Olympus M.Zuiko ED 17mm f/1.2 Pro. Primit la test odată cu gemenul din tripleții f/1,2 de la Olympus, cel de 45mm f/1,2 PRO. Dacă 45mm a scăpat de ploaie, nu pot spune același lucru despre 17mm. Așa a fost să fie, un vichend ploios.

Sâmbătă 19.05.2018 a fost prima dată când i-am dat drumul pe stradă! Firește, cu botniță (aka parasolarul de tip petală.) Dimineața spre prânz, a plouat slab. Seara, ceva mai tare. De fiecare dată în exercițiul funcțiunii, care este. Dar fiind obiectiv pro, la fel ca și aparatul din dotare, nu contează vremea. Voință să fie

După ce am tras atâta timp cu 45mm, 17mm mi s-a părut ciudățel. Nici tele nici wide (în adevăratul sens al standardului full frame). Dar mi-am revenit repede. Dacă 45mm 1.2 se pretează foarte bine la portrete, 17mm este mai prietenos cu strada. Și cu curțile oamenilor.

Depinde de gusturi și de ceea ce se urmărește. Poți face însă și portrete cu el, asta în funcție ce înțelege fiecare prin cuvântul portret, în funcție de DEX-ul consultat… DEX 2009: Pictură, desen, sculptură, fotografie etc. care înfățișează figura unei persoane. Unde figură este Imagine plastică a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. – MDA2 2010). DEX 1998: Pictură, desen, sculptură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane. Unde chip poate fi, conform MDA2 din 2010, Imagine a unei persoane sau a unui obiect redată prin desen, pictură, sculptură. Așadar, portret poate fi numai chip sau tot corpul. Sau tot ce se situează între creștet și curea etc. Cine nu este de acord… chiar nu contează. Hehehe. Cine face analiză strict pe text nu este interesat de fotografie sau nu este în stare să argumenteze în limbaj fotografic. Apropo de limbajul fotografic, recomand, printre altele, să citiți „Bokeh: The backstory” aici.

Să revin însă la obiectivul în cauză. Olympus M.Zuiko ED 17mm f/1.2 Pro a fost anunțat în octombrie 2017, împreună cu 45mm f/1,2. Raportat la formatul de 35mm, avem un echivalent de 34mm f/2,4. Luminozitatea rămâne f/1,2. Din punct de vedere al zonei de neclaritate (bokeh), lucrurile stau nu tocmai matematic. Pentru cine nu a experimentat, bokeh-ul nu înseamnă numai diafragmă maximă. Cum nici demarajul unui autovehicul nu contează numai strict de caii putere. Pentru leneși (adică cei care nu se sinchisesc să studieze un pic, sau măcar să se străduiască să înțeleagă una, alta), da, obiectivul full frame este „net superior”. Vax (căutați cuvântul în DEX). Să ridice mâna în sus cine știe 100% să lucreze cu o profunzime de câmp la cm cu obiectivul din dotare, în prioritate de diafragmă. Culmea, acum când avem posibilitatea să vedem pe ecran imaginea finală (live view)!

Impresii generale
Un obiectiv din liga superioară a obiectivelor, în clasamentul general, vârf de gamă la Olympus. Cine cunoaște produsele foto Olympus din gama superioară știe că producătorul nu face rabat. ED-DSA, primul element optic din lume cu dispersie extrem de redusă, dublu super asferic, produs în masă; rezistență sigură la stropi de apă, praf și îngheț; focalizare interioară silențioasă și rapidă.
Pe lângă „chichițele” tehnice, îți dai seama de calitate imediat ce îl scoți din cutie. Pur și simplu nu ai cum să treci cu vederea calitățile constructive. Perfecțiune în toate detaliile.
Am „cărat” obiectivul ăsta în fiecare zi, la muncă sau în timpul liber. Nu i-am simțit greutatea. Am ieșit aproape în fiecare zi la limbare, cu el montat pe aparat. La cele aproape 400 de grame ale sale se adaugă și cele 574 de grame ale aparatului foto. Combinație nu tocmai ușoară, mai ales dacă îl cari mult timp după tine. Ce vreau să spun este că obiectivul în sine este ușor, mai ales că vorbim de un obiectiv foarte luminos și aproape în totalitate din sticlă și metal. Ca o comparație, oarecum… Canon 35mm f/2 IS USM are 335g, Canon 35mm f/1.4 L II 760g, Nikon 35mm f/1.4 G 600g.

