a prezentat modelul G80 pe data de 19 septembrie 2016. dpreview a scris un review pe 31 octombrie 2016 și l-a premiat cu o medalie de aur (84%). ClubulFoto a scris un articol despre lansarea oficială a lui G80 în România pe 19 septembrie 2016. Alte articole românești le găsiți aici.

Acum a venit și rândul meu să testez acest model. Recunosc, nu am mai testat un Panasonic de foarte mult timp. De unde și entuziasmul meu la cele aflate și găsite la G80. Continuă lectura

Încotro?

Fotografia care m-a făcut să îmi pun întrebarea de mai sus este aceasta:

3p0c2060

La care se adaugă oboseala. Oboseala de a testa echipament, faptul că, în ciuda a ceea ce ar crede unii sau alții, nu îmi aduce nici un beneficiu în afară de plăcerea personală de a scrie despre aparatura foto testată. Nu am câștigat de pe urma articolelor mele decât puțin (raportat la timpul investit în articole și raportat la numărul de articole scrise în cei câțiva ani de când o fac) și aleatoriu. Nu am scris pentru vizualizări sau faimă. Sau trafic… Îi las pe alții să o facă pentru așa ceva.

Continuă lectura