Pentru cei care pun mare accent pe partea estetică: eram în Muzeul Satului din București. O zi faină, nu foarte aglomerat. Am nimerit în una din „zilele muzeului”, așa că erau expozanți în număr destul de mare și cu cele mai diverse obiecte meșteșugărești. Mi-a atras atenția câțiva iepurași făcuți din „păpușoi”, pe care i-am fotografiat.

Mult mai încolo am dat despre o tanti care vindea căsuțe miniaturale făcute din lemn și nisip, adevărate opere de artă. Știind că nu voi avea șanse să cumpăr o astfel de lucrare (căsuța care mi-a plăcut foarte mult costa în jur de 100 de Euro), am vrut să îi fac o poză, mai ales că aranjamentul pe mica măsuță era foarte… fotogenic. Nu am apucat să apăs declanșatorul, că tanti mi-a și interzis să pozez. Motivul: unii au fotografiat o căsuță de a sa și au pusă pe pungi de plastic la Unirii! Nu pot face poză cu aparat foto profesionist, eventual doar cu telefonul. Bei, ești nebun? Îți dai seama, ăla cu pungile de făcu așa ceva este miliardar în valută forte, iar săraca femeie stă în continuare la măsuță să vândă adevărate opere de artă lucrate manual. Acum, pe bune, nu știu dacă le-a făcut ea sau altcineva, dar de frumoase eraus! Pe bune. De obicei nu pozez „munca” altora decât dacă este ceva special. Și chiar aveai ce să îți placă. Mă rog… De reținut că dacă ai un 17mm 1.2 PRO arăți ca un profesionist! Da?! Hehehehe

Optica
Obiectivul este construit, ca să spun așa, în jurul a 15 elemente în 11 grupuri. Include 6 elemente ED (dintre care unul Super ED, trei ED, unul EDA și ca o noutate, un element ED-DSA; un element Super HR și un altul asferic. Conform Olympus, această combinație reduce foarte mult aberațiile cromatice și aberațiile sferice, „inamicul” obiectivelor fixe. Dacă mă gândesc mai bine, cred că avea și cel puțin un element DNA, ce mai!
Pentru cine se întreabă ce poate fi ED-DSA: o lentilă Dual Super Aspherical (fiecare să traducă cum vrea, eu nu am o poziție oficială). Olympus afirmă că este primul producător la nivel mondial care produce astfel de lentile în serie. Inginerii de la Olympus au realizat aproape imposibilul: elementul optic curbat este mai subțire în centru decât la margine. S-au combinat indicii de refracție extrem de mari cu posibilitățile de compensare a aberațiilor. Avem astfel un obiectiv cu caracteristicile specifice atât ale unei lentile ED (Extra-low Dispersion), cât și a unei lentile DSA (Dual Super Aspherical). Pentru fotograf, se traduce prin compensarea aberațiilor sferice, comatice și de astigmatism.
Ceea ce nu poate ști un utilizator de rând este că pentru a obține o astfel de lentilă DSA este nevoie de o modelare cu o precizie dublă față de elementele optice clasice, aparatură de măsură extrem de precisă și folosirea unor programe de calculator sofisticate. Pentru ca lentila să nu crape la răcirea din timpul procesului de modelare, Olympus a dezvoltat propria tehnică pentru controlul termic, astfel încât să se poată controla cu exactitate temperatura formei și a lentilei chiar și la temperaturi de 600°C. Toate acestea însă nu are cum să nu se reflecte în prețul de achiziție. Spun asta pentru cei care ar putea comenta pe marginea prețului unui astfel de obiectiv.

Lentilele principale ale blocului optic sunt tratate cu straturi ZERO sau Z Coating Nano pentru minimalizarea artefactelor greu de înlăturat, cum ar fi efectul de imagini fantomă și alte reflexii. Tehnologia folosită de Olympus reduce răsfrângerea anumitor lungimi de undă pentru a se asigura captarea unei imaginii clare și în condiții extrem de dificile, cum ar fi de exemplu fotografierea cadrelor cu surse de lumină care bat direct în obiectiv (apropo, am spus că un mare avantaj al vizorului electronic este tocmai posibilitatea de a fotografia cu soarele sau surse puternice de lumină care bat din față?). Stratul ZERO este o aplicație a tehnologiei de strat subțire dezvoltată de Olympus de-a lungul anilor pentru microscoape. Aceasta nu numai că îmbunătățește claritatea și eliminarea reflexiilor nedorite, dar contribuie și la rezistența și durabilitatea lentilei, deci la rezistența acesteia față de zgârieturi și uzură.

Autofocalizarea
Sistemul de autofocalizare este unul MSC (Movie and Still Compatible). Oferă o punere la punct rapidă și totodată lină, extrem de silențioasă în ciuda dimensiunilor și greutății elementelor optice folosite. O chestiune de care mulți nici nu au habar, nici nu știu ce înseamnă de fapt: datorită sistemului de focalizare bazat pe detecția de fază de pe chipul modelului E-M1 Mark II, practic nu există limită în privința folosirii punctelor AF, chiar și la diafragma maximă. Pe de altă parte, așa cum am mai spus de nenumărate ori, călcâiul lui Ahile la mirrorless tocmai asta este: sensibilitatea sistemului la luminii parazitare atunci când se folosesc mai ales obiective luminoase. Nu este un capăt de țară, dar cine dorește să „abuzeze” de avantajele dat de vizorul electronic, nu este tocmai plăcut să te chinui cu punerea la punct automată în situații care pentru sistemele de autofocalizare bazate pe detecția de fază este o bagatelă.
Viteza de autofocalizare nu atinge performanțele celorlalți frați, 25mm 1.2 PRO și 45mm 1.2 PRO. Asta este impresia mea.

Utilizare
Olympus M.Zuiko ED 17mm f/1.2 Pro este un obiectiv foarte plăcut în utilizare. Datorită unghiului de cuprindere se pretează excelent pentru fotografii făcute pe stradă. Luminozitatea permite folosirea unor valori ISO mult mai scăzute în fotografierea pe timp de noapte, cu aparatul ținut în mână.

Am ținut foarte mult să folosesc obiectivul în a fotografia a nu știu câta oară prin Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”. Mai ales la interior (chiar dacă nu este voie – bănuiesc din cauza celor care folosesc blițul, lumină care afectează exponatele).

Ca să închei cu Muzeul Satului și să povestesc despre altceva… Cine dorește poze cu pisici, Muzeul Satului este locul perfect pentru asta. Muzeul este patrulat de pisici, foarte fotogenice, aș putea spune că sunt modele în adevăratul sens al cuvântului. Eu am dat peste una care m-a făcut să râd cu lacrimi. 17mm 1.2 PRO are un unghi de cuprindere care te forțează să te apropii de subiect dacă vrei să umpli cadrul. Nu că pisica s-a speriat și a fugit, nici vorbă. Dar nu a vrut nici în ruptul capului să se uite spre obiectiv să îi surprind ochii. Cum îndreptam obiectivul, cum întorcea capul. În stânga, în dreapta, imediat ce repoziționam. Cred că știa că nu o avantajează o poză frontală, ci mai mult una puțin din profil, hahaha.

Cred că era surmenată după o zi întreagă de… pozat!

M-am bucurat de oportunitatea de a folosi acest obiectiv extraordinar într-atât, încât nu am stat să fac analize pe caracteristicile și performanțele optice. Sigur, cum am mai arătat mai sus, Olympus a folosit cele mai noi tehnologii ale sale în fabricarea acestuia, iar rezultatele nu ar trebui să ne surprindă: excelent la toate capitolele.

Bokeh la un obiectiv larg este ceva mai rar, mă refer la un bokeh plăcut, fin.

Claritatea este excelentă chiar de la diafragma maximă de f/1,2.

Distorsiuni? Nu am constatat.

L-am folosit cu succes la o onomastică. Fără bliț, seara, la interior. Din motive de dreptul la imagine și intimitate, nu pot prezenta imagini. Doar una. Cu tortul.

Nu pot decât să recomand cu căldură Olympus M.Zuiko ED 17mm f/1.2 Pro.

Reclame

Un gând despre &8222;Mic test Olympus M.Zuiko ED 17mm f/1.2 Pro&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